În ziua prăznuirii Sfântului Cuv. Dimitrie cel Nou-Basarabov, putem spune că multe suferinţe şi felurite boli au fost vindecate în urma rugăciunilor stăruitoare, în faţa cinstitelor moaşte ale Sfântului, așa cum în vreme de secetă s-au făcut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credincioşi din Capitala ţării noastre sunt prezenţi la slujba pomenirii sale, care se face în ziua de 27 octombrie. Având în atenție cinstirea deosebită de care se bucură Sfântul Dimitrie cel nou, mai ales în Bucureşti, la 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română și de atunci, evlavia credincioşilor români faţă de acest Sfânt odrăslit din neamul nostru a sporit şi mai mult. Chipul său este zugrăvit în icoane, dar şi în biserici, iar slujba şi Acatistul lui au fost tipărite în mai multe rânduri, de aceea, să ne rugăm şi noi ca să ne fie ocrotitor în necazuri, izbăvitor de boli şi alte suferite, mângâietor în întristare şi grabnic ascultător. Iar, dacă ne rugăm cu stăruinţă ca să fie mijlocitor al nostru către Hristos Domnul. Să încercăm să fim şi noi mai blânzi şi smeriţi cu inima, milostivi, iertători şi plini de dragoste faţă de aproapele, 
aşa cum a fost el însuşi. În plan istoric duhovnicesc, domnii Ţării Româneşti auzind de minunile Sfântului Dimitrie de la Basarabov, au trimis preoţi şi boieri să aducă sfintele lui moaşte în pământul ţării, dar n-au putut, căci sfântul nu voia să părăsească pământul natal. Atunci au înjugat la car doi juncani neînvăţaţi şi i-au lăsat liberi, să vadă unde doreşte Sfântul Dimitrie să meargă. Astfel, tăurașii s-au întors repede la Basarabov, unde au rămas moaştele încă două secole, vindecând nenumăraţi bolnavi şi alinând multe suferinţe omeneşti. Poate că e bine să amintim câteva din faptele minunate săvârşite la moaştele Sfântului Dimitrie, în satul Basarabov. Două surori, Aspra și Ecaterina, din satul Cernavodă, închinându-se la moaştele cuviosului, au luat în taină o părticică din ele, cu scopul să o ducă în biserica lor, dar, urcându-se în căruţă, caii n-au putut să pornească până când cele două surori n-au dus părticica la loc şi au cerut iertare cu lacrimi de la Sfântul Dimitrie. Altădată, un monah cu numele de Lavrentie, închinându-se, a rupt o părticică din mâna sfântului şi a fost pedepsit pe loc, rămânând cu gura căscată şi pierzându-şi graiul. Numai după multe rugăciuni cu lacrimi, a fost iertat şi vindecat. Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Cuv. Dimitrie şi aşezat lângă racla cuviosului și după săvârşirea Sfintei Liturghii şi a mai multor rugăciuni de sănătate, episcopul Ioanichie s-a sculat desăvârşit sănătos şi a dat laudă binefăcătorului său. În timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, câţiva bulgari cu o maşină au furat moaştele Sfântului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din Bucureşti, cu scopul să le ducă peste Dunăre, în ţara lor, dar, sfântul n-a voit să părăsească România. De aceea, toată noaptea bulgarii, prin minune, au înconjurat străzile capitalei, dar n-au nimerit şoseaua care duce la Giurgiu, ca să treacă Dunărea și spre dimineaţă au fost prinşi, iar sfintele moaşte au fost aduse în catedrală. În anul 1955, o femeie din jurul Bucureştilor avea soţul paralizat şi bolnav de nervi și a venit la Sfântul Dimitrie şi a cerut sfatul unui preot. El i-a dat să citească acatistul cuviosului şi să se închine cu credinţă la sfânta raclă. Femeia s-a întors acasă. Pe la miezul nopţii a strigat-o soţul bolnav şi i-a zis:
– Ai chemat vreun doctor din Bucureşti la mine?
– Nu! i-a răspuns femeia.
– Cum nu?, a zis soţul. Acum câteva clipe a fost la mine doctorul şi m-a consultat. De ce n-ai venit să-i plăteşti? S-a urcat într-o trăsură cu cai albi şi a plecat spre Bucureşti.
– Şi te-a consultat?, întrebă femeia.
– M-a uns cu untdelemn sfinţit pe mână şi pe piciorul paralizat şi mi-a poruncit să nu te mai ocărăsc, nici să mai înjur, că mă vindec. Te rog, iartă-mă, Marie, că de acum înainte nu te mai supăr! Dar nu uita, du-te dimineaţă şi plăteşte-i doctorului, că tu l-ai chemat şi ştii unde locuieşte! Spre dimineaţă, bolnavul s-a sculat din pat complet sănătos, iar soţia a mers plângând la moaştele Sfântului Dimitrie şi cu multe lacrimi a mulţumit binefăcătorului ei.
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
