Un fost sindicalist din Valea Jiului, cam singurul contestatar real al lui Miron Cozma în perioada de glorie a acestuia, și-a pierdut viața într-o expediție făcută în Alpi, vestea fiind primită ca un trăznet și de fiica sa, căsătorită de mai mult timp la Târgu Jiu.
Emil Gheorghe a murit împreună cu Cornel Roman, un craiovean stabilit în Verona, pasionat și el de călătorii pe munte. Despre cei doi nu s-a mai știut nimic încă de pe 9 iulie, Emil Gheorghe ajungând atunci în Italia, la Milano, pe aeroportul din Bergamo.
Le-a trimis celor de acasă, câteva fotografii cu el, menționând că totul e în regulă și că se pregătește pentru expediția pentru care plecase din Lupeni.
La cei 60 de ani ai săi era pasionat de astfel de aventuri pe munte, mai ales că niciodată nu a avut parte de incidente care să îl facă să renunțe la astfel de călătorii.
Prin Parâng ori Retezat se simțea ca acasă și mergea deseori în drumeții alături de prieteni de-ai săi din Valea Jiului, mai ales foști angajați din minerit cu care a fost coleg în tinerețe.
Acum drumul s-a sfârșit brusc pentru el. Familia l-a dat dispărut la IPJ Hunedoara, instituție care în cursul zilei de luni a anunțat că acesta figurează printre persoanele care sunt căutate pentru că nu se mai știe nimic despre soarta lor. În aceiași zi au început însă să apară și informațiile nefericite dinspre Italia, confirmate ulterior chiar de fiica sa.
Emil Gheorghe și-a pierdut viața alături de camaradul său Cornel Roman în împrejurări care sunt anchetate acum de autoritățile judiciare. Primele informații arată că pe 9 iulie cei doi ar fi plecat de la refugiul Vittorio Emanuele II, după care li s-a pierdut urma pe munte.
Au fost identificați apoi, după lungi căutări pe munte, în regiunea Valle d’Aosta. Salvamontiștii italieni au pornit căutările imediat cum s-a dat alarma, doar că vremea rea le-a încurcat acestora planurile. De abia luni au putut survola zona cu un elicopter și așa au descoperit că trupurile celor doi se aflau într-o prăpastie. Din aer salvatorii au putut vedea un fel de pod din zăpadă înghețată prăbușit și atunci au luat în calcul varianta ca cei doi români să fi încercat să traverseze pe acolo, ceea ce, cel mai probabil, s-a și întâmplat. Podul de gheață s-a prăbușit sub greutatea celor doi și așa s-a produs nenorocirea.
Totul a avut loc la o altitudine de circa 3700 de metri, în masivul Gran Paradiso. Înainte să urce pe munte, Cornel Roman a postat pe contul său de socializare un mesaj prin care își exprima bucuria că de ziua sa poate să urce pe unul din cei mai spectaculoși munți din Europa.
„Cum ar spune Maestrul Gică Petrescu:”Trece timpul ca nebunul ,și mă trec și eu…”. Tutunul l-am lăsat de multi ani, dar muntele de nici o culoare! Și ce cadou mai frumos pot să-mi fac de ziua mea daca nu o ascensiune în Alpi! A mai trecut un an în care au fost de toate, dar au primat bucuriile și împlinirile! Restu…e Cancan! La multi ani mie”, scria Cornel Roman fără să bănuiască o clipă că acesta era ultimul lui mesaj. Și Emil Gheorghe urma să își aniverseze ziua de naștere pe 16 iulie, dar acum rudele și prietenii se pregătesc să se despartă de el pentru totdeauna.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi de drumeție, Ștefan Adrian Jurcă, și el fost sindicalist în minerit, i-a făcut acestuia însă o promisiune cu care vrea să onoreze memoria celui care i-a fost amic de aventuri montane o bună parte din viață, încă din tinerețe.
„Nu te-ai ținut de cuvânt, Emile!! Eram studenți, am plecat spre beciurile de la Buta cu o rabă. Aveam rucsacii cu cadru metalic și eram, cel puțin eu, foarte fericit că îmi făcusem rost de o pereche de ghete insulated de la fabrica din Cluj pentru munte. Conserve de tocană de legume, pâine pe care o țineam la soare, lapte praf, mălai etc. Așa am pornit împreună cu camaradul Emil Gheorghe și cu încă doi foști colegi, unul din Lupeni, Ioana Marian și unul din Uricani, Ioan Marcel Trifan, prima ascensiune mai serioasă din Munții Retezat. Am stat la cort în diverse zone 12 nopți, am coborât pe la Cabana Pietrele și pe la Cârnic unde un milițian voia să-i confiște un cuțit lui Emil. Am venit la Petroșani cu trenul, iar ei tot cu trenul au plecat spre Lupeni din Gara Petroșani. Am dormit acasă 17 ore neîntors iar mama mea a spus când am intrat în casă că put ca o afumătoare. A fost începutul unei prietenii cu cei trei camarazi, iar cu Emil Gheorghe aveam să continuăm multe alte expediții: Maroc, Mont Blanc, Ararat, Bulgaria, Grecia și multe altele prin țară. Sunt supărat pe el, mi-a promis că vom petrece pe Vârful Moldoveanu când vom împlini 75 de ani. Dumnezeu să te odihnească, camarade! Ne vom găsi cu siguranță, dar eu vreau să mă țin de cuvânt. La 75 de ani voi fi pe Vârful Moldoveanu”, a transmis Ștefan Adrian Jurcă.
Gelu Ionescu
