În parohia unde păstoresc, întotdeauna, am căutat să le predic enoriaşilor mei despre sfinţi şi despre sfinţenie, ca o dovadă că Dumnezeul din sufletul nostru este viu şi ne îndeamnă mereu la credinţă! Noi trebuie să privim la sfinţi ca la învăţătorii noştri pe calea desăvârşirii în Hristos, cei care ne sfătuiesc mereu cu blândeţe ca să ne asemănăm lor în credinţă, în nădejde şi în dragoste. De aceea, pe Sfinţi îi cinstim şi ca pe nişte fraţi desăvârşiţi ai noştri, care au cunoscut încercările şi nevoile vieţii pământeşti, iar fiind în apropierea lui Dumnezeu, mijlocesc şi se roagă Lui pentru mântuirea noastră. Desigur, la Sfânta Liturghie le spun credincioşilor că prin cinstirea Sfinţilor, noi sporim, înainte de toate, cinstirea pe care o datorăm lui Dumnezeu, aşa cum glăsuia mitropolitul Varlaam al Moldovei în Cazania de la Duminica Tuturor Sfinţilor! O serie de temeiuri scripturistice stau la baza cultului Sfinţilor, aşa cum acest cult este practicat de Biserica Ortodoxă, fiind în strânsă legătură cu credinţa în nemurirea sufletului! Desigur, cei aleşi ai lui Dumnezeu continuând şi după trecerea lor la cele veşnice să ajute pe cei de pe pământ. Cred că în ceruri, alături de Îngeri, Sfinţii aduc laudă şi se roagă lui Dumnezeu pe deplin conştienţi că ei alcătuiesc Biserica triumfătoare şi se bucură pentru cei ce se pocăiesc şi se întristează din cauza celor păcătoşi! Consider că între Biserica dreptmăritoare şi cea luptătoare există o permanentă legătură, acea comuniune a Sfinţilor, garantată de către Domnul Iisus Hristos, în calitatea Sa de Cap al întregii Biserici! Am credinţa că rugăciunile Sfinţilor înaintea lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, sunt bine primate, dacă şi noi, slujitorii altarului, împreuncă cu credincioşii, împodobiţi cu credinţă şi cu fapte bune, mai ales cu smerenie, ne rugăm împreună cu ei, lepădându-ne de grijile noastre lumeşti! Acest adevăr îl susţine şi Sfântul Ioan Gură de Aur, când spune: „Ştiind acestea, iubiţilor, să alergăm la mijlocirea Sfinţilor, dar să nu ne mărginim la aceasta, ci să lucrăm şi noi cum se cuvine, după pilda pe care ne-au dat-o ei”, exprimând învăţătura şi practica dintotdeauna a Bisericii, cu rădăcini adânci în însăşi Sfânta Scriptură! Şi noi, slujitorii altarului, trebuie să păzim cuvintele Domnului, cuvintele Apostolilor şi Proorocilor, prin care am învăţat să cinstim şi să mărim, mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe Sfintele Puteri îngereşti, pe Apostoli, pe Prooroci, pe Martirii cei măriţi, pe Sfinţii Părinţi purtători de Dumnezeu, pe toţi bărbaţii cei sfinţiţi şi pe femeile creştine sfinţite, să cerem mijlocirea lor, pentru că ne pot face plăcuţi lui Dumnezeu, Împăratul tuturor! În esenţă, Sfântul este omul care a renunţat la sine, călcând peste ceea ce este egoist, meschin, interes îngust, poftă pentru lucruri mărginite, pentru că într-un Sfânt, nu există nimic vulgar, nimic grosolan, nimic josnic, nimic nesincer, ci, în el se actualizează la un înalt nivel: delicateţea, sensibilitatea, puritatea, sfiala şi nevinovăţia. Sfântul zâmbeşte, dar nu râde sarcastic, e sobru, dar nu înfricoşat, acordă atenţie persoanelor celor mai umile, socotindu-le pe toate mari taine create de Dumnezeu şi dăruite veşniciei! Dumnezeu a dat omului revărsarea Duhului Său Sfânt şi în Duhul Sfânt omul devine asemenea lui Dumnezeu, pentru că Duhul Sfânt umple de harul Lui tot omul cu suflet, minte şi trup. În Biserica Ortodoxă se face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mântuirea sufletelor noastre. Scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi, care ne îndeamnă la aceasta, fiindcă, noi îi cinstim pe sfinţi şi Îi aducem laudă lui Dumnezeu direct şi indirect. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinsteşte pe sfinţi, pe El Îl cinsteşte, căci a zis: ,,Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte” (Matei 10, 40). Noi îi venerăm pe sfinţi, pentru că ei sunt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mântuitorului, Care a zis către sfinţii Săi ucenici: ,,Voi sunteţi prietenii Mei” (Ioan 15, 14). Noi îi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, căci, Sfinţii vor judeca lumea, iar, prin sfinţi, nu înţelegem pe cei ce se numesc creştini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvârşit prin fapte bune şi au urmat întru totul lui Hristos. Cred că prea întunecat la minte şi prea orbit la neînţelegere trebuie să fie cineva ca să nu vadă, cât de mare este datoria noastră, a creştinilor, de a ne ruga, de a cinsti şi de a chema în ajutor pe sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre pe care le facem zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu. Cred că nimeni nu ştie numărul sfinţilor şi al îngerilor, căci, dacă poate mult rugăciunea stăruitoare a unui drept care se sfinţeşte, putem înţelege, cât poate rugăciunea milioanelor de sfinţi înaintea lui Dumnezeu, care L-au mărturisit înaintea oamenilor şi şi-au pus sufletul pentru El! De aceea, fericiţi sunt acei creştini care îi cinstesc pe sfinţii lui Dumnezeu, le cer ajutor în rugăciuni şi îi pun mijlocitori către Dumnezeu în această viaţă pământească! De asemenea, amar de acei creştini rătăciţi de la adevărata credinţă, care nu cinstesc şi nu pun rugători pe sfinţi şi pe îngeri către prea veşnicul şi înduratul Dumnezeu. Unii îndoielnici şi nepăsători, vor avea multă ruşine şi amară durere când va veni Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înconjurat de toţi îngerii şi sfinţii Lui, ca să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele sale! În consecinţă, îi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, căci ei, prin puterea lui Dumnezeu, fac minuni mari preaslăvite, după cum au făcut Moise, Ilie, Daniel, Sfinţii Apostoli Petru, Pavel, Ioan Evanghelistul şi toţi ceilalţi apostoli şi sfinţi despre ale căror fapte şi minuni arată cu claritate Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie a Bisericii dreptmăritoare!
Preot Paroh Marin RUSU, Parohia Turcenii de Sus, Gorj
