Scriitorul gorjean Lazăr Popescu a revenit în atenția cititorilor cu volumul de versuri ,,Partea nemuritoare din noi”, volum publicat la Editura Măiastra, Târgu Jiu, în anul 2025, o originalã autobiografie liricã.
Volumul este o apariție editorială apărută sub zodia unei poezii moderne lipsită de canoane și de reguli care zugrăvește eternitatea prin cuvânt, prin oamenii cunoscuți și nu în ultimul rând în măsura în care ești cunoașterea propriului eu.
Poezia volumului „Partea nemuritoare din noi” este una a libertății și a creației aflatã fiind sub semnul protestului față de clasă politică și faţã de tot ceea ce se întâmplă în societatea românească denumită de autor ,,colonie”: ,,Sunt probleme mari în colonie / poporul nu-i mai crede pe administratori” (textul “Probleme în Colonie”). România este numitã „Colonia Sorschildfeller”.
Poeziile acestei cãrţi sunt cărări imaginare către Grecia sau Italia dar și către locurile natale, Târgu Jiu sau Craiova, surprinse în culori vii, puternice. Ele alternează între texte de poezie prozaică cu afirmații aparent fără sens (de exemplu ,, Urlă lupul dacic prin păduri…” în poezia “Chemarea strămoșilor”)
În poezia ,,Prezentul. Dar nu etern…”, dedicată lui Nicolae Rădoi, întâlnim o poezie cosmopolită : este menționat Maramureșul românesc dar și Blues Cafe, Chris Rea, Leonard Cohen, Chelsea Hotel , Nick, Nistor Lihet, etc. conturându-se treptat portretul unui scriitor care pendulează între valorile conservatoare, autohtone și cele occidentale .
Poezia volumului “Partea nemuritoare din noi (poesii)” prezintă geografia fizică și culturală a mai multor țări precum Germania, Franța, Belgia, Grecia, România și Italia insistând pe un ținut cu semnificaţie aparte, Umbria. Autorul cãrţii îndeamnã cititorul în poezia ,,Erom” sã stea “drept, neclintit / în convingerile tale / și din când în când / să vizitezi Umbria” specificând cã “Erom” înseamnã “A fi” în dialectul umbrian.
Se pare cã Lazãr Popescu nu a avut ca modele doar personalitãţi precum Constantin Noica, Ludwig Wittestein ci și oameni simpli precum Viorel Rușeţ, din satul natal, cãruia îi dedicã versurile: ,, Își spunea Liniari / Locuia în Corobăi – Linie” și îi face chiar un portret în ,,Haiduc în retragere definitivă”.
Autorul cãrţii se amuzã satirizând clasa politicã nominalizându-i, în felul sãu, exponenţii. El vorbeşte astfel despre „Haiducul George” (George Simion) sau despre „Voievodul Călin” (Cãlin Georgescu) iar în poezia „Bandiții” îi aminteşte şi pe amândoi.
Scriitorul Lazãr Popescu este un rebel şi se opune curajos unui sistem cu practici antiumane declarând: “Nu cred în ARN mesager / căci mesager e numai îngerul. El rămâne umanist şi patriot în toate situaţiile („Din București, din Gara de Nord ,/ Arunc o privire obosită spre lume.” (poezia “Instataneu.” sau “… Și pentru că în ei au o parte nemuritoare / Românii au inventat cuvântul DOR.” – poezia „Hermeneutică”)
Autorul se confeseazã cititorilor sãi în poezia “Confiteor”: “Nimic nou sub soare ori pe sub nor / Eu rămân ce-am fost: conservator” (“confiteor” însemnând “mărturisesc” în limba latină).
Haosul textelor din carte este doar aparent pentru cã asistãm, de fapt, la o ordine specificã sufletului, cel care este “partea nemuritoare” din om. Cu toţii luãm cu noi dupã moarte doar amintiri, senzaţii şi percepţii, doar flashuri care ne-au marcat. Aceasta este “partea nemuritoare din noi”, aceştia suntem noi, ceea ce mai rãmâne din noi şi ceea ce luãm cu noi la trecerea noastrã dincolo, în nefiinţã.
Prin urmare, este foarte important modul în care ai evoluat ca individ, modul în care te-ai implicat în comunitate, pe parcursul vieţii tale dar trebuie luat în calcul şi felul în care ţi-a influenţat comunitatea eul propriu.
Prof. Mariana Bendou, scriitor, critic şi promotor cultural, jurnalist membru AJRP
