Compoziția chimică a mierii, deci și însușirile și utilitățile ei, sunt variabile cu structura floristică din care albinele o fabrică, astfel că există mai multe sortimente de miere ale căror principale efecte benefice sunt:
– mierea de brad – este foarte rară căci randamentul de cules al albinelor este foarte mic, are efect benefic asupra sistemului respirator, antitusiv, expectorant, are proprietăți antiinfecțioase și bronhodilatatoare dacă este consumată cu fagure cu tot;
– mierea de castan – are proprietăți cicatrizante și ameliorează circulați sanguină;
– mierea de cimbrișor – are efecte antiseptice, tonice, calmante și expectorante;
– mierea de coriandru – este de culoare deschisă, are un parfum suav în primele două săptămîni de la extracție, dar care apoi dispare, ajută la tratarea ulcerelor și gastritelor;
– mierea de floarea soarelui – formează cristale mari și neregulate căci conține multă glucoză, are efect tonic general și psihic, are proprietăți antibacteriene, este utilă în ateroscleroză, ca adjuvant în tratarea bronșitelor și bolilor de stomac, are efect benefic în surmenaj, ajută efortul fizic și intelectual, îmbunătățește circulația sângelui, stimulează sistemul imunitar;
– mierea de mac – este de culoare mai închisă din cauza grăunciorilor de polen de mac pe care îi conține și care sunt de culoare neagră, are efect sominfer, antispastic, anafrodisiac puternic, ;
– mierea de mană – care conține de 12 – 20 de ori mai multe săruri minerale decât celelalte sortimente este benefică în anemii, astenii, debilitate, fragilitate, osteoporoză, rahitism, spasmofilie, viroze, are efect antiinflamator al tubului digestiv, laxativ;
– mierea de Manuca – este produsă din nectarul florilor arborilor Manuca aflați numai în unele insule sălbatice, nepopulate, din Noua Zeelandă, are puternic efect antibacterian, antifungic, putând distruge bacteriile E coli, Helicobacter sau Streptococus;
– mierea de mentă – este bogată în vitamina C, are efect calmant pentru sistemul gastrointestinal, este analgezică și antispastică, are efect bronhodilatator, combate balonarea, ușurează digestia;
– mierea polifloră – este socotită cea mai complexă și completă miere, cea mai benefică, având efectele aproape ale tuturor celorlalte sortimente și este indicată mai ales în caz de oboseală fizică și intelectuală, debilitate, în convalescență, în tulburări de creștere. Cea din zonele de câmpie are acțiune antiseptică și sedativă mai puternice decât cea din zonele de deal și submontane, care însă, are efect antiinfecțios asupra aparatlui respirator și unul tonic nervos.;
– mierea de rapiță – este mai eficace în bolile gastroduodenale, osteoporoză, are puternic efect antibacterian;
– mierea de salcâm – este limpede, parfumată, de culoare alb-gălbuie, cristalizează greu căci conține multă fructoză și puțină glucoză, este cea mai bogată în vitaminele complexului B, ușor asimilbilă, energizaantă, are proprietăți calmante asupra sistemului psihic;
– mierea de tei – este de culoare deschisă cu reflexe verzui, cristalizează ușor, mai ales păstrată la rece, conține calciu, potasiu, mangan, are cea mai puterică și mai plăcută aromă dintre toate sortimentele de miere, are efect calmant psihic, somnifer, afrodiziac, este valoroasă în protecția contra afecțiunilor gâtului, afecțiunilor renale, crampelor, insomniei, oboselii, răcelilor, stresului, tusei, etc;
– mierea de trifoi – are efect diuretic, contribuie la eliminarea apei din țesuturi și la fixarea calciului în oase; întărește sănătatea oaselor;
– mierea de zmeură – are culoare albicioasă, specifică, ajută în buna funcționare a sistemului endocrin și în prevenirea osteoporozei.
Mierea contrafăcută – produsă din diferitele zaharuri și siropuri introduse în stup – nu este miere.
În alimentație – este recomandată copiilor de peste un an – cam 2 – 3 lingurițe / zi, adulților cam 3 – 4 lingurițe / zi și se interzice copiilor sub un an din cauza riscului de a induce acestora botulism – conține uneori bacteria Clostridium botulinum. Consumată în sortimentul adecvat situației aceasta are efecte benefice cum niciun alt aliment nu are.
