În ultimele zile, scena politică românească a fost din nou dominată de tensiuni, acuzații și dispute interne. De această dată, în centrul atenției se află Partidul Național Liberal, unde desemnarea lui Adrian Veștea pentru funcția de premier a provocat reacții puternice și a scos la iveală fracturi pe care mulți le bănuiau, dar puțini le spuneau cu voce tare.
Pentru omul obișnuit, însă, toate aceste dispute au o importanță limitată. Cetățeanul nu trăiește din declarații politice și nici nu își plătește facturile cu promisiuni. El așteaptă soluții. Așteaptă stabilitate. Așteaptă ca cei aflați la conducere să lase deoparte orgoliile și să se ocupe de problemele reale ale țării.
Din păcate, România pare prinsă într-un cerc vicios. De fiecare dată când apar dificultăți economice sau sociale, politicienii își concentrează energia pe jocuri de culise, pe lupte pentru influență și pe calcule electorale. Se vorbește mai mult despre cine conduce partidul decât despre cine conduce țara.
Nu este pentru prima dată când vedem acest spectacol. În ultimii ani am avut guverne schimbate înainte să își ducă mandatul la capăt, alianțe făcute și desfăcute peste noapte, promisiuni abandonate și reforme amânate la nesfârșit. Între timp, deficitul bugetar a crescut, investițiile au fost întârziate, iar românii au fost nevoiți să suporte inflația, creșterea prețurilor și nesiguranța economică.
Poate că liderii politici consideră aceste confruntări normale. Poate că ele fac parte din mecanismul democratic. Dar există o limită peste care competiția politică încetează să mai fie sănătoasă și devine o frână pentru întreaga societate.
România are nevoie astăzi de proiecte mari, nu de conflicte mici. Are nevoie de autostrăzi terminate, de spitale moderne, de investiții în energie și agricultură, de sprijin pentru întreprinzătorii români și de politici care să-i încurajeze pe tineri să rămână în țară. În schimb, prea des asistăm la un concurs de declarații și la demonstrații de forță în interiorul partidelor.
Este un lux pe care nu ni-l mai permitem. Economia încetinește, datoria publică crește, iar mediul privat resimte tot mai apăsat lipsa predictibilității. Investitorii nu caută scandal. Ei caută stabilitate și reguli clare. O țară în care liderii politici își consumă energia în dispute permanente devine o țară mai puțin atractivă pentru investiții și mai puțin capabilă să își valorifice potențialul.
Poate că acesta este adevăratul mesaj al crizei din PNL. Nu cine câștigă o funcție. Nu cine are mai mulți susținători. Ci faptul că politica românească trebuie să se schimbe.
Românii nu mai cer miracole. Cer seriozitate. Cer respect. Cer lideri care să vorbească mai puțin despre adversarii lor și mai mult despre viitorul țării. Iar dacă partidele nu vor înțelege acest lucru, electoratul le va transmite, mai devreme sau mai târziu, propriul verdict.
Pentru că oamenii pot ierta greșelile. Pot accepta și măsuri dificile atunci când le sunt explicate corect. Dar nu mai acceptă să fie spectatori la nesfârșit într-un joc politic în care miza pare să fie puterea, iar cei care plătesc nota de plată sunt întotdeauna aceiași: cetățenii acestei țări.
Dragoș Ionică
