La temelia demnității personale a acestor medici a fost și este comportamentul lor caracterial: oameni modești, generoși, altruiști și onești. Caracterul era tipărit pe fața lor. În practica lor medicală au lucrat cu mintea și cu sufletul. Au aplicat întocmai principiul lui Petronius: ”Medicus nihil aliud est quad animi consolatio” (lat. ”Medicul nu este decât un mângâietor al sufletului”). Metodele moderne ale științei medicale dau dreptul medicului să creadă că poate interveni în modificarea procesului patologic, dar vechiul dicton latin trebuie reținut, deoarece orice boală fiind și o suferință a sufletului, acțiunea morală a medicului este indispensabilă și constituie încoronarea profesiunii lui.
Cornel Munteanu s-a implicat și în acțiuni caritabile. În jur de 60.000 de lei a cheltuit pentru construcția unui praznicar în curtea bisericii din localitate. Cu credința că trecutul trebuie privit cu sufletul, medicul Cornel Munteanu s-a zbătut ani de zile pentru eternizarea unor personalități, adevărate valori umane: învățătorul Ion I. Popescu din Bărbătești și Nicolae Hasnaș. După multe tărăgăneli, cu primul a reușit. Învățătorul Ion I. Popescu a fost un ”Domnu` Trandafir” pentru Bărbătești. Pentru rezultatele obținute în învățământ, Ministerul Învățământului l-a răsplătit cu Ordinul ”Răsplata muncii”, decorație ce i-a fost înmânată la Iași, în cadrul festiv prilejuit de dezvelirea statuii lui Al. Ioan Cuza, la 27 mai 1912, el conducând delegația de la Gorj. Școala Generală din Bărbătești îi poartă numele, iar pe 20 octombrie 2022 a fost inaugurat monumentul cu bustul celebrului dascăl. Se luptă în continuare pentru ca un spital din Târgu Jiu să poarte numele lui Nicolae Hasnaș, un exemplu pentru toți medicii.
Dar cei doi remarcabili medici și-au descoperit și vocația de salahori ai Literelor, de călători prin lumea cuvintelor devenite, prin harul lor, surse creatoare de emoții și de frumos. Este o completare valoroasă și fericită a profesiunii lor de o viață. Prin aceasta, vin să întregească pleiada iluștrilor medici și scriitori: Ion Biberi, Victor Papilian, Vasile Voiculescu, Augustin Buzura, coleg și bun amic cu Cornel Munteanu, C.D. Zeletin și alții. Pentru că Ștefan Marinescu a fost și membru al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Mediciniști, e bine să amintim și câteva nume relevante din rândul medicilor scriitori din lume: Alexis Carrel sau Nostradamos, medicul scriitor și profet de la nașterea căruia au trecut mai bine de cinci secole, Axel Munthe, medic scriitor suedez, școlit la Paris și stabilit în Italia, căruia Ștefan Marinescu i-a dedicat o poezie și o scurtă biobibliografie, Al. Soljeniţân, Boris Pasternak și alții. Prozator, poet, epigramist și publicist, Ștefan Marinescu a debutat în presa scrisă în 1967, iar editorial în 1984, cu proza scurtă ,,Atac de cord”, Editura ”Scrisul Românesc”. Alte cărți publicate în proză: ,,Trecutele iubiri” (1988), Editura ,,Scrisul Românesc”, ,,Medicul de femei”, ediția I, 1996 și ediția a II-a, 2001, ambele la Editura Sitech și ”Amintirile unui nou născut”, împreună cu Raisa Marinescu, Editura Sitech, 2002. Epigrame: ,,Păcate amestecate”, Editura Minerva, 1991 și ,,Rețete gratuite„, Editura Sitech, 1997. Alte scrieri: ,,Publicistică”(știință, artă, cultură), 2005 și ”Rezonanțe” (2008). Versuri: ”Meditații”, 1995 și ”Invitație la fericire”, 2008. Volumul ”Meditații” a fost scris în amintirea fiicei sale, trecută în lumea de dincolo prematur, la 36 de ani. A mărturisit că în timp ce scria această carte avea impresia că fiica repauzată îi dicta cuvânt cu cuvânt, îi transmisese totul. Paradoxal, să salvezi atâtea vieți de la moarte, să te opui morții toată viața, dar cu neputință să-ţi salvezi fiica! Emoționante versuri din care redăm un catren: ,,Dureri de moarte poți străbate / Când ți le pune soarta-n spate; / Nu are leac durerea minții / Când au rămas orfani părinții.”