Există și miere toxică produsă din nectarul florilor de Atropa belladona – mătrăguna, Canabis sativa – cânepa, Datura inoxia, Datura stramonium – ciumăfaia, Hiosciamus niges – măselarița, Juncus effusus – rugina, Rhododendron ponticum, Rhododendron luteum, Rhododendron groenlandinum, River corymbosa, Senecio jacobeae, Turbin corymbeae, ca să menționez doar pe cele mai importante plante melifere otrăvitoare din flora spotană a Europei. Această miere produce consumatorului scăderea tensiunii arteriale, amețeli, greață, leșin, tulburări de vedere, salivare abundentă, transpirație, vomă, pierderea echilibrului, hiperexcitabilitate, atonie musculară, halucinații, convulsii care pot dura și câteva ore, și chiar decesul. Pentru prima oară în istorie s-a confruntaat cu o asemenea situație armata lui Alexandru Macedon în campania din India. Această miere are însă și o parte bună, căci poate fi folosită, cu prescripție medicală desigur, și pentru tratarea hipertensiunii arteriale, tratarea bolilor de stomac, diabet, îmbunătățirea performanțelor sexuale, ca afrodiziac etc.
Recunoașterea mierii adevărate
presupune unele proceduri la îndemâna oricui; cum ar fi:
Testul cu bula de aer – care presupune întoarcerea inversă a borcanului cu miere fluidă și dacă bula de aer de sub capac se ridică încet și întreagă prin miere este semn că aceasta este pură;
Testul cu apa – presupune cufundarea unei lingurițe de miere întrun pahar cu apă și dacă aceasta nu se dzolvă imediat în apă este semn că mierea respectivă este pură;
Testul cu chibritul – constă în scufundarea în miere a capătului cu pastă nearsă al unui chibrit și dacă apoi acesta se aprinde ușor este semn că mierea este pură.
Testul cu cristalizarea – zaharisirea – are în vedere faptul că toată mierea pură cristalizează, mai puțin cea contrafăcută, mai repede sau mai târziu. Trebuie ținut cont de faptul că mierea de salcâm cristalizează după un timp mai îndelungat decât celelalte sortimente.
Testul cu șervețelul – se face punând o lingură de miere pe un șervețel și dacă acesta nu se udă înseamnă că mierea este pură.
Uneori literații care se înarmează cu multă bibliografie sunt invulnerabili. Nici talentul nu-i atinge. Ion VELICAN
Cunoscând cele de mai sus despre miere, cred că acum veți putea alege corect din piață sortimentul de miere adevărată și adecvat pretențiilor dumneavoastră, dar mai important veți avea o atitudine măcar binevoitoare față de albine.
Pe planeta noastră există o singură insectă care produce hrană pentru om, și asta cu o preocupare și corectitudine demne de a fi urmate și de om, spre lauda și măreția lui. Dar, ți-ai găsit! Din contră, în inconștiența lui, cauzată probabil de amețeala generată de cocoțarea sa în vârful piramidei trofice, omul de azi – împăunat cu dublă mențiune a epitetului de deștept – Homo sapiens sapiens, în denumirea științifică – distruge totul în jurul său, chiar și aceste insecte care ne furnizează hrana cea de toate zilele atât în mod direct – prin mierea din stup, dar mai ales în mod indirect – prin polenizarea a peste 85% din plantele utile nouă, și făcând astfel ca acestea să dea roade. În actele normative sunt prevăzute obligații stricte ale apicultorilor, organelor administrative locale, dar și cetățenilor în legătură cu comportamentul față de aceste ființe minunate care, în treacăt fie spus, sunt atât de inteligente că știu că Pământul este rotund, sunt adevărate genii ale matenaticii putând calcula distanțe și unghiuri cu raportare la Soare, sunt exclusiv vegetariene și unica specie de pe Pământ care aduce mediului, și omului desigur, numai beneficii, fără a face rău altor specii de plante și animale de pe planetă. Multe personae fac ușor vorbire alarmantă la adresa acestora, fără să știe însă că pentru a provoca moartea unui om normal sunt necesare cam 1.100 de înțepături simultane de albine (cam 3% din efectivul unui stup), ceea ce nu se cunoaște că s-ar fi întâmplat însă. Desigur fac excepție de la aceasta persoanele alergice la veninul de albină, care pot face șoc anafilactic și chiar muri dintro singură înțepătură de albină, dacă nu se intervine imediat cu măsuri de contracarare, la îndemâna oricui de altfel. Desigur că se îneacă în apă destule personae, chiar și buni înotători, dar nu am auzit să fi fost oprit sezonul estival, secate toate apele etc. De ce atunci să ne purtăm atât de dușmănos, chiar dacă doar și numai indiferenți, față de aceste insecte care ne sunt benefice în măsură cel puțin egală cu apa?
Sper că lectura acestui articol vă va face să privți cu alți ochi apicultura în general și alninele în mod special.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acesta, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane, dar și numai unu ar fi fost suficient, în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului și, cel mai rău, fără să anunțe apicultorii de acesta.
Legea 383/2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Apărând albinele, de fapt, ne apărăm pe noi înșine.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp ori grădină, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
