Un fost deputat de Gorj și unul în funcție se războiesc pe paginile de socializare în privința adevărului pe care îl deține fiecare cu privire la contracte de miliarde de euro pentru înarmarea Armatei Române.
Fostul premier Victor Ponta și actualul vicepremier interimar Radu Miruță, șef la Apărare, subt combatanții de pe acest front.
Miruță a ieșit în spațiul public și a trecut la atac folosind o postare de zilele trecute a lui Ponta despre achizițiile de la Armată, pe care le consideră scumpe și ineficiente pentru sistemul de apărare. Ministrul interimar al apărării spune că e vorba despre dezinformări și, fără să dea un nume în text, oferă detalii, din nou, despre achizițiile cu pricina. „Adevărul are o singură formă și oricât se străduiesc unii și alții să-l deformeze, datele îi contrazic!
Sunt unii care dezinformează că prin SAFE s-ar fi contractat nave la Șantierul Naval Mangalia mai scumpe decât le-ar fi „intermediat” ei. Nu este adevărat, ba dimpotrivă. Am mai explicat și mai explic încă o dată, doar pentru a nu se sedimenta o minciună și pentru ca adevărul să le dea peste nas celor obișnuiți cu dezinformarea. Cei care induc această idee compară mere cu pere. Cele două ambarcațiuni sunt complet diferite. Nu este suficient ca două ambarcațiuni să plutească pentru a putea fi comparate între ele. Corveta Hisar, achiziționată din Turcia cu 223 de milioane de euro, este comparată în mod greșit cu navele de patrulare contractate prin SAFE.
Acum, pentru că datele certe sunt cele care demontează minciuna, prezint în detaliu diferențele și costurile aferente capabilităților pe care navele ce vor fi produse în România le au în plus. Pornind de la dotarea corvetei Hisar, folosită drept termen de comparație de cei care dezinformează, am descompus costurile pentru echipamentele și sistemele suplimentare de pe navele construite în România: sistem de apărare apropiată CIWS Oerlikon Millennium – 15,5 milioane euro; sistem pasiv IR de supraveghere și avertizare timpurie – 2,5 milioane euro; sisteme pentru protecția forței și combaterea amenințărilor moderne – 15 milioane euro; sisteme de război electronic – 3 milioane euro; sistem de lansare a torpilelor – 9,5 milioane euro; sistem de rachete RAM – 59,5 milioane euro; muniție – 5 milioane euro; sistem de lansare a rachetelor NSM – 20 milioane euro; integrarea tuturor acestor capabilități – aproximativ 50 milioane euro. Când adaugi aceste capabilități, integrarea lor și obligația de a investi în șantier astfel încât navele să poată fi produse în România – obligație pe care am introdus-o pentru prima dată prin SAFE –, realitatea este cu totul alta decât povestea simplistă pe care unii se străduiesc să o vândă prin manipulare. În aceste condiții, prețul noilor nave devine chiar mai avantajos.
Suplimentar, se obțin salvarea șantierului, investiții în modernizarea acestuia, păstrarea locurilor de muncă și readucerea la viață a unei industrii pe care, până de curând, probabil tot din interes pentru comisioane, unii au vrut-o moartă și îngropată. Diferența este simplă: unii au văzut în trecut în contractele Armatei doar o sursă de bani, altii vor ca fiecare euro investit în apărare să lase în urmă și capacități militare mai puternice, și locuri de muncă, și industrie românească”, susține Radu Miruță.
Gelu Ionescu
