Facem o necesară o încheiere a reomandărilor Sfântului Arsenie Boca de la Prislop asupra celor şapte feluri de oameni pe care nu trebuie să-i ajuţi, cu convingerea că merită acest demers teologico-moral pe care am dori să-l finalizăm cu observaţiile atente asupra oamenilor necinstiţi şi manipulatori prin viclenie, pentru a încheia cu cei nepocăiţi şi împietriţi în păcat! Ca să nu ne îndepărtăm de adevărul pe care Dumnezeu l-a sădit în sufletul nostru, pentru că Dumnezeu Însuşi este Adevărul, să recunoaştem că noi, oamenii, păcătuim de foarte multe ori cu toate simțurile și cu toate mădularele trupului nostru.
Ochii noștri, pe care ni i-a dat Dumnezeu, ca să vedem frumusețea naturii primordiale și să-L slăvim pe preaînțeleptul Creator, noi îi folosim pentru a vedea imagini macabre, cu fapte necurate, sufletești și trupești, iar, limba pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ca să-L lăudăm și să-L slăvim, noi o folosim ca să hulim și să înjurăm înfricoșătorul și preasfântul Nume al Mântuitorului Hristos și al Maicii Domnului, ca să-i judecăm și să-i osândim pe semenii noştri cu veninul cuvântului! De asemenea, mâinile care ni le-a dat Dumnezeu, ca să le înălțăm când ne rugăm, ca să lucrăm și să facem lucruri de valoare, pe când noi, păcătoşii, le folosim ca să adunîm bogăţie materială și să ne satisfacem lăcomia, ca să lovim cu mânie și să gesticulăm cu neruşinare prin gesturi ameninţătoare! Picioarele cu care mergem, ni le-a dat Dumnezeu, ca să alergăm spre săvârșirea faptelor bune ale iubirii de oameni și ale dragostei, dar, noi le folosim ca să mergem în locuri păcătoase şi în localuri ale desfrânării! Într-un cuvânt, toate mădularele noastre sunt daruri de la Dumnezeu, mijloacele adecvate cu care trebuie ca să săvârșim faptele bune, să preţuim cinstea şi facerea de bine, pe când noi, păcătoşii, am denaturant esenţa lor și le folosim ca să pregătim pierzarea noastră în iadul cel veșnic al focului nimicitor!
Condiția intelectuală și morală a celor manipulați…
Prin oamenii cei necistiţi şi manipulatori, diavolul aruncă mereu câte o momeală, iar noi ne lăsăm ademeniţi şi înșelați pentru a fi prinși în cursă, dar, trebuie să avem ochii deschiși, să luăm aminte, să fugim în ceasul ispitei, ca să evităm cursele înşelătoare! Omul necinstit este manipulatorul care creează un dezechilibru în relațiile cu ceilalţi oameni, profitând de naivitatea unor persoane pentru a obține putere, control, beneficii sau alte privilegii mai puțin cunoscute. Din păcate, sunt o serie de oameni cultivați, ușor manipulabili, la fel de manipulabili ca oamenii neinstruiti și needucaţi, pentru că istoria ne oferă atâtea exemple elocvente de intelectuali fanatici, orbiți de ideologii criminale sau de lideri politici care au ucis vieţi şi au distrus civilizaţii! Pare de-a dreptul neverosimil să consideri că oamenii educați sunt la fel de ușor de manipulat ca oamenii fără educaţie, pe care nu-i putem acuza de prostie, dar, care sunt manipulabili, însă, acest lucru nu înseamnă că dacă unii dintre cei educați pot fi manipulabili, sunt la fel de manipulabli precum cei fără educație. Necinstea şi manipularea demonstrează că nimeni nu este complet imun la manipulare. Una dintre expresiile didactice ale gândirii critice constă în a pune la îndoială diferite aspecte prin care se caută dovezile și implicațiile manipulării, mai ales când se compară şi se identifică jumătățile de adevăr sau omisiunile necontrolate, după care se concluzionează faptul că sunt situaţii în contexte în care se accentuează narative despre bine, despre rău, despre condiția umană, lăsând în afară comentariile cum că toți oamenii sunt la fel, că toți, indiferent de condiția lor intelectuală și umană sunt la fel de manipulabili, că toți au disponibilităţi de a accede la aceeași capacitate de discernământ, când se spune că toţi trebuie să aibă aceleași drepturi, dar nu toți sunt la fel de responsabili în faţa judecăţii collective! Oricum, fiecare individ are dreptul la opțiune care nu înseamnă neinste, însă, criticabil poate fi modul abject în care unii pot să fie manipulaţi, deşi, poate că nu e doar vina lor! Oricine are dreptul la opțiune, oricine trebuie să se poată exprima, dar, în situaţia în care opțiunea vine din partea unei persoane care nu prea știe pe ce lume trăiește, nu poate avea un răspuns pozitiv din partea cuiva care alege să se implice public și care legitimează acțiuni politice şi sociale manipulatorii, mai ales că este insuficient să aratăm cu degetul doar către oamenii fără educație că ar fi mainipulabili, fără să ne întoarcem către cei care-i manipulează pentru a legitima necinstea şi abuzurile de tot felul! Invocând condiția intelectuală și morală a celor manipulați, nu facem altceva decât să evidențiem necinstea manipulatorilor, modul execrabil în care aceştia profită de cei săraci cu duhul!
