Preluarea Azomureș de către Romgaz poate fi una dintre acele rare decizii economice care schimbă ceva în economia reală. Nu prin strategii scrise pe hârtie, ci printr-un mecanism simplu: avem gaz, avem combinat, avem agricultură. Trebuie doar să le punem să lucreze împreună.
România a practicat prea mult economia materiei prime. Vindem cereale și cumpărăm produse procesate. Avem resurse energetice, dar importăm produse fabricate cu energie și gaze. Producem mult, procesăm puțin și ne mirăm apoi că valoarea adăugată rămâne în alte țări.
Azomureș oferă posibilitatea de a schimba această logică.
Romgaz produce gaz, iar combinatul de la Târgu Mureș îl poate transforma în îngrășăminte pentru câmpurile României. Capacitatea Azomureș, de aproximativ 1,6–1,8 milioane de tone anual, arată dimensiunea economică a acestei oportunități.
Pentru agricultură, miza este uriașă
Îngrășământul reprezintă una dintre cele mai importante cheltuieli ale unei ferme. Prețul lui poate face diferența dintre profit și pierdere, mai ales într-un an în care agricultorul vinde grâul, porumbul sau floarea-soarelui la prețuri stabilite de o piață internațională asupra căreia nu are nicio putere.
Fermierul român nu cere îngrășăminte subvenționate și nici pomeni economice. Are nevoie de un lucru mult mai sănătos: o industrie națională capabilă să-i ofere produse competitive și predictibilitate.
Aici va fi adevăratul test al tranzacției
Nu contează că Romgaz deține Azomureș dacă instalațiile rămân oprite. Nu contează că România produce gaze dacă îngrășământul ajunge în fermă la un preț mai mare decât cel de import. Succesul va putea fi măsurat simplu: producție reluată, fabrică modernizată, locuri de muncă păstrate și îngrășăminte competitive pentru agricultură.
Mai ales că România se pregătește pentru un moment important. Gazele din Neptun Deep ar trebui să înceapă să intre în sistem în 2027. Iar întrebarea esențială nu este doar cât gaz vom extrage, ci ce vom face cu el.
Îl vindem și cumpărăm apoi produse industriale fabricate de alții?
Sau folosim această resursă pentru a reconstrui industria românească?
Azomureș poate fi primul răspuns serios.
Un metru cub de gaz vândut este o tranzacție. Același gaz transformat în îngrășământ înseamnă fabrică, salarii, taxe, transport, agricultură și producție alimentară. Diferența dintre cele două modele se numește valoare adăugată.
Exact ceea ce lipsește economiei românești
România nu poate deveni o economie puternică trăind din consum, importuri și taxe. Nicio țară nu s-a dezvoltat închizând fabrici și exportând materie primă. Capitalul contează, investițiile contează, dar fără producție rămânem doar o piață de desfacere.
De aceea, preluarea Azomureș trebuie privită dincolo de bilanțul Romgaz.
Este o șansă de a lega energia de industrie și industria de agricultură. O șansă de a reduce vulnerabilitatea fermierului român în fața importurilor și a crizelor externe.
Dar există și un avertisment
Statul român are talentul de a transforma oportunitățile economice în structuri birocratice. Dacă Azomureș va deveni doar încă o companie în care se împart funcții, consilii de administrație și sinecuri, tranzacția va fi un eșec.
Dacă însă gazul românesc va intra în combinat și din porțile lui vor ieși din nou îngrășăminte competitive pentru fermele românești, atunci putem vorbi despre o investiție strategică.
România are gaz. România are pământ. România are fermieri. De acum trebuie să demonstreze că mai știe și să producă, pentru că asta înseamnă economia adevărată. Dacă politicul va interveni și aici, prin numiri de persoane care nu au habar de acest domeniu esențial pentru economie, atunci și acest combinat are șanse mari să ajungă la fier vechi.
Dragoş IONICĂ
