-V.G. Sfinte Părinte Arsenie de la Prislop, îmi era tare dor ca să mai purtăm un dialog, dar, vreau să-ţi spun sincer că nici nu ştiu cu ce să încep discuţia noastră, pentru că am auzit un rătăcit din zilele noastre, că i-a făcut cineva nişte vrăji, iar, acest lucru îl descumpăneşte peste măsură, aşa că te-aş întreba, cum ar putea arăta o vrăjitorie pusă pe sema unui sfânt incontestabil?
-Sf. A. Declar că nici o vrajă nu va prospera împotriva mea, că nici o vrăjitorie nu va avea un efect asupra vieţii mele, că nici o lucrare de magie neagră nu îmi va putea face rău, pentru că sunt protejat de sângele Mielului care ridică păcatul lumii, pentru că am fost spălat, sfinţit, îndreptăţit în numele Domnului Iisus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru! Aşa că temerea rătăcitului este tot o rătăcire!
-V.G. Dumnezeul Cel Preaînalt, ne apără de toate acestea?
-Sf. A. Ceea ce Dumnezeu a purificat, nimeni nu poate numi impur, ceea ce Dumnezeu a binecuvântat, nimeni nu poate blestema, ceea ce Dumnezeu a protejat, nimeni nu poate distruge, pentru că mai mare este Cel ce este în mine, decât cel ce este în lume, pentru că dacă Dumnezeu este cu mine, cine va fi împotriva mea, căci, o mie pot cădea alături de mine şi zece mii la dreapta mea, dar, nici un rău nu-mi va veni, căci El va porunci îngerilor Săi cu privire la mine ca să mă păzească în toate căile mele!
,,Mă aşez în genunchi înaintea Lui Dumnezeu: ajută-mă, Dumnezeul meu”!
-V.G. Sfinte Arsenie Boca, încerc să înţeleg aceste lucruri, dar, tu, care ai trăit direct suferinţa nevinovaţilor, care ai cunoscut închisorile nedrepte unde oamenii lui Dumnezeu erau torturaţi pentru credinţa lor, care ai văzut prieteni şi fraţi persecutaţi, umiliţi şi martirizaţi pentru că nu L-au renunţat pe Hristos, tu, care pentru toate acestea, nu ai pierdut niciodată dulceaţa inimii tale, compasiunea pentru cei care suferă, ai şi puterea de a-i ierta pe cei chinuitori şi de a te ruga pentru persecutori? Învaţă-mă şi pe mine această virtute supremă a iertării!
-Sf. A. O asemenea virtute care eliberează nu numai pe cel iertat, ci, mai ales pe cel care iartă, care rupe lanţurile amărăciunii, ale resentimentelor şi ale dorinţei de răzbunare, care închid sufletul într-o temniţă mult mai rea decât orice închisoare fizică, mă aşez în genunchi înaintea Lui Dumnezeu şi spun: ajută-mă, Dumnezeul meu, ca să-mi iubesc vrăjmaşii, aşa cum ne-a învăţat Hristos, să-i binecuvântez pe cei care mă blesteamă, să le fac bine celor care mă urăsc, nu pentru că merită, ci, pentru că vreau să fiu ca Tatăl Ceresc, Care face să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi, şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi!
-V.G. Dar, întotdeauna şi în orice situaţie, trebuie să ascult de glasul virtuţii iertării?
-Sf. A. Asta nu înseamnă că accepţi pasiv atacurile răului, că devii o victimă uşoară a atacurilor spirituale, pentru că îţi laşi garda jos şi permiţi vrăjmaşului să intre liber pe teritoriul tău, pentru că este un timp pentru milă şi un timp pentru război spiritual, un timp pentru a întoarce şi celălat obraz şi un timp pentru a rezista ferm diavolului, astfel încât să fugă de la noi, un timp pentru a plânge şi un timp pentru a lupta, iar, acum este timpul să luptăm, este timpul să rezistăm, este timpul să declar cu toată puterea care a mai rămas în mine, că răul nu mă va atinge, că întunericul nu mă va birui, că planurile vrăjmaşului nu se vor împlini în viaţa mea, pentru că am un Dumnezeu Care este mai puternic, un mijlocitor care este mai puternic, o protecţie care este impenetrabilă pentru toate forţele iadului la un loc!
