An de an, în ziua de 26 octombrie, toți creștinii îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de neam bun și dreptcredincioși, deoarece, tatăl său era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos și slujind Lui, dar, nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creștinilor. Deci, temându-se de prigoană, ținea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preț al credinței lui Hristos, pentru că avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur și cu pietre scumpe: una a Mântuitorului Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar cea de-a doua era a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela și aducea tămâie și se ruga împreună cu soția sa, cea de o credință, adevăratului Dumnezeu! După o vreme, au fost ascultați de Dumnezeu, pentru că, aducându-și aminte Cel Preaînalt de rugăciunile și de milosteniile lor, le-a dat un fiu, Dimitrie, la a cărui naștere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăț, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru acest mare dar. La vremea când copilul a ajuns ca să poată cunoaște și să înțeleagă adevărul, l-au dus părinții în casa lor de rugăciune și, arătându-i sfintele icoane, i-au zis: „Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu”, prin aceasta învățându-l sfânta credință și spunându-i toate cele ce luminează cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, iar, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care începuse a lucra într-însul. Părinții lui, chemând în taină un preot și pe câțiva creștini, prieteni ai lor, în acea cămară de rugăciune, l-au botezat pe fiul lor, în numele Preasfintei Treimi!
,,Sfinte Dimitrie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă”!
Viața Sfântului Dimitrie a fost una plină de încercări și nevoințe, asupra cărora nu vom insista pentru că în continuare, vom tâlcui și motivul pentru care acestui mare sfânt al creștinătății i se spune «Izvorâtorul de Mir», cultul său având o vechime care începe în sec. al IV-lea, după Hristos și va atinge apogeul în sec. al VII-lea, când Tesalonicul devine un important centru politic şi cultural în Bizanţ! Dar, pentru că a venit momentul când Sf. Dimitrie a refuzat să mărturisească faptul că este creștin, împăratul a poruncit ca să fie ucis cu sulițe, iar moaștele lui se află în Tesalonic, în biserica de pe locul martiriului său. Pentru că din moaștele sale a curs și curge mir, Sfântul Dimitrie a primit și numele de «Izvorâtorul de Mir», această minunată licoare fiind oferită creștinilor pentru diverse boli spre vindecare. În prima duminică după sărbătoarea închinată Sfântului Dimitrie, la Vecernie, este deschisă racla în care sunt prezentate sfintele sale moaște, iar, acesta este momentul în care Mitropolitul scoate tava de sub sfintele moaște cu mir amestecat cu ulei de la Sfântul Maslu, pentru a fi dăruit credincioșilor bolnavi spre tămăduire. Sfântul Dimitrie este singurul numit de Biserică «Izvorâtor de Mir», mai ales că izvorârea de mir este unul dintre semnele de recunoaştere a sfinţeniei, după cum spune şi o cântare din Canonul Sfântului: «Mirul cel mai lucrător decât focul, Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăşte, viază şi lucrează tainic, celor ce aleargă cu credinţă la el arzându-le bolile şi gonind demonii». Se spune că trăia un pustnic pe «Muntele lui Solomon», în Ierusalim, care, auzind multe relatări despre mirul izvorât de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, avea îndoieli, spunând în mintea sa că au fost și alți mucenici care au suferit mai mult decât Sfântul Dimitrie, dar nu au fost cinstiți de Dumnezeu în acest fel! Din acest motiv, el nu credea că sfântul poate izvorî atât de mult mir. De aceea, într-o noapte târziu, a văzut, ca în vis, că se afla în Biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic, unde l-a întâlnit pe cel care avea cheia de la mormântul Sfântului și l-a rugat să i-l deschidă, ca să-l cinstească pe sfânt. Când a sărutat mormântul, a văzut că era ud de mir frumos mirositor și i-a zis paznicului: „Vino, ajută-mă să văd de unde vine acest mir!”. Ca urmare, au săpat până au ajuns la o placă mare de marmură, pe care au dat-o deoparte și imediat au descoperit trupul sfântului, strălucitor și frumos mirositor, care izvora mir din abundență din rănile provocate de împunsăturile sulițelor. Și a curs atât de mult mir, încât paznicul și pustnicul au fost scufundați în el și, temându-se să nu fie înecați, călugărul a strigat: „Sfinte Dimitrie, ajută-ne!”. Imediat după aceea, s-a trezit din vedenia sa, fiind ud până la piele din cauza mirului izvorât de Sfântul Dimitrie.
,,Ne rugăm ție în clipe de mare necaz, pentru a ne apăra de primejdia care ne înconjoară”!
S-au spus și se mai spun multe despre Sf. Mare Mucenic Dimitrie, cel care dă și numele hramului catedralei Mitropolitane din Craiova, nume pe care îl poartă mulți creștini, de aceea, să mai spunem că un tânăr pe care îl chema Onisifor, era rânduit la biserica Sfântului Dimitrie să aprindă lumânările și să îngrijească la candele, dar, fiind îndemnat de diavol, fura lumânările și le vindea pentru un iluzoriu câștig necinstit! Atunci, sfântul i s-a arătat în vis lui Onisifor, iar, fapta cea rea a mustrat-o cu iubire de oameni, zicându-i: „Frate Onisifore, nu-mi este plăcut lucrul pe care îl faci tu, că furi lumânările și faci pagubă celor ce le aduc, dar mai ales ție, fiindcă, celui ce face unele ca acestea, îi crește osândirea! Deci, lasă-te de aceste apucături rele și te pocăiește!”. Onisifor, sculându-se din somn, s-a rușinat de fapta sa și se temea, dar, după o vreme a reînceput obiceiul său cel rău, de a fura luminările. Când unul dintre credincioși, sculându-se foarte de dimineață, a venit la biserică și a adus niște lumânări foarte mari pe care, aprinzându-le, le-a dus la mormântul Sfântului Dimitrie! Dar, același Onisifor, mergând spre acele lumânări, și-a întins mâna să le ia și îndată a auzit un glas din mormântul sfântului mucenic, zicându-i: „Iarăși faci același lucru rău?”. Onisifor, fiind lovit de acest glas, a căzut rău la pământ și zăcea ca un mort, până ce a venit unul dintre clerici care l-a ridicat, uimit de spaimă. Apoi, abia venindu-și în fire, și-a mărturisit înaintea tuturor păcatul și le-a povestit despre arătarea cea dintâi a sfântului în vis, cât și cea despre a doua mustrare a mucenicului și toți s-au înspăimântat, auzind aceasta. Ca o sinteză a celor subliniate cu acest prilej, în această zi binecuvântată, să rostim o rugăciune minunată, către Sfântul Dimitrie: ,,Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, Dimitrie, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă! Sfinte Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtor de Mir, ne rugăm ție în clipe de mare necaz, pentru a ne apăra de primejdia care ne înconjoară! Așa cum Tu ai reușit să nu te închini la idoli și la dușmanii lui Hristos, tot așa ajută-ne să-i biruim pe toți dușmanii noștri știuți și neștiuți. Sfinte Mare Mucenic, dă-ne putere și binecuvântează-ne să-i învingem pe cei care vor să ne aducă pagubă și să ne despartă de persoanele pe care le prețuim și le iubim”!
Profesor dr. VASILE GOGONEA
