Despre Iuda Iscarioteanul s-au spus multe acuze cu destinaţii narative, încă din vremea propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos până în zilele noastre, mai ales că simbolul celor treizeci de arginţi ai trădării este mereu invocat cu lux de amănunte, pentru ca şi sfârşitul tragic şi sinucigaş al acestuia în ştreangul spânzurătorii să demonstreze mereu că trădarea lui Iuda Iscarioteanul este una dintre cele mai dureroase și mai încărcate de taină pagini ale Sfintei Scripturi. Desigur, acest lucru nu poate fi considerat doar ca un act de trădare personală, ci ca o oglindă a pericolului care pândește pe fiecare om care se îndepărtează de harul lui Dumnezeu și se lasă atras de patimile banilor şi ale ispitei trădării. Sfânta Scriptură subliniază existenţa unei dinamici complexe a prestaţiei Apostolilor în cei trei ani de misiune a lui Iisus, în care finalul nu se vedea de la început! Dar, atunci când îl menţionează pe Iuda, Sfinţii Evanghelişti precizează că el este cel care avea să devină trădătorul lui Iisus. Desigur, nu poate fi vorba despre o trădare în stil clasic a caracterului acestui personaj biblic, ci, din considerente cât se poate de luat în seamă, apostolii privesc în retrospectivă, anunţând practic finalul de la început, deși nici ei nu au putut prevedea acel final la momentul respectiv. Un alt aspect de care ar trebui să ţinem seama este unul practic, deoarece Evangheliștii trebuiau să facă destul de clară diferenţa dintre cei doi apostoli pe care îi putem identifica prin acest nume: Iuda Iscarioteanul, cel care avea să Îl trădeze pe Iisus, și Iuda numit și Levi, supranumit Tadeu! Se consideră că Iuda Iscarioteanul avea în vedere un scop dublu: că voia să-i demaște pe învățătorii falși care se infiltraseră în comunitatea creștină și voia să-i încurajeze pe creștini să rămână tari în credință și să lupte pentru adevăr. De aceea, Iuda recunoștea că în multe cazuri învățătorii falși reușeau să umble liberi şi fără să fie observați de cei credincioși, așa că el se străduia să-i facă mai conștienți de pericol, descriind cu detalii sugestive cât de îngrozitori erau acești aducători de dezbinare. Dar, pe lângă dorința de a-i conștientiza pur și simplu de aceste lucruri, lui Iuda i se părea important ca ei să se împotrivească celor care lucrau împotriva lui Iisus Hristos, iar, credincioșii trebuiau să facă acest lucru amintindu-și învățăturile apostolilor, susținându-se unii pe alții în credință, rugându-se în Duhul Sfânt și păstrându-se în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 1:17, 20-21).
„Unul dintre voi Mă va vinde”!
Desigur, Iuda Iscarioteanul a fost ales de Iisus Hristos ca unul dintre cei doisprezece Apostoli, dar, nu a fost ales pentru a trăda, ci pentru a se mântui. La început a primit chemarea, dragostea și învățătura lui Hristos, a fost martor la minuni și a avut parte de aceeași cinste ca și ceilalți ucenici, însă, în timp, sufletul lui a fost corupt de iubirea de arginți, comportamentul său s-a schimbat! În Evanghelia după Ioan se menţionează faptul că purta punga cu banii comunității apostolice și mai fura din ea, iar, această înclinație către lăcomie a devenit poarta prin care satana i-a lucrat decăderea în patima trădării. Deși părea apropiat de Mântuitorul Hristos, în inima lui se înstăpânise patima avuţiei şi a înmulţirii banilor! La «Cina cea de Taină», Mântuitorul Hristos, nu l-a rușinat în fața celorlalți apostoli, ci, l-a avertizat cu fineţe: „Unul dintre voi Mă va vinde!”, ceea ce însemna încă o șansă de pocăință, dar, Iuda, în loc să-și recunoască păcatul, s-a ascuns în spatele unui gest prefăcut de smerenie şi a spus: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?”, după care Hristos Domnul i-a răspuns simplu: „Tu ai zis!”, dar, nici acest răspuns îngăduitor nu a străpuns inima lui Iuda. Să luăm aminte bine, credinţa noastră dreptmăritoare nu îl vede pe Iuda ca un personaj predestinat pierzării întrutotul, ci, ca pe o imagine a omului care refuză lumina şi adevărul, deși i se oferă această posibilitate. Totodată, actul trădării lui Iuda ne învață că nu e suficient ca să fii apropiat fizic de Iisus Hristos, deci, să mergi la biserică, să cunoști Scriptura, să ai o funcție religioasă şi aşa mai departe, ci, esențial şi mult mai important este să ai o inimă smerită și curată, care să răspundă iubirii lui Dumnezeu, mai ales că Iuda Iscarioteanul nu poate fi condamnat doar pentru fapta lui, ci pentru că a refuzat mila și iertarea, alegând întunericul în locul luminii, trădarea în locul devotamentului!
