În ultima parte a detalierii conţinutului «Vorbelor de duh din cultura umanităţii», prin expresii şi citate care sunt «şoptite» cu aleasă preţuire şi cu îndreptăţită măsură de către Domnul profesor Marin Arcuş, putem atrage atenţia asupra faptului că autorul cărţii de faţă caută cu acuitate să ne convingă că vorbele de duh sunt învățături morale sau spuse populare transmise ca nişte reflecţii ale unor autori sub forma de proverbe și zicători. În acelaşi timp, autorul ne şi sensiblizează în mare măsură, pentru că acestea sintetizează experiența de viață, oferă sfaturi înțelepte și au rolul de a ne îndrepta cu îndrăzneală către o atitudine pozitivă și chiar constructivă în momentele importante, dacă nu şi în cele dificile ale vieţii! Cultura umanităţii, ne demonstrează, de altfel, cu prisosinţă că vorbele de duh sunt adevărate instrumente şi excelente posibilităţi, dacă nu chiar oportunităţi de reflecție, indiferent dacă vrem să alegem un anumit citat motivațional, fie şi numai pentru a înţelege ceea ce aduce în viaţa fiecăruia înțelepciunea străbunilor, ca să putem pătrunde sensul şi semnificaţia modului cum gândeau marii oameni ai istoriei. Toate vorbele de duh ale cărţii sunt un sprijin activ pentru a ne trezi atunci când nu suntem ancoraţi în prezent, mai ales că atunci când nu eşti în această realitate controlată şi securizată prin inteligenţă artificială, proverbele şi zicătorile pe care le accesăm de la înaintaşii noştri au rolul de a conştientiza ceea ce am creat în viaţa noastră din forul interior, atunci când nu am fost conştienţi îndeajuns, pentru a evita în mod responsabil o anumită suferinţă, o anumită bucurie, o anumită curiozitate a minţii prin care citatul sau proverbul face legătura cu experienţa în care suntem implicaţi pentru a căuta să cunoaştem realitatea, să catalogăm în mod conştient această realitate, ca o modalitate prin care autorul rămâne în conştiinţa posterităţii ca un truditor de cuvinte!
Predecesorii noştri ne-au lăsat din experienţele lor o serie de vorbe de duh!
Pentru că suntem în continuitatea indicatorului alfabetic, să ne referim pentru început la litera «Ş», prin intermediul căreia domnul profesor Marin Arcuş ne oferă unele îndrumări, dar, personal, am ales expresia: «Ştiinţa nu va reuşi niciodată să descifreze complet universul. Pe măsura avansării cunoaşterii, câmpul necunoaşterii se lărgeşte. Nu există ,,o realitate ultimă”. Cu cât ştim mai mult despre univers, cu atât ştim mai puţin» (Tin Xuan Thun, Melodia secretă). Am ales această expresie care de multe ori este stocată în proverbe sau zicători ca fiind vorbe de duh, deoarece aceste comori sunt venite din Duhul Sfânt, combinat cu duhul ştiinţei, adică din cunoaşterea trăită şi tradusă de cineva care s-a iluminat într-o experienţă sau alta. Predecesorii noştri ne-au lăsat din experienţele lor o serie de vorbe de duh magnifice prin care ne putem înţelepţi cu mintea şi cu sufletul prin multe cunoştinţe, dar erau într-un contact permanent cu divinul din ei, ceea ce i-a determinat să pătrundă şi cunoaşterea ancestrală a acestui univers încă din cele mai vechi timpuri. Poate că nu avem prea multe şcoli pentru intelect, dar, cei înţelepţi din veacuri aveau inteligenţa spirituală activă! De foarte multe ori, un proverb devine vorbă de duh, când ne ajută să facem un salt calitativ în evoluţie, când ne ajută să ne iluminăm vizavi de o provocare a cunoaşterii sau o oportunitate a spiritului. Trecem acum la litera «T», din filele căreia am selectat citatul: «Timpul nu poate exista fără lucruri. Timpul este ideal. Ideal fiind, timpul este continuu, uniform, indivizibil» (Leibnitz), şi am ales acest citat pentru frumuseţea lui lăuntrică, mai ales că prin intermediul vorbelor de duh la nivel cerebral, apare un scurt circuit, ca un fel de fulger care desface o reţea neuronală prin care aveam anumite aşteptări şi atitudini, chiar sensibilităţi care ne ajută să creăm o reţea nouă de o altă frecvenţă şi de o altă vibraţie a curgerii timpului! În acest caz, vorbele de duh au rolul de a ne ajuta să ieşim dintr-o atitudine distructivă şi atemporală, care aduce suferinţă, pentru a recrea o altă reţea funcţională şi în acelaşi timp actualizată prin conştiinţă! Pentru litera «Ţ» am ales parodia: «A fost odată ca-n poveşti/ A fost de-ar mai fi iară,/ Din neamuri tragice regeşti/ O prea frumoasă ţară», pentru a subliniqa faptul că autorul cărţii vrea să ne spună prin şoapte abia şoptite, că unii s-au iluminat prin suferinţă şi apoi au tras învăţătura, iar, alţii s-au iluminat înainte de a experimenta suferinţa şi au schimbat realitatea pentru a se schimba mult mai profund pe ei înşişi!