Să amintim că doctorul Ștefan Marinescu a fost membru al Societății Scriitorilor Olteni Craiova, fondată în 1936, refondată în 1990, membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști, 1990, membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România, 1990. Rezonanțe critice referitoare la opera sa au venit din partea unor personalități prestigioase: Mihai Duțescu, Marian Barbu, Ovidiu Ghidirmic, Gruia Novac și alții.
Preocupat îndeosebi de perfecționarea profesională, medicul Cornel Munteanu, prozator și epigramist, a debutat editorial în 2007, cu scrierea ,,Pete pe halatul alb”, Editura Măiastra, Târgu-Jiu. Această carte beneficiază de o prefață din partea ilustrului scriitor Gheorghe Grigurcu. Urmează alte cărți în proză: ,,Focuri, fumuri”, Editura Academică Brâncuși, Târgu-Jiu, 2010, ”Meandre”, ”Văduva”, Editura Măiastra, 2015., ”Pușlamaua”, Editura Academică Brâncuși, Târgu Jiu, 2018 şi volumul ,,Frământări”, Editura Măiastra, Târgu Jiu, 2023. Epigramist de talie, a dat publicității șase scrieri: ”Doamna ce-am ales-o aseară…”, Editura Academică Brâncuși, 2009, ”Printre cactuși”, Editura Măiastra, 2010, ”Fel de fel”, Editura Măiastra, 2014, ”Piruete”, Editura Măiastra, 2016, ”Stropi de haz”, Editura Măiastra, 2019 și ”Gânduri”, Editura Măiastra, 2022.
Referințe critice asupra operei lui Cornel Munteanu au survenit din partea unor scriitori avizați, cu reputație națională: Gheorghe Grigurcu și Nicolae Dragoș. Lor li se alătură Marin Arcuș, un cunoscut producător și consumator de cultură din Rădineștii Gorjului. Operă unitară cu o varietate tematică: scăderi din sistemul sanitar, aspecte cinegetice, abateri de la etica conjugală, patima alcoolismuui, incompetența, promovarea după criterii politice, corupția etc.
Tematica inspirată din practica medicală, proza cu valențe educative, păstrarea unui echilibru dintre general și particular, importanța acordată tipizării, cultivarea portretului, tehnica detaliului, rolul dialogului pentru caracterizarea personajelor îi unește pe cei doi scriitori mediciniști. Dăm un exemplu de detaliere a urmăririi vânatului de câinele de vânătoare (ogar) din proza lui Cornel Munteanu: ,,Deodată se îmbățoșează, pășește atent, rar, cu capul sus, se oprește o secundă, două, mai face apoi câtiva pași, iar se oprește, alți vreo câțiva, după care rămâne stană cu un picior îndoit săltat ușor și capul îndreptat spre locul de unde vine mirosul.” (,,Întâmplări de vânătoare”). Fără să vrem, citind acest text, ne zboară gândul la ,,Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă, episodul vânării cerbului: ,,Și ajungând la izvor, odată și începe a be hâlpav la apă rece, apoi mai boncăluiește și iar mai be câte un răstimp, și iar mai boncăluiește, și iar mai be, până ce nu mai poate. După aceea începe să-și arunce țărână după cap, și apoi, scurmând de trei ori cu piciorul în pământ, se tolăgește jos pe pajiște, acolo pe loc, mai rumegă cât mai rumegă și pe urmă se așterne pe somn și unde nu începe a mâna porcii la jir.”
În timp ce medicul Ștefan Marinescu, în cărțile sale, pune accentul pe sacrificiul celor care înfăptuiesc actul medical spre salvarea semenilor, Cornel Munteanu evidențiază neajunsurile din spital. Pe alocuri, proza lui Ștefan Marinescu are caracter autobiografic. Cei care le-au comentat operele au făcut și unele apropieri cu opera lui Ion Creangă. Oralitatea stilului, adică acea calitate a stilului constând într-o sumedenie de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu, cu note distincte specifice zonei se observă în toate scrierile în proză ale lui Cornel Munteanu.
Medicii Ștefan Marinescu și Cornel Munteanu sunt, în același timp, epigramiști antologici înzestrați cu un umor savuros, dar și incisiv. Incisivitatea și poanta alcătuiesc farmecul epigramelor celor doi medici. Taie în carne vie, Ștefan Marinescu la propriu și la figurat, iar Cornel Munteanu la figurat.
