Decizia retailerului francez de a opri importurile pentru anumite produse din Polonia și de a căuta alternative locale este mai mult decât o simplă decizie comercială. Este un semnal că, în sfârșit, cineva începe să înțeleagă un adevăr simplu: fără producție românească puternică, nu putem avea nici economie puternică, nici salarii mai mari, nici sate și orașe prospere.
Ani la rând, România a devenit o piață excelentă pentru produsele altora. Am importat aproape orice: de la legume și fructe până la lactate, carne, produse de panificație și conserve. În timp ce rafturile se umpleau cu marfă venită din afară, mii de ferme românești dispăreau, fabrici se închideau, iar producătorii locali se luptau să supraviețuiască.
Paradoxul este că România are una dintre cele mai mari suprafețe agricole din Uniunea Europeană. Avem pământ fertil, oameni pricepuți și tradiție în agricultură. Cu toate acestea, importăm masiv produse pe care le-am putea realiza chiar aici. În multe cazuri, materia primă pleacă din România și se întoarce pe rafturi după ce a fost procesată în alte țări, la un preț mult mai mare.
De aceea, gestul Carrefour merită remarcat. Nu pentru că va rezolva peste noapte problemele agriculturii românești, ci pentru că transmite un mesaj important: producătorii locali trebuie să primească o șansă reală.
Mai mult, exemplul ar trebui urmat și de celelalte mari lanțuri de magazine. Nu din patriotism de paradă, ci din interes economic. Fiecare produs românesc vândut înseamnă taxe plătite în România, locuri de muncă păstrate în România și bani care rămân în economia națională. Fiecare fermă care rezistă înseamnă familii care nu pleacă în străinătate și comunități care continuă să trăiască.
Polonia a înțeles de mult această lecție. Nu întâmplător, autoritățile de la Varșovia discută chiar despre crearea unor mecanisme prin care producătorii polonezi să aibă acces mai facil la piață și să nu fie sufocați de concurența externă. Sprijinirea producției locale a devenit acolo o strategie economică și națională.
În România, în schimb, de prea multe ori am confundat piața liberă cu abandonarea propriilor producători. Statul a privit de pe margine, iar fermierii și antreprenorii români au fost lăsați să se descurce singuri în fața unor competitori care beneficiază de subvenții, infrastructură și politici de susținere mult mai consistente.
Nu trebuie să ajungem la extreme și să blocăm importurile. Concurența este benefică. Dar atunci când produsul românesc are aceeași calitate și poate fi oferit la un preț competitiv, el trebuie să aibă prioritate. Nu din obligație, ci din bun-simț economic.
Poate că decizia Carrefour este doar un episod. Sau poate este începutul unei schimbări de mentalitate. O schimbare în care marile rețele comerciale înțeleg că profitul lor este strâns legat de sănătatea economiei românești.
Pentru că o țară nu se îmbogățește din ceea ce consumă. O țară se îmbogățește din ceea ce produce. Iar dacă vrem salarii mai mari, sate vii și orașe prospere, atunci trebuie să începem prin a face loc pe rafturi celor care muncesc și produc aici, în România. Acesta este, poate, cel mai important mesaj pe care ni-l transmite astăzi Carrefour.
Dragoș Ionică
