Analiza comparativă a celor două ordonanțe de guvern care au decis soarta Complexului Energetic Oltenia scoate la iveală jocuri politice mârșave petrecute la București și puse pe silent la Gorj, de teama unor eventuale repercusiuni electorale. Deși Partidul Social Democrat se afișează astăzi în postura de unic salvator al producției de energie pe bază de cărbune, modificând Legea decarbonizării, de la votarea căreia au fugit, în urmă cu patru ani, prin introducerea condiționării închiderilor de grupuri energetice pe bază de cărbune, de punerea în funcțiune a unor capacități alternative, trebuie spus că această regulă exista deja stipulată negru pe alb în textul inițial al Ordonanței de Urgență 108/2022. Istoria legislativă din ultimii ani arată cum garanțiile inițiale, exact acestea despre care se discută la modul ,,nu se închide nimic până nu se pune ceva în loc”, au fost diluate și reconfigurate chiar în perioada în care social-democrații controlau Secretariatul General al Guvernului prin Marian Neacșu. În timp ce atenția politică de la centru s-a concentrat pe salvarea obiectivelor cu impact electoral urban din Oltenia, precum Craiova II, adică orașul șefilor de facto ai PSD, și CET Govora, grupurile pe lignit din județul Gorj au fost lăsate în bătaia vântului și în arșița soarelui și expuse unui calendar rigid de închidere, ale cărui linii roșii au fost tușate de cei din conducerea CEO, susținuți pe față sau din umbră de veșnicii lideri locali ai PSD.
Prevederile din OUG 108/2022 pe care politicienii le mimează ca fiind noutăți absolute
Lupta politică din jurul Complexului Energetic Oltenia (CEO) se poartă de mai bine de șase ani cu argumente contrafăcute și cu memoria scurtă că, în 2020 pe această compania scria deja ”faliment”. Dar să revenim în zilele noastre! În ultimele săptămâni, liderii social-democrați au prezentat drept o mare victorie parlamentară adoptarea unui amendament la Legea decarbonizării. Textul propus de PSD stipulează că scoaterea treptată din exploatare a capacităților de producție pe bază de lignit și huilă se realizează numai după instalarea, racordarea și punerea în funcțiune comercială a uneia sau mai multor capacități ori surse alternative de producere a energiei cu emisii reduse de carbon. Aceste surse alternative ar trebui să poată prelua, în condiții de siguranță și continuitate, funcțiile electrice și termice ale grupurilor retrase.
Dacă nu ne uităm în istoria recentă, chiar am putea aplauda demersul PSD.
Dar…Mesajul transmis către gorjeni și către angajații din minerit și energie a fost unul triumfalist, sugerând că fără această intervenție fermă, sistemul energetic ar fi fost abandonat haosului. Și așa au început postările pe rețelele de socializare ale liderilor, care scrise cu inteligența artificială, care creionate pe vreun colt de masă în laboratoarele de partid, dar apreciate ,,în unanimitate” de aplaudacii din marea de obsecvioși aflați în slujba partidului.
Dar…O privire neutră asupra a doar două acte normative (ceea ce e deja prea mult spre imposibil pentru corul de aplaudaci) arată însă o realitate diferită. Principiul sincronizării între închiderea grupurilor pe cărbune și punerea în funcțiune a celor pe gaze nu este o descoperire recentă a PSD Concret, acest principiu a constituit chiar fundamentul pe care a fost construită Ordonanța de Urgență nr. 108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic, adoptată în vara anului 2022.
La Articolul 4, alineatul 1, litera a din OUG 108/2022 se stipula fără echivoc faptul că, ,,Capacităţile de producere a energiei electrice pe bază de lignit şi huilă rămase în funcţiune la 31 decembrie 2021 se retrag din exploatare şi se vor închide sau conserva, după caz, astfel: a) la Societatea Complexul Energetic Oltenia – conform Planului de restructurare, aprobat prin Decizia C(2022) 553 final/26.01.2022, corelat cu punerea în funcţiune a investiţiilor în capacităţi pe gaze naturale şi surse regenerabile de energie şi cu prevederile alin. (3), în limita capacităţii de transport a Reţelei Electrice Transport”.
