-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, dialogul acesta spiritual pe care îl purtăm se pare că trezeşte atenţia cititorilor ziarului nostru «Gorjeanul», de aceea, orice sfat pe care ni-l dai şi orice cuvânt de învăţătură duhovnicească creează un interes deosebit, aşa că, pentru început, te-aş ruga să ne spui ceva despre iertare!
-A.B. Iertaţi! Acesta e cel mai greu, dar, cel mai important! Iertaţi pe oricine v-a supărat azi, nu vă culcaţi cu mânia în sân, că mânia e «sămânţă» de drac! Să nu apună soarele peste mânia voastră! Încredinţaţi-vă, spuneţi: Doamne, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul meu! Şi dormiţi liniştiţi!
-V.G. Cum putem să-L aducem pe Dumnezeu mai aproape de viaţa noastră?
-A.B. Vedeţi, e simplu, când ceri binecuvântarea, tu Îl faci pe Dumnezeu partener în viaţa ta! Şi când Dumnezeu e părtaş, El rânduieşte lucrurile! Poate nu ţi le dă cum vrei tu, că tu, poate vrei bani mulţi, şi El ştie că banii te-ar pierde, dar, îţi dă ceea ce îţi este de folos pentru mântuire şi pentru pacea sufletului! Şi v-a mai lăsat o rugăciune de foc pentru luminarea minţii pe care să o rostiţi la fiecare început de drum, când ieşiţi pe uşă: «Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca azi, în toată ziua, să am grijă să mă lepăd de mine însumi, ca nu cumva, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine! Ajută-mă ca rugăciunea Preasfântului Tău har să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer!».
-V.G. Dar, ce înseamnă să mă lepăd de mine?
-A.B. Înseamnă, să nu mai fii egoist, măi, să nu mai ţii cu dinţii de dreptatea ta în faţa nevestei sau a bărbatului! Să laşi de la tine! Aceasta este rugăciunea care sparge zidul de piatră al inimii! Fără Lumina aceasta, umblaţi bâjbâind prin întuneric tot anul! Vă loviţi unii de alţii şi vă spargeţi capetele!
,,Viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică…”!
-V.G. Sfinte Arsenie, care sunt momentele în care viaţa noastră e plină de rătăciri şi de confuzii, când nu mai putem deosebi răul de bine şi binele de rău?
-A.B. Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr!
-V.G. În ziua de azi, oamenii sunt marcaţi de fricile vieţii cotidiene, dar, frica de Dumnezeu naşte înţelepciune!
-A.B. Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă! Veţi pica din cauza fricii! Frica-i de la Diavol, dar, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele! Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu! El este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte!
-V.G. Cum vor fi cei aleşi înaintea Lui Dumnezeu, într-o lume apăsată de povara păcatului?
-A.B. Vor cădea şi cei aleşi! Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă! Vă vor cerne, vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri! Vor lua totul! Să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce! Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări!
-V.G. Într-un an omagial al pastoraţiei familiei creştine, cum trebuie privită relaţia dintre părinţi şi copii?
-A.B. Luați aminte, părinților, că nu e glumă cu viața copiilor pe care îi aveţi sau vreţi să îi aveţi, fiindcă sunteţi răspunzători de ei și de toată viața lor, căci cum le-ai dat-o așa o au! Și copii tăi te vor judeca pe tine, după cum bine știți! Oamenii, fiecare în felul lor, cer lui Dumnezeu lucruri potrivite cu concepția ce și-o fac despre Dumnezeu!
,,Dacă vrei să afli cât valorezi, uită-te câtă dragoste ai”!
-V.G. Care mai este valoarea omului de astăzi, într-o lume dezbinată, plină de invidie şi de egoism?
-A.B. Dacă vrei să afli cât valorezi, uită-te câtă dragoste ai!
-V.G. Cu privire la rugăciunea celui aflat în suferință și boală, ce ne poţi spune, Sfinte Arsenie?
-A.B. Ce nu primești rugându-te, nu-ți folosește sau încă nu poți păstra, deși știi că sunt bune! Cerem lucruri mari, dar n-am făcut pe cele mici! Cerem vârfuri și n-avem consolidată baza, de aceea, e bine să ne cam dăm seama cum stăm și de ce nu primim o sporire vizibilă! Dumnezeu știe de ce ne întârzie!
-V.G. Cu deosebită sensibilitate sufletească și cu discernământ spiritual, în bucurie sau în suferință, ce ne recomanzi, preasfinte părinte?
-A.B. Să fiți cu dragoste către această îndrumare: purtați-vă de-așa fel între voi, ca să odihniți pe Dumnezeu între voi! Pentru această grijă ce-o aveți voi de odihnirea Lui, are și El grijă de voi, păzindu-vă de toată asupreala dinăuntru și dinafară și vă va ține nedespărțiți! În toate să avem convingerea izvorâtă din pilda vieții Domnului Iisus Hristos, că după Răstignire așteptăm o Înviere!
-V.G. Ce rol are rugăciunea în viaţa noastră?
-A.B. Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune! Şi greutatea, şi necazul le preface în rugăciune! Orice i s-ar întâmpla, îndată începe: „Doamne, Iisuse Hristoase…”.
-V.G. Preasfinte Părinte Arsenie, să încheiem dialogul nostru de astăzi cu o sfântă rugăciune sfântă!
-A.B. Doamne, Iisuse Hristoase, primeşte ostenelile, slujbele şi sfintele rugăciuni ale robului Tău, Sfântul Arsenie, care mult s-a ostenit şi a slujit Ţie, ca să-ţi câştige sufletele, întorcându-le de la viaţa şi faptele cele păcătoase ale lor (că şi de la moarte, de câteva ori a surprins şi a scăpat o tânără în momentele când vroia să se sinucidă ) şi pildă de răbdare şi dragoste părintească ne-a dat. Te rugăm, Stăpâne, ajută-ne să slujim şi noi cu dragoste, în curăţie trupească şi sufletească, prin rugăciuni neîncetate să Te mărim, să Te binecuvântăm şi să urmăm sfaturile robului Tău, părintele nostru Arsenie, pe care îl rugăm: Roagă-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie, că şi noi, în viaţa ce ne-o petrecem să împlinim poruncile Domnului şi sfaturile ce ni le-ai dat şi învăţăturile din multele şi minunatele predici pe care le-ai spus. Pomeneşte-ne acum din Împărăţia Cerurilor, unde Te veseleşti cu toţi sfinţii şi cu Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care te-a încredinţat în muntele Athos sfântului ce trăise acolo cu 200 de ani în urmă şi cu tine să ne veselim în veci. Amin.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