,,Fie ca paşii tăi să fie călăuziţi mereu de duhul sfânt”!
-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, pune în jurul meu un cerc de foc sacru care să mistuie fiecare încercare a răului de a se apropia, care să ardă fiecare săgeată otrăvită, trasă în direcţia mea, care să topescă fiecare lanţ spiritual care încearcă să mă lege, care să evaporeze fiecare nor de opresiune care încearcă să planeze deasupra capului meu!
-Sf. A. Tocmai de aceea, dragul meu, fie ca paşii tăi să fie călăuziţi mereu de duhul sfânt, ca să nu mergi pe cărări periculoase, ca să nu te abaţi de la calea îngustă care duce la viaţă, ca să nu te laşi sedus de iluziile lumii care promit plăceri de moment, dar, aduc suferinţe de durată, care oferă fericiri artificiale, dar, cer un preţ foarte mare, care este chiar sufletul, chiar pacea, chiar demnitatea unui copil al lui Dumnezeu!
-V.G. Cât de frumos o spui, Sfântule, dar, lumea e astăzi paralizată de patima banilor, de bogăţii şi de minciuni cu atâtea ştiri false, abundă prin cuvinte negative de tot felul!
-Sf. A. Fie ca fiecare cuvânt negativ rostit împtriva ta să-şi piardă puterea chiar acum, fie ca fiecare condamnare la moarte să fie revocată prin autoritatea sângelui Lui Iisus, fie ca fiecare decret de eşec să fie anulat prin puterea învierii, fie ca fiecare profeţie de înfrângere să fie anulată prin mijlocirea sfinţilor care zi şi noapte strigă înaintea Lui Dumnezeu pentru aleşii Săi, şi fie ca binecuvântările revărsătoare să vină în locul acestor blesteme, favoare nemeritată, uşi care se deschid supranatural, oportunităţi care apar pe neaşteptate, provizii care vin din resurse pe care nu mi le-am imaginat niciodată, relaţii care se construiesc şi se întăresc, idei creative care generează prosperitate, sănătate care curge ca un izvor de apă curată, bucurie care izvorăşte din interior transformându-mi chipul şi infectându-i pe toţi cei din jurul meu!
-V.G. Sfinte Arsenie Boca, doctor al sufletelor şi al trupurilor, tu, care ai avut darul vindecării şi prin rugăciunile tale fierbinţi mulţi bolnavi s-au vindecat, mulţi orbi şi-au recăpătat vederea, mulţi paralitici s-au întors la mers, te rog să mijloceşti pentru sănătatea mea trupească, mintală, emoţională şi spirituală, ca orice boală să fie alungată din trupul meu prin puterea Numelui Lui Iisus!
-Sf. A. Mă voi ruga pentru tine mereu pentru că eşti la inima mea, iar, pentru aceasta, voi face ca orice tulburare mintală să fie risipită de pacea care întrece orice pricepere, ca orice rană emoţională să fie vindecată de balsamul iubirii divine, ca orice asuprire spirituală să fie zdrobită prin ungerea duhului sfânt care distruge orice jug, care îndepărtează orice povară grea, care eliberează pe cei captivi din închisorile în care au fost puşi pe nedrept de împrejurările vieţii, de alegerile greşite, de consecinţele unei lumi zdrobite de păcat!
-V.G. Îţi mulţumesc, vas al Puterii Lui Dumnezeu, iar, pentru încheierea dialogului nostru, ce îmi poţi spune cu aceeaşi înţelepciune?
-Sf. A. Pentru tine, acum revendic promisiunea că nici un rău nu te va lovi şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău, că Domnul te va izbăvi din laţul vânătorului şi de ciuma ucigătoare, că El te va acoperi cu penele sale şi sub aripile sale vei găsi refugiu, că Adevărul Lui va fi scutul şi pavăza ta, că nu te vei teme de groaza nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care pândeşte în întuneric, nici de pustiirea care pustieşte la amiază, pentru că cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, poate spune Domnului că El este refugiul şi mântuirea lui, Dumnezeul lui în care se încrede pe deplin, fără umbră de îndoială, fără şovăieli, fără acea frică paralizantă care fură credinţa şi împiedică miracolele!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
