România traversează una dintre cele mai complicate perioade din ultimii ani. Deficitul bugetar apasă greu asupra economiei, investițiile încetinesc, mediul de afaceri cere predictibilitate, iar milioane de români se întreabă cât vor mai crește prețurile și taxele. În mod normal, acestea ar trebui să fie temele centrale ale clasei politice.
Și totuși, dacă privim la ceea ce s-a întâmplat la Congresul PNL, avem impresia că țara poate să mai aștepte. Ilie Bolojan a fost ales președinte al partidului cu un scor impresionant. Un vot puternic, care îi oferă legitimitate și control asupra formațiunii. Dar aproape la fel de multă atenție au atras-o cererile de demisie și amenințările cu excluderea unor lideri importanți ai partidului. În loc să vorbească despre economie, despre investiții sau despre direcția României, liberalii au părut preocupați mai ales să își închidă conturile interne.
Nu este nimic nou. Din păcate, politica românească a devenit, de prea multe ori, o competiție pentru funcții și influență. Se schimbă liderii, se schimbă taberele, se schimbă discursurile, dar cetățeanul rămâne cu aceleași probleme.
Iar timpul nu mai are răbdare. România nu are încă un guvern stabil. Piețele financiare urmăresc cu atenție fiecare semnal venit de la București. Investitorii amână decizii importante. Firmele își fac calculele fără să știe ce taxe vor plăti peste câteva luni. Agricultura trece prin ani dificili, industria pierde teren, iar sute de mii de familii trăiesc cu sentimentul că viitorul este tot mai nesigur.
În acest context, spectacolul luptelor interne pare nu doar nepotrivit, ci aproape cinic.
Pentru omul care plătește rate, pentru antreprenorul care trebuie să dea salarii sau pentru pensionarul care își calculează fiecare leu, contează prea puțin cine câștigă o funcție într-un partid. Contează dacă va exista un guvern capabil să ia decizii și să ofere stabilitate.
De ani de zile, politicienii ne spun că interesul național este mai presus de orice. Dar realitatea arată altfel. De fiecare dată când România ajunge într-un moment dificil, orgoliile și războaiele interne din interiorul partidelor reapar cu și mai multă forță. Parcă nimeni nu vrea să lase de la el. Parcă nimeni nu este dispus să piardă puțin pentru ca țara să câștige mai mult.
Este o lecție pe care clasa politică românească încă nu a învățat-o. Adevărata putere nu înseamnă să îți elimini adversarii din partid. Nu înseamnă să obții un scor mare la congres și nici să îți consolidezi poziția internă. Adevărata putere înseamnă să poți construi, să găsești compromisuri și să guvernezi într-o perioadă grea. Iar dacă liderii politici nu înțeleg acest lucru, atunci riscă să descopere că oamenii s-au săturat.
Cu cât discuțiile despre putere durează mai mult, cu atât nota de plată pentru întreaga societate riscă să fie mai mare.
Pentru că România nu mai are nevoie de încă un congres și nici de încă o victorie de partid. România are nevoie de un guvern. Are nevoie de soluții. Are nevoie de responsabilitate.
Și, mai ales, are nevoie ca politicienii să înțeleagă un adevăr simplu: funcțiile se câștigă în interiorul partidelor, dar încrederea oamenilor se câștigă mult mai greu. Iar atunci când această încredere se pierde, niciun congres și nicio majoritate internă nu o mai pot aduce înapoi.
Liderii partidelor ar trebui să privească atent și la mesajul transmis de alegători la ultimele alegeri parlamentare și prezidențiale (cele anulate!). Pentru prima dată după mulți ani, partidele tradiționale au simțit cu adevărat costul erodării încrederii publice. Votul a fost, în mare măsură, unul de sancțiune, iar milioane de români au arătat că nu mai sunt dispuși să accepte la nesfârșit aceleași promisiuni și aceleași jocuri politice. Dacă această lecție va fi ignorată și acum, riscul este ca următoarea notă de plată electorală să fie și mai severă.
Dragoș Ionică
