În Duminica a 3-a după Paşti (a Mironosiţelor); Ap. Fapte 6, 1-7; Ev. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8; glas 2, voscr.4, din textul Evangheliei care se citeşte la Sfânta Liturghie aflăm că Sfintele Femei mironosiţe sunt cinstitele fiinţe care au venit la mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu miruri, dovedindu-se adevărate modele de credinţă pentru toate femeile creştine. Cu smerenie ascultând şi trăind momentul acesta, constatăm că el are o semnificaţie deosebită, întrucât ne arată că în Biserica dreptmăritoare învăţăm credinţa vie nu numai din învăţătura Sfinţilor Apostoli, care este fundamentală pentru toţi, ci o învăţăm şi din pilda vieţii Sfintelor Femei Mironisiţe. Astfel, în Evangheliile după Sfinţii Marcu şi Matei aceste femei alese şi binecuvântate, sunt mari dascăli ai Bisericii, nu atât prin învăţătura lor teologică, deoarece aceasta nu putea fi diferită de cea a Apostolilor, cât, prin modul lor de a fi şi de a făptui binele, prin modul lor de a exprima starea lor de credinţă şi curaj, de smerenie şi preţuire faţă de Mântuitorul Cel răstignit şi Înviat din morţi. Se poate compara prin contrast, curajul femeilor mironosiţe cu teama prea mare a ucenicilor lui Iisus. Deci, pe când ucenicii Săi, viitorii Apostoli, erau adunaţi şi încuiaţi în casă de frica iudeilor, dis-de-dimineaţă, la revărsatul zorilor, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosie, şi Salomeea au cumpărat aromate sau miresme ca să ungă trupul Mântuitorului, iar, Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne arată că în sufletul acestor femei iubirea şi preţuirea faţă de Hristos erau mai tari decât teama de primejdie! Ele aveau un curaj deosebit, pe care în dimineaţa Învierii lui Hristos nu l-au avut ucenicii Săi, de aceea, Dumnezeu ne îndeamnă ca să aducem un pios omagiu femeilor mironosiţe, care au dovedit, cu un curaj deosebit, că sunt cele dintâi vestitoare ale Învierii Domnului!
„Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A Înviat”!
Aşadar, în Duminica a treia după Paşti, prăznuim pomenirea femeilor purtătoare de mir sau de aromate, numite și ucenițele Domnului şi credem că acest nume frumos li se cuvine pe bună dreptate pentru credincioşia şi evlavia lor față de Mântuitorul Iisus Hristos. Ele s-au dovedit a fi cu adevărat ucenițele Domnului, întrucât la răsăritul soarelui au plecat primele spre mormânt ca să ungă cu miruri trupul lui Iisus, după obiceiul iudeilor. Sfântul Evanghelist Marcu menționează trei dintre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea (cf. Marcu 16, 1); iar din Evanghelia Sfântului Evanghelist Luca, aflăm că mai era cu ele şi Ioana (cf. Luca 24, 10). Cu o limpezime eclatantă, Sfintele Evanghelii ne prezintă evlavia, duioșia și curajul lor, întrucât dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt, căutându-L pe Iisus Cel răstignit, motiv pentru care ele s-au învrednicit să fie întâmpinate de un înger la ușa mormântului gol, care le-a spus: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Nu este aici” (Marcu 16, 3-7). Ca urmare, curajul femeilor mironosițe a fost răsplătit cu bucuria întâlnirii lor cu Hristos Cel Înviat, iar, în acest sens, şi Sfântul Evanghelist Matei spune că, în drumul lor de la mormânt spre casă, deodată, Mântuitorul Iisus Hristos le-a întâmpinat, zicându-le: „Bucurați-vă. Nu vă temeți”! (Matei 28, 9). Atât prin atitudinea lor de evlavie, respect, preţuire şi dragoste pentru Hristos, cât şi prin faptul că au crezut, fără a mai pune vreo întrebare îngerului privind modul Învierii lui Hristos, femeile mironosiţe au devenit fiinţe sfinţitoare ale Bisericii, au devenit apostoli către Apostoli, adică, au fost trimise de înger către cei ce vor fi trimişi de Hristos ca să vestească în toată lumea Învierea Lui şi învierea cea de obşte. Aşadar, îngerul le-a binevestit lor, iar ele au binevestit ucenicilor Mântuitorului Iisus Hristos Taina cea mare, adevărul şi bucuria Învierii lui Hristos. De aceea, Femeile Mironosiţe sunt cele dintâi fiinţe umane care mărturisesc Învierea Mântuitorului, iar modul în care Hristos Domnul le răsplăteşte evlavia şi credinţa lor este minunat, deoarece, le dăruieşte bucurie din bucuria Învierii Sale. Femeile Mironosiţe au devenit icoana Bisericii plină de evlavie, fiindcă Dumnezeu ne îndeamnă ca să aducem un pios omagiu femeilor mironosiţe, care au dovedit, cu un curaj deosebit, că sunt cele dintâi vestitoare ale Învierii Domnului!