Deci, textul actului normativ menționa explicit că procesul de închidere sau consevare a grupurilor energetice ale CEO este corelat direct cu punerea în funcțiune a investițiilor în capacități noi pe gaze naturale și surse regenerabile de energie, adică cele 8 parcuri fotovoltaice. Mai mult decât atât, cadrul normativ inițial fixa repere clare pentru capacitățile de la Craiova, Govora și Iași, fiind prevăzută retragerea lor la data de 31 decembrie 2025. Se menționa, de asemenea, în acealași act normativ faptul că România nu își poate permite deconectarea unor termocentrale fără a avea pregătită o alternativă funcțională. În logica OUG 108/2022, după data de 1 ianuarie 2025, trebuia menținută o rezervă tehnică de capacitate de 1140 MW până în anul 2030. Această rezervă era formată din 990 MW la nivelul Complexului Energetic Oltenia și 150 MW la Paroșeni. Prin urmare, tot ceea ce PSD prezintă astăzi drept o luptă dârză împotriva directivelor de la Bruxelles reprezintă, în fapt, doar reintroducerea în discuție a unor prevederi pe care legiuitorul le scrisese deja în actul normativ în urmă cu patru ani.
Ordonanța 175 din decembrie 2022 și reconfigurarea intereselor energetice de la București
Culmea, schimbarea de macaz și bulversarea calendarului inițial acela cu – nu se închide nimic, până nu se pune ceva în loc – nu au apărut din senin, ci au fost generate de intervenții legislative ulterioare asumate direct de coaliția de guvernare. Mai exact, la data de 14 decembrie 2022, Guvernul României, constituit la acea vreme din PSD, PNL și UDMR, a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 175. Acest act normativ a modificat substanțial cadrul stabilit prin OUG 108/2022, intervenind direct asupra Articolului 3 și reconfigurând termenii de închidere și conservare a capacităților energetice.
În perioada în care OUG 175/2022 a primit undă verde în ședința de Guvern, funcția de secretar general al Executivului era deținută de Marian Neacșu, unul dintre cei mai influenți lideri ai Partidului Social Democrat. Din analiza atentă a textelor de lege și a modificărilor ulterioare rezultă că preocuparea principală a decidenților de la București nu a fost protejarea sau ,,salvarea” CEO, ci interesul major al PSD s-a mutat vizibil pe protejarea termocentralelor Craiova II și CET Govora. Adică, nu putea rămâne fără căldură orașul liderilor de facto ai PSD, Lia Olguța Vasilescu și Claudiu Manda, pentru că era o lovitură electorală pentru aceștia.
Așa că, în acest calcul politic, termocentralele Rovinari, Turceni sau Ișalnița au rămas captive unui calendar de restructurare, în timp ce investițiile în noile grupuri pe gaz și în parcurile fotovoltaice nu sunt puse în funcțiune nici astăzi.
Astăzi, Complexul Energetic Oltenia continuă să funcționeze sub presiunea lipsei unor capacități alternative de energie, iar asigurarea siguranței Sistemului Energetic Național depinde în continuare de aceleași grupuri pe lignit despre care legislația succesivă a scris când că se închid, când că se conservă, când că intră în rezervă de capacitate. În tot acest timp, PSD a avut oamenii săi, unii asumați politic, alții susținuți din umbră și mai multe penumbre care bântuie partidul, în conducerea CEO, adică în Consiliul de Supraveghere și Directorat! Rezultatul activității lor este vizibil astăzi: CEO – pierderi în 2025, 1,1 miliarde de lei vechi, pierderi în iunie 2026, 250 de milioane de lei, ZERO investiții în capacitățile pe gaze și parcuri fotovoltaice.
Claudiu Matei
