În Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci; Ap. Galateni 2, 16-20; Ev. Marcu 8, 34-38; 9,1 (Luarea crucii şi urmarea Lui Hristos); glas 7, voscr.5, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, din textul Sfintei Evanghelii, vom înţelege că în măsura în care suntem atenţi la parcursul vieţii noastre pământeşti, observăm că din Taina Botezului şi a ungerii cu Sf.Mir şi până la mormânt, putem să înţelegem că atunci când crucea personală a fiecăruia se uneşte cu Crucea Lui Hristos, puterea şi lucrarea acesteia din urmă se revarsă asupra noastră cu orice binefacere şi orice dar desăvârşit. Ca urmare, crucea fiecăruia dintre noi este la fel de necesară în lucrarea mântuirii, pe cât este şi Crucea Lui Hristos, pentru că nu este nici un om care s-a mântuit şi care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare dintre noi este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească uneori căutându-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos! E bine să ne uităm în jurul nostru şi să ne descoperim crucea, să o purtăm aşa cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos, ca să putem fi mântuiţi! Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea, când este grea, e de la sine înţeles că de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci, anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mântuirii sale, fiindcă numai Bunul Dumnezeu ne arată că luând Sfânta Cruce şi urmându-L pe Hristos, dobândim creşterea noastră duhovnicească, apărându-ne de ispite şi întărindu-ne în lupta cu păcatele!
,,Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine…”!
Aşadar, în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, prin semnul Sfintei Cruci, noi exprimăm, în acelaşi timp, răspunsul nostru la Jertfa lui Hristos, căci, aşezând mâna la frunte, promitem că prin ajutorul lui Dumnezeu ne vom strădui să-L urmăm, iar, atitudinea noastră va sta ca mărturie pentru cei drepţi şi pentru cei nedrepţi, cinstind Sfânta Cruce sau, dimpotrivă, batjocorind-o cu tristă nesăbuinţă, mai ales că dorinţa Lui Dumnezeu a fost şi este ca omenirea să-L cunoască pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care va împlini mântuirea omului. Deci, în Evanghelie, vedem că avem nevoie de credință şi de fapte bune, mai ales că această credință care este în inima noastră, se reflectă în faptele bune, pentru că nu este vorba neapărat de a fi bogat sau de a avea mijloace materiale peste măsură, ci de a avea bunăvoință și o generozitate legată de timp! Adevărata credinţă înseamnă să dedicăm o parte din timpul nostru celor în suferinţă, pentru a îmbunătăți calitatea timpului nostru, astfel încât să fie binecuvântat! În acest fel, Sfânta Cruce ne arată cum ar trebui să fie timpul nostru, îndreptată spre cer prin rugăciune și către ceilalți prin acțiunile noastre. Viața creștină nu poate fi privată de una dintre aceste cerinţe! Pentru a duce o viață creștină autentică, trebuie să ne gândim în fiecare moment la pașii cei mai potriviți pe care îi putem face în viața noastră pentru a avea privirea îndreptată spre Dumnezeu și să avem dragoste pentru cei nevoiaşi, iar, în acest fel, vom tâlcui cu înţelepciune textul Evanghelic prin care ni se spune: «Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere” (Marcu 8, 34-38; 9, 1), pentru că acolo unde este Sfânta Cruce de faţă este şi Hristos, iar unde lipseşte crucea, lipseşte Însuşi Hristos! În esenţă, Taina Crucii este, într-adevăr, identificată cu Jertfa pe Cruce a lui Hristos de pe Golgota, dar, de asemenea, se deosebeşte de aceasta, fiindcă preexistă înaintea celei dintâi şi lucrează împăcarea înaintea ei, adică, înainte de Întrupare şi chiar înainte de Legea lui Moise, în timp ce Noul Testament face acelaşi lucru înainte de Răstignirea jertfelnică de pe Cruce, fiindcă Dumnezeu ne arată că luând Sfânta Cruce şi urmându-L pe Hristos, dobândim creşterea noastră duhovnicească, apărându-ne de ispite şi întărindu-ne în lupta cu păcatele!
