Astăzi, 14 septembrie, creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători din calendar. Ziua este legată de istoria Sfintei Cruci, este zi de post și aduce cu ea numeroase tradiții păstrate în diferite zone ale României. De la busuiocul dus la biserică până la obiceiurile legate de începutul toamnei, „Ziua Crucii” ocupă un loc aparte atât în calendarul religios, cât și în tradiția populară.
În calendarul ortodox, 14 septembrie este dedicat Sfintei Cruci. Sărbătoarea amintește de aflarea lemnului Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și de înălțarea solemnă a acesteia înaintea credincioșilor. Potrivit tradiției bisericești, Sfânta Împărăteasă Elena a căutat la Ierusalim lemnul Crucii, iar după aflarea lui, acesta a devenit obiect de cinstire pentru creștini. Patriarhia Română amintește că sărbătoarea are legătură și cu momentul în care, în anul 335, episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat Sfânta Cruce în văzul credincioșilor. O altă etapă importantă este legată de întoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim după ce fusese luată de perși. Acest eveniment a fost, de asemenea, asociat cu sărbătoarea din 14 septembrie.
14 septembrie este zi de post
Un aspect important, confirmat de calendarul ortodox pentru anul 2026, este că Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post, indiferent în ce zi a săptămânii cade. În 2026, sărbătoarea este luni, 14 septembrie. Postul are o semnificație religioasă și este legat de Patimile și moartea Mântuitorului. Pentru credincioși, ziua este una de rugăciune, reculegere și cinstire a Sfintei Cruci.
„Ziua Crucii” marchează și trecerea spre toamnă
În tradiția populară românească, 14 septembrie este cunoscută și sub numele de Ziua Crucii. Calendarul popular a legat această dată de schimbarea anotimpurilor și de apropierea toamnei. În unele regiuni, ziua este numită și Carstovul Viilor, fiind asociată cu începutul culesului strugurilor în zonele viticole.
Este important însă de făcut diferența: asocierea cu începutul toamnei și obiceiurile legate de recoltă aparțin în principal calendarului popular, nu reprezintă dogme sau porunci ale Bisericii.
Busuiocul și plantele duse la biserică
Unul dintre obiceiurile întâlnite în diferite zone ale țării este ducerea la biserică a unor plante, flori și busuioc pentru a fi binecuvântate. Potrivit tradiției populare, în această perioadă erau adunate ultimele plante considerate de leac, alături de flori și busuioc. După binecuvântare, acestea erau păstrate în case, în apropierea icoanelor sau în alte locuri considerate de cinste.
Și în prezent există credincioși care duc la biserică busuioc sau flori în această zi, însă practicile diferă de la o regiune la alta.
Ce spune tradiția despre șerpi
În calendarul popular, Ziua Crucii mai este întâlnită și sub denumirea de Ziua Șarpelui. Potrivit credințelor tradiționale, aceasta ar fi perioada în care șerpii și alte reptile se retrag pentru sezonul rece. Unele dintre poveștile asociate acestei zile vorbesc despre șerpi care s-ar strânge înainte de retragere și despre o așa-numită „piatră nestemată” cu puteri vindecătoare. Acestea sunt însă credințe și legende populare, nu realități confirmate științific și nici învățături ale Bisericii.
Ce este bine să facă oamenii în această zi
Pentru credincioși, accentul zilei cade pe rugăciune și pe cinstirea Sfintei Cruci. Participarea la Sfânta Liturghie, respectarea postului și un moment de reculegere sunt forme prin care poate fi marcată sărbătoarea.
În același timp, recomandarea de a evita munca nu trebuie transformată într-o listă de „interdicții magice”. Sărbătoarea nu este despre frica de ghinion, ci despre semnificația Crucii în credința creștină.
Tradițiile românești, între credință și folclor
De-a lungul timpului, Ziua Crucii a adunat în jurul ei numeroase obiceiuri: sfințirea plantelor, păstrarea busuiocului în casă, culesul ultimelor plante de leac și marcarea sfârșitului sezonului cald. Unele dintre aceste tradiții au rezistat până astăzi, mai ales în comunitățile rurale. Ele fac parte din patrimoniul cultural și folcloric al satului românesc, dar trebuie deosebite de rânduiala propriu-zisă a Bisericii. Postul și cinstirea Sfintei Cruci țin de viața religioasă; credințele despre plante miraculoase, șerpi sau „ferirea de rele” aparțin tradiției populare.
O zi de rugăciune și de aducere aminte
În esență, 14 septembrie este mai mult decât o zi în care oamenii respectă anumite obiceiuri. Pentru creștini, Sfânta Cruce este semnul central al jertfei și al iubirii lui Hristos. În această zi, credincioșii sunt chemați să privească dincolo de superstiții și de tradițiile populare și să redescopere sensul duhovnicesc al sărbătorii: Crucea nu este doar un obiect, ci semnul prin care creștinul își amintește de jertfa, moartea și Învierea lui Hristos.