O carte care îţi creează viaţa şi devii responsabil de ceea ce scrii!
Pentru litera «U», m-am oprit la expresia plină de înţelepciune din care se poate desluşi situaţia politică actuală din România: «Iar dacă lipseşte unirea, nici statul nu poate fi cârmuit, nici casa bine gospodărită» (Socrate), pentru a preciza mai pregnant modul în care autorul cărţii s-a gândit la idealul unităţii în cuget şi în simţiri, la luptele pentru realizarea unităţii statale, cele care au rămas ca repere în a învăţa să creăm şi să trăim realitatea, conştient şi în unitate, înainte de experienţa suferinţei. După cum ştim, oamenii se trezesc de cele mai multe ori după suferinţe, aşa că numai unii iau în seamă aceste vorbe de duh, pentru a-şi îmbunătăţi viaţa şi experienţele viitoare. Pentru litera «V», am reţinut citatul: «Viaţa apare în toate faţetele ei: frumoasă şi abjectă, inocentă şi perversă, seducătoare şi repugnabilă. Trăieşti clipe sublime sau terifiante. Drama umană stă în faptul că în vreme ce trupul îmbătrâneşte, sufletul îşi păstrează intactă tinereţea şi pofta de viaţă» (Nora Iuga), ca un prilej de reflecţie profundă şi revelatoare pentru faptul că noi atragem în realitatea noastră exterioară ceea ce creăm din interior, adică, toate stările noastre interioare le exteriorizăm prin diferite momente, evenimente, situaţii, oameni şi aşa mai departe! Spre deosebire de duh, sufletul este reşedinţa poftelor şi dorinţelor, mai ales că mântuirea sufletului nu poate fi diferenţiată de mântuirea persoanei. Deci, nimic nu este întâmplător, aşa că înseşi situaţiile care apar şi ne aduc aminte de un proverb sau altul, de fapt, noi le-am creat. Proverbul sau înţelepciunea la un loc au menirea de a ne face să conştientizăm măcar în al nouălea ceas, ceea ce am creat şi ceea ce să schimbăm conştient din realitatea fiinţei noastre! Pentru litera «W», am reflectat mai mult la expresia consacrată din limba germană, cea de «Weltanschaung», ca o privire asupra lumii, ca o viziune despre lume şi viaţă, ca atunci când te trezeşti şi îţi spui: ei sunt ei, ca oameni sau mai puţin oameni, dar eu nu sunt în stare să fiu punctual pentru a trăi o viaţă minunată fără observaţii şi răutăţi de la alţii! În felul acesta, eu, ca om care caută un răspuns la întrebări, ar fi timpul să mă trezesc mai devreme sau să plec mai repede de acasă, sau să fiu mai atent, astfel încât să nu mai întârzii la întâlnirea cu absolutul! Căci, dacă nu mai întârzii, cei din jur nu mă vor mai critica, blama, înjura şi în felul acesta îmi creez o viaţă frumoasă, fără acele «gunoaie» energetice pe care le aduc în viaţa mea cei rău intenţionaţi, prin faptul că mereu întârzii în a le răspunde! În fine, pentru litera «Z», am ales cuvântul «zenit», care este punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, mai ales că m-am gândit la ceea ceea ce domnul Marin Arcuş ar putea desluşi ca un ecou al vieţii unui om punctual, care a trăit şi trăieşte o viaţă frumoasă, pentru a crea frumosul, veselia, buna dispoziţie, împlinirea în ceea ce face zi de zi împreună cu distinsul său fiu, prof. dr. Constantin Arcuş. De aceea, autorul cărţii se poate întreba cu uimire, cât de simplu e atunci când eşti conştient că tu îţi creezi realitatea, când eşti conştient de faptul că fiecare carte de-a ta, prin gând, vorbă şi faptă, îţi creează viaţa şi devii responsabil de ceea ce scrii, te autocorectezi, şi starea de bucurie se instalează în interiorul sufletului tău. Iar, dacă ea s-a instalat în interior şi o vei reda prin paginile unei astfel de cărţi, cu siguranţă că o vei îndrepta spre exterior prin evenimente, oameni, situaţii, momente care te susţin să creşti, să evoluezi şi să te împlineşti ca fiinţă.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