,,…Să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”!
În cadrul desluşirii textului Evanghelic al Duminicii de după Înălţarea Sfintei Cruci, e bine să înţelegem şi ceea ce semnifică Sfânta Cruce, mai ales că lumea e plină de creştini fără cruce, iar, unii o poartă la gât şi o au în casă, pe birou sau în maşină! Să fim bine înţeleşi, crucea nu este un obiect de podoabă, ca un inel, un lănţişor sau o pereche de cercei, ea simbolizează altarul de jertfă care a fost sfinţit cu Sângele Domnului Iisus Hristos, un mijloc Preaînalt de mântuire, o învăţătură pe scurt a legii creştine, cel dintâi Prestol pe care s-a jertfit Iisus Hristos, între biserică şi altar, adică, între pământ şi cer, între om şi Dumnezeu, săvârşindu-se astfel prima Sfântă Liturghie! De la crearea omului şi până la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, nu a fost cunoscut semnul sfintei cruci şi nu se ştia că prin ea se va mântui tot neamul omenesc.Simbolurile cele mai obişnuite pe care le întâlnim în Vechiul Testament sunt: pomul cunoştinţei binelui şi al răului, toiagul lui Aaron, şarpele de aramă şi aşa mai departe, dar, Taina Crucii este ascunsă de la început în toată zidirea, căci toate sunt făcute în simbolistica înaltă a crucii. Iar, cel mai impozant simbol al crucii este omul, pentru că din momentul în care, ca o mamă, crucea L-a purtat pe Hristos pe braţele ei şi L-a arătat îngerilor şi oamenilor, din clipa aceea crucea înseamnă multidimensionalitatea dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni! Foloasele însemnării cu sfânta cruce sunt nenumărate, de la crucea de pe biserici şi din casele creştinilor, dar şi de la Taine şi Ierurgii.Crucea sfinţeşte bisericile şi sfintele altare, crucea străluceşte pe veşminte, pe icoane, crucea se odihneşte pe grumajii credincioşilor, dar mai presus de toate, îl pogoară la noi pe Duhul sfânt care preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Prin semnul pe care îl facem asupra noastră când ne trezim din somn, când mâncăm, când începem sau sfârşim un lucru şi îi cerem ajutorul, dar şi Îi mulţumim Lui Dumnezeu, iar, cu semnul Sfintei Cruci începem fiecare pâine, prin aceasta mulţumindu-I Tatălui Ceresc pentru pâinea cea de toate zilele. Dacă facem referire la crucile exterioare, acestea înseamnă suferinţele şi necazurile acestei vieţi! Le trăim pe toate drumurile noastre şi le întâlnim aproape la fiecare pas prin supărările, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiati, neplăcerile din familie, de la serviciu, jignirile, pentru că nici celebritatea, nici bogăţia, nici slava, nici o mărire pamânteasca nu ne scutesc de ele. În fine, putem vorbi şi despre crucile interioare, pe care le trăim în timpul luptei cu patimile şi cu poftele pentru a putea dobândi virtuţile! Poate că a răstigni patimile înseamnă a le face neputincioase, a le strivi, a le dezrădăcina, pentru că toate patimile sunt dureroase: mânia arde, invidia usucă, pofta trupească vlăguieşte, zgârcenia nu te lasă să mănânci şi să dormi, mândria ne roade ucigător inima şi orice altă patimă ne produce durere! Pentru că la urma urmei, vorbim despre uitarea de sine şi urmarea Lui Hristos, ca să nu uităm că viaţa creştină începe prin pocăintă şi se continuă prin lupta cu patimile şi se încheie prin răstignirea împreună cu Hristos a omului lăuntric! Iar, ca să ne mântuim, trebuie să facem ce a făcut Iisus Hristos, deci, să ne ducem crucea vieţii noastre, fiindcă Dumnezeu ne arată că luând Sfânta Cruce şi urmându-L pe Hristos, dobândim creşterea noastră duhovnicească, apărându-ne de ispite şi întărindu-ne în lupta cu păcatele!
Profesor Vasile GOGONEA