Reținem câteva epigrame aparținând lui Ștefan Marinescu: ,,Veterinaru-i cel mai mare / Când eșuează tratamentul / Recurge la sacrificare / Și își mănâncă pacientul.”(”Avantaj”); ”Tablă pe patru picioare / La plural numite mese / Ajută la avansare / Dacă sunt bune și dese.”(”Masa”); ”Fără somn visam în pat / Unui melc să-i fiu mireasă / El e singurul bărbat / Care nu pleacă de-acasă!” (”Despărțită de trei ori”); ” O, doctore, ce barbă vezi! / De câtă vreme m-operezi? Faci o confuzie, creștine, / E Sfântul Petru lângă tine.” (”Dialog în sala de operație”); ”Sunt mulți acei ce zi de zi / Conjugă viața cu a fi / Iar alții, strângători sadea / Cunosc doar verbul a avea. ” (”Gramatică”).
Iată și câteva epigrame din cărțile medicului Cornel Munteanu: ,,Doamna ce-am ales- aseară / Raiul mi l-a scos în față, / Ca amantă e-o comoară, / Și povară de-ar fi soață.” (”Ipostaze”); ,,Nouă luni ne-a spus întruna / Că-i cinstită și cuminte, / Până se ivi minciuna / Drept cu capul înainte.” (,,Minciuna”); ”Treaz, e bun și e-n stare / Orice dinte să-ți repare. / Dar, atins de băutură, /Îți face poiană-n gură.” (”Unui stomatolog care trage la măsea”); ”Peste câmpuri și coline / Și prin văi adânci o duce, / Dar lui gândul bun nu-i vine / Și pe munte să se urce.” (”Venus, muntele femeii”); ”Fură, mint și strâng avere,/ Grași, urâți, analfabeți, / Dar cum banul dă putere, / Se cred proștii și deștepți.” (”Agramați”); ”Au venit, ne-au cerut votul, / Ne-au promis marea cu sarea. Ne-au uitat, apoi, cu totul. / Și-amintesc … la următoarea.” (”La votare”); ” De doctor bine tratată, / Când se vede vindecată, / Înzestrată cu talent, / Îl ia ea în tratament.” (”Recunoștința pacientei”); ”Lăfăiți în funcții mari / Șmecheri, hoți și panglicari, / Prinși cu furturi și bănet, / Ș`-nchiși baronii-ncet, încet”; ,,În piață se vând de toate / De ani buni și doctorate, / Unde proștii, mai ales, / Vin și cumpără mai des.”
Trecând în lumea de dincolo la data de 04.11.2016, la frumoasa vârstă de 87 de ani, lui Ștefan Marinescu i s-a împlinit dorința să fie alături de părinți și de fiică, în Rusăneștii săi natali. S-a întors la obârșie, la izvor, să asculte susurul apelor Cernei. Medicului Cornel Munteanu, aflat pe treptele deceniului al nouălea, îi adresăm urarea: ,,Tot înainte, spre Centenar, cu tot mai multe cărți!”
Câtă dreptate are C.D. Zeletin, medic, profesor universitar și scriitor: ”Viața de chirurg nu-i grea, fiindcă nu-i viață.”
,,Doctorii sunt adesea acuzați că sunt insensibili, interesați și infatuați. Să ne amintim că și-au sacrificat primăvara vieții lor, și-au pierdut anii prețioși dintre douăzeci și treizeci, însușindu-și profesiunea în beneficiul fraților lor – oamenii”. (Erich Segal)
Doi medici care au pătruns în admiraţia noastră şi a semenilor pentru devotamentul lor în exercitarea nobilei profesii, pentru bogăţia lor interioară, sufletească, şi pentru talentul lor de literaţi: Ştefan Marinescu şi Cornel Munteanu.
Nota Bene:
Un 13 septembrie 1940 l-a adus pe lume pe viitorul doctor Cornel Munteanu. După cum se ştie îndeobşte, conform unor superstiţii, numărul 13 este asociat în mod tradiţional cu ghinionul şi cu nenorocirile în multe culturi ale lumii. De data aceasta, în cazul recunoscutului medic, acest număr i-a purtat norocul printr-un destin favorabil. Deci, pe 13 septembrie, anul în curs, doctorul Cornel Munteanu urcă pe cea de-a 86-a treaptă de pe scara vieţii, prilej de a-i ura sănătate şi iarăşi sănătate, izbândă în toate! Vă iubim şi vă preţuim!
Având în vedere că acest medic cardiolog, un nume sonor în judeţ şi-n afară, în cei 47 de ani petrecuţi la Spitalul din oraşul Tg. Cărbuneşti, a salvat atâtea ,,inimi” din ghearele morţii, cu deosebit respect pentru edilii oraşului Tg Cărbuneşti, primar Dănuţ Birău şi pentru Consiliul local, ne permitem recomandarea de a-i oferi doctorului Cornel Munteanu Titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Tg Cărbuneşti.
Constantin E. Ungureanu