Trebuie să ne mărturisim păcatele, să ni le plângem, să ne smerim!
Sfântul Arsenie Boca de la Prislop a vorbit de multe ori despre cei nepocăiţi şi împietriţi în păcat, considerând că pentru tămăduirea păcatelor, nu ajunge doar împlinirea unui canon uşor şi nici mărturisirea cu oarecare umilinţă a faptelor păcătoase, în timp ce creştinul nu luptă mai întâi pentru părăsirea păcatului cu fapta. El vorbeşte despre pagubele pe care şi le pricinuiesc mântuirii lor cei ce păcătuiesc cu nădejdea că se vor mărturisi şi se vor pocăi! 
De aceea, mărturisirea adevărată trebuie să ducă la părăsirea păcatelor şi la înlocuirea lor cu faptele bune opuse lor. Pocăinţa îndelung folositoare trebuie făcută numai după canoanele Bisericii, deoarece conştientizarea îndeaproape a păcatelor şi părerea de rău pentru ele cu alinarea durerii inimii trebuie să înmugurească mereu în sufletul creştinului care vrea cu adevărat să se mântuiască! În profunzimea ei, pocăinţa este o stare sufletească ce ţine până la sfîrşitul vieţii noastre, arată Sfântul Arsenie, mai ales că starea pocăinţei se ţese din cele trei fapte bune: din a-ţi veghea gândurile, a te ruga neîncetat şi a suferi ispitele şi poverile care vin asupra omului! Numai asupra celor nepocăiţi şi împietriţi în păcat se abat suferinţele bolii sufleteşti, fapt de care iau aminte puţini dintre creştinii zilelor noastre, când facem toate relele ştiute şi neştiute şi ne trândăvim, nepunându-ne mintea la lucru şi permiţându-i vrăjmaşului diavol să facă ceea ce vrea cu noi şi cu viaţa noastră! Ca să nu fim socotiţi împietriţi în păcat, mai întâi, trebuie să ne mărturisim păcatele, să ni le plângem, să ne smerim, să facem milostenie săracilor, să ne mulţumim cu foarte puţin în ceea ce priveşte viaţa trupească, să ne rugăm, să postim, lucruri prin care scoatem din suflet cele mai multe dintre patimi, ca să smulgem patimile din rădăcină şi să nu le mai acceptăm nici măcar cu închipuirea. Pentru omul unei societăţi secularizate, păcatul e adevăratul rău şi pricina supărărilor, tulburărilor, războaielor, bolilor, pagubelor, al tuturor suferinţelor greu de vindecat ce vin peste noi şi peste faptele noastre! Aşadar, să întrebuinţăm toate mijloacele duhovniceşti pentru a ne despietri inima, să ne ştim păcatele cât mai limpede, iar, pentru aceasta e nevoie să avem în suflet poruncile Lui Dumnezeu, spre a ne oglindi în ele şi a ne vedea păcătoşenia, mărturisind cu sinceritate ceea ce ne face de ruşine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Sfântul Arsenie Boca ne arată că adevăraţii văzători cu duhul, astăzi nu prea mai pot fi găsiţi, deşi creştinii, neavând discernământ duhovnicesc, găsesc văzători cu duhul la tot pasul, neştiind că aceia dintre ei care sunt înşelători, vorbesc datorită duhului, însă nu a celui dumnezeiesc, ci a celui diavolesc! Deci, toţi suntem păcătoși, de vreme ce cu toate mădularele și cu mintea săvârșim păcatul! Ca urmare, trebuie să conştientizăm cu sinceritate starea noastră de oameni bolnavi sufleteşte, iar, numai în felul acesta, ne vom putea apuca cu tărie de a face şi ceea ce ne poate vindeca, fiindcă, numai Bunul Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate şi milostivire, ne poate reaşeza, dacă facem pocăinţa adevărată, în starea de dinainte de păcătuire, vindecându-ne desăvârşit de împietrirea sufletească şi trupească!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
