Ca preot de mir, slujitor al altarului în parohia pe care o păstoresc, mereu cu binecuvântarea și sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Părinte Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, am scris unele lucrări printre care și aceasta de față, în care am analizat ceea ce înseamnă propovăduirea prin dialogul dintre religii, a învățăturii de credință, neschimbată, în conformitate cu Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Bisericii creștine. Având în vedere această analiză teologico-ortodoxă, de o necesitate absolută pentru înțelegerea și însușirea legilor bisericești, a învățăturii de credință adevărate, propovăduită de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care constituie obiectul acestei lucrări, concluzionăm că Biserica prin misiunea ei apostolică, s-a condus și se conduce și în zilele de astăzi, atât de propriile legiuiri, cât și de cele sociale. În cuprinsul volumului actual, am analizat pluralitatea dialogului interreligios sub toate aspectele sale teologice, în special cele misionare, dar și doctrinare, având în vedere modelul Sfinților Părinți ai Bisericii Creștine. Principiile misiologiei, ortodoxe au stat la baza cercetării săvârșite în acest domeniu al păstrării libertății religioase, dar și al dreptului de exprimare, ca dar al lui Dumnezeu, vizând o sinteză a păstrării jurisdicției comunităților creștine ale tuturor religiilor, atât interreligioasă cât și între religiile lumii și Statele pe teritoriul cărora acestea activează, având ca punct de plecare rânduiala și legislația bisericească, a reglementărilor laice referitoare la Biserică. Am avut în vedere și legile emise de stat, ca autoritate socială suverană. Toate acestea au fost emise și interpretate în sprijinul activității misiologice ale Bisericii, privită ca unitate de cult, sub diversele ei aspecte. În ultima parte atenția a fost îndreptată spre cele trei feluri ale dialogului interreligios, apologetic, teologic și spiritual, așa cum sunt ele abordate din punctul de vedere al religiei ortodoxe, cea care a păstrat nealterată și neschimbată învățătura de credință, până în ziua de astăzi, cât și până la sfârșitul veacurilor. Așadar, cele trei moduri de abordare a dialogului interreligios, atât din punct de vedere academic, cât și scripturistic, vizează poziția Bisericii Ortodoxe, față de învățătura Biblică, dar și față de modul de propovăduirea a acesteia prin dialogul dintre religii. Astfel,, luând în considerare complexitatea temei abordate, este necesară o abordare interdisciplinară și interreligioasă, motiv pentru care principiile teologice de natură conceptuală, se pătrund reciproc, întregindu-se cu examinarea unor domenii, având la bază dreptul canonico-religios, axa misiologică a Bisericii Ortodoxe, dreptul constituțional în istoria evoluțiilor acestora, privitoare la dialogul interreligios, libertatea religioasă, la păstrarea adevărului de credință, conform Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, precum și cu studii din domenii adiacente misiologiei ortodoxe, contigue religiilor lumii, cum ar fi: istoria religiilor, psihologie, sociologie, morală, etc. Pe parcursul elaborării volumului de față, s-au studiat, interpretat și extras precizările și ideile utile și relevante, menționate în lucrările bibliografice consultate și stipulate, de natura reglementărilor interne și internaționale, în domeniul legislației, cu privire la cultele religioase și libertatea religioasă. În consecință, au mai fost uzitate și alte lucrări de o importanță teologică deosebită, din doctrina română și străină, dicționare, enciclopedii, rapoarte cuprinzând acțiunile întreprinse de Biserica Ortodoxă, pe linia dialogului interreligios. De multe ori m-am gândit, cum anume pot să ajung la performanța rodirii maxime? Răspunsul dat de Iisus se găsește la sfârșitul unei pilde: prin răbdare. Nimic nu se face peste noapte. Orice preot paroh, cu o minimă experiență știe că, atunci când a primit un dar, lăsat poate ani de zile în nesiguranță, nu se poate aștepta la o slujire minunată chiar de la început. Dacă se descurajează de prima slujire, nu va reuși nimic. Dacă însă va îndepărta neajunsurile și emoțiile, va da încet-încet și de lucruri folositoare și va afla că nu tot omul e la fel. De aceea are nevoie de credință, dar și de lecturi teologice, pentru că nu poți cultiva tot timpul doar lucruri folositoare sau tot timpul doar împliniri! Biserica ar rămâne fără credincioși! De aceea, e necesară atât o cultivare plină de răbdare a credinței, dar și o informare bună pentru a afla cum se îmbunătățește slujirea misionară, ce cuvinte trebuie să rodească.
La fel e și cu cuvântul lui Dumnezeu: nu putem hrăni sufletul numai cu post sau numai cu acatiste și slujbe, sau dimpotrivă numai cu studiul biblic sau al cărților de teologie. Combinând toate acestea și condimentându-le cu alte multe sfaturi duhovnicești, dar mai ales cu fapte bune, vom putea prin răbdare să dăm rod însutit!
Preot Paroh dr. Iconom stavrofor Mina Minel VODOIU, Parohia Vladimir, Gorj
