Prof. univ. dr. Nicolae Vințanu, novăceanul nostru, în ,,Prelegeri de psihologia educației’’, Editura Zerana Flores, București 2014, acordă atenție deosebită mediului în care crește și se dezvoltă copilul, familiei revenindu-i un mare rol în acest sens. De aceea se și spune deseori că are sau îi lipsesc ,,cei șapte ani de acasă’’, în care se pun bazele dezvoltării ulterioare a copilului.
Mediul familial cuprinde nu doar componente materiale, ci și psihice, limbaj, gândire și imaginație. Mediul familial este cel care asigură integrarea copilului în componentele vieții specific umane, a normelor de conviețuire, dezvoltarea lui în raport cu lumea exterioară, cu natura, cu preocupările părinților. Copilul, prin tot ce vede în familie, își formează, treptat, modul propriu de a fi, gândi și reacționa, cu alte cuvinte modul propriu de a se comporta.
Mediul familial constituie așadar, centrul propriei formări a copilului. El își însușește foarte repede tot ce vede și aude în familie, ceea ce poate influența evoluția lui
ulterioară, fiindcă toate acestea reacționează asupra psihicului copilului, în bine sau în rău.
În concluzie, un mare rol în formarea și dezvoltarea copilului îl are mediul în care trăiește, el valorificând pozitiv sau negativ elementele de civilizație în care crește, natura și sistemul de relații, sentimente, gânduri care ființează în acest mediu, mediu descris cu mare talent de Ion Creangă în ,,Amintiri din copilărie’’. Regulile de comportament și educație oferite în această perioadă sunt cruciale pentru dezvoltarea ulterioară a
copilului. Părinții sunt cei care au datoria ca în primii ani de viață să înrădăcineze la copii reguli de bună-cuviință și conduită. Studiile arată că în primii ani de viață copiii înmagazinează o cantitate imensă de informații. Primii ani de viață sunt cei care pun bazele formării viitorului adult.
Odată cu împlinirea vârstei școlare, copilul trece într-o altă etapă de dezvoltare a educației care se face în mod organizat și cu oameni specializați. Școala este instituția înființată anume pentru a forma și dezvolta capacitățile fizice și psihice ale copilului odată ce a pășit pe porțile ei. Prin activitatea din școală se urmărește formarea și dezvoltarea unor raționamente capabile să furnizeze informații complexe și adevărate despre obiectele și fenomenele înconjurătoare, formarea unui sistem unitary de cunoștințe despre lume și viață, dezvoltarea inteligenței și formarea unui om cult, cu comportament civilizat, la nivelul secolului în care trăim.
Școala are datoria să consolideze ceeace se construiește în primii ani de viață în familie, de a modela caracterul de bază al unui copil, să urmărească dezvoltarea complexă a ființei umane.
Școala și familia trebuie să vorbească aceeași limbă. Dincolo de tot felul de legi și regulamente școlare, respectul este obligatoriu pentru ambele părți. Dezvoltarea gândirii copilului va crește prin eforturile conjugate ale familiei și școlii, va duce, în final, la
creșterea posibilităților de rezolvare a problemelor de muncă și de viață ale tineretului. Acesta trebuie să fie și țelul fiecărui dascăl, de a crea valori materiale și spirituale capabile să ducă pe mai departe zestrea înaintașilor.
Prof. Inv. Primar TATIANA DÂRVĂREANU, Școala gimnazială Novaci