Iuda: «Nu cumva sunt eu, Învățătorule?», Domnul i-a răspuns: „Tu ai zis”!
Trăind şi noi în vremurile acestea destul de tulburi, în care trădarea şi patima banilor se completează de minune, devine chiar oportună o referire la importanța valorilor și principiilor autentice în relație cu cei de lângă noi, semn al unei educații bune și al unei personalități distinse, dar și la opusul acestora: minciuna, ipocrizia, nerecunoștința, lașitatea și celelalte asemenea lor, pornind şi de la secvența binecunoscută a trădării Mântuitorului de către Iuda Iscarioteanul, pentru a înţelege ceva din preţul trădării din zilele noastre! Poate că Iuda, la începuturile apostolatului său, a fost un om cu suflet bun, dedicat Mântuitorului și misiunii Sale, iar, Mântuitorul a știut aceasta și l-a luat alături de El, oferindu-i chiar o însărcinare importantă, ca un semn al aprecierii, deoarece era casierul comunității apostolice. Mai târziu, Iuda ajunge să fie iubitor de poziţie socială şi de arginți, chiar de control social. Dar, pentru treizeci de astfel de arginți, Iuda a trădat şi nu mai conta prietenia, credința jurată Învățătorului, ceea ce învățase de la El, discuțiile intime, tainele împărtășite, timpul plăcut și atât de valoros petrecut împreună! Numai Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei îl înfățișează pe Iuda întrebându-i pe arhierei, cât erau dispuși ca să-i ofere pentru trădare, iar, ei i-au dat treizeci de arginţi şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor! (Matei 26, 15-16). A urmat momentul «Cinei celei de Taină» de dinaintea Paștelui iudaic, după tradiție în casa Mariei, mama Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, când Mântuitorul a rostit în fața Apostolilor «cuvântul de despărțire», care este redat nmai de către Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în capitolele 13-15 ale Evangheliei sale. Atunci, Iisus știa că fusese vândut, chiar a și sugerat acest lucru, spunându-i lui Iuda să-și împlinească planul: „Ceea ce faci, fă mai curând”, însă, nimeni din cei care ședeau la masă n-a înțeles pentru ce i-a zis aceasta (Ioan 13, 27-28), apostolul care ţine să precizeze că în momentul în care Iuda a ieșit din casă, afară «era noapte» (Ioan 13, 30). Desigur, când ești lângă Dumnezeu, când ai inima curată, te ştii în lumină, dar, când te depărtezi de El prin minciună, trădare, ipocrizie, fățărnicie, uneltiri de tot felul, se depărtează și Duhul Sfânt de la tine și intri în întuneric, iar acesta se coboară în inima, în mintea și în acțiunile celui care trădează! Ulterior, în «Grădina Ghetsimani», Mântuitorul, în rugăciunea ce o înalță către Tatăl ceresc, Îi spune: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti!” (Matei 26, 39), iar, în acest caz, Domnul se referea la momentul răstignirii pe Cruce, unde, nu durerea fizică pricinuită de piroanele înfipte în mâini și în picioare a fost cea mai mare suferinţă, ci, strigătul mulțimii pe care îl auzise cu puțină vreme în urmă: «Răstignește-L, răstignește-L», tocmai acea mulțime căreia îi vindecase bolnavii, îi înviase morții, acea mulțime pe care o învățase și o ajutase de nenumărate ori, mulțimea care cu puţin timp în urmă avea un alt mesaj: «Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!» (Matei 21, 9). De asemenea, mai erau dureroase lacrimile Maicii Sale și prezența unui singur apostol lângă Cruce (Ioan), fiindcă ceilalți apostoli nu erau acolo, ci, erau ascunși, de frica iudeilor. Probabil că durerea era dată și de trădarea lui Iuda, de fățărnicia și de sărutul lui, devenit simbolul celei mai mari josnicii și nemernicii omenești, dar, Doamne, câtă asemănare există între trădarea lui Iuda Iscarioteanul şi a mulţimii iudeilor şi mulţimea atâtor trădări din zilele noastre!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