„Bucurați-vă. Nu vă temeți”!
Deoarece au auzit Evanghelia Învierii binevestită de către înger şi au crezut ceea ce îngerul le-a spus, Femeile Mironosiţe s-au împărtăşit cu bucurie de însăşi prezenţa Lui Hristos Cel răstignit şi Înviat, Care le-a întâmpinat pe cale. De aici, noi să înţelegem că acela care crede în Hristos şi Îl iubeşte cu adevărat, se întâlneşte cu El, iar, întâlnirea aceasta cu Hristos Cel înviat o trăim şi noi când sărutăm icoana Învierii Sale din biserică şi cu adevărat, putem spune că Femeile Mironosiţe, prin credinţa, curajul şi jertfelnicia lor au devenit muceniţe sau martire, mărturisind pe Hristos Cel răstignit şi înviat, Viaţa vieţilor noastre, fiindcă a biruit păcatul, iadul şi moartea şi ne-a dăruit arvuna vieţii veşnice. Cunoaştem numele unor femei mironosiţe din Noul Testament, şi anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, soţia lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea, Suzana, care au ajutat pe Mântuitorul şi pe Sfinţii Apostoli în lucrarea lor sfântă de propovăduire a Evangheliei. În loc de concluzie, să spunem că Femeile Mironosiţe sunt cu adevărat uceniţele Domnului, pentru că ele Îl caută pe Iisus Cel răstignit. Se ştie că mulţi mergeau după Iisus atâta vreme cât El era văzut ca un mare făcător de minuni, mulţi doreau să L urmeze, pentru că era foarte cunoscut în acea vreme, pentru că auziseră că săvârşise multe şi mari minuni, inclusiv învieri din morţi şi faima Sa era una mare, trecând dincolo de graniţele Ţării Sfinte. Dar, când au văzut că a fost răstignit, toţi s au lepădat de El, însă, Mironosiţele nu s au dezis de El, Îl căutau şi atunci când toţi Îl ştiau ca pe Răstignitul dispreţuit şi lepădat, mort de cea mai josnică moarte a epocii, crucificarea. Femeile Mironosiţe au fost cele dintâi care au văzut şi au binevestit adevărul Învierii lui Hristos. De aceea, îngerul dăduse la o parte piatra, ca femeile să aibă şi de aici dovada Învierii. ,,Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea” (Matei 28, 7), deci le porunceşte să binevestească şi celorlalţi Învierea; iar acest lucru le încredinţează şi mai mult! Aceasta înseamnă că dacă dorim să fim următori ai Domnului, dacă dorim să fim ucenici ai Săi, trebuie să L urmăm pe calea Crucii! Iar, Mironosiţele femei, potrivit Sinaxarului din Duminica a 3 a după Paşti, unele au avut o lucrare mai contemplativă, cum este cazul Mariei, sora lui Lazăr, iar, altele, precum Marta, cealaltă soră, o lucrare practică şi amândouă lucrările se completează reciproc, fiind necesare pentru împlinirea misiunii creştine în lume! Femeile Mironosiţe au fost cele amintite şi poate că vor fi fost, desigur şi alte femei ataşate de Mântuitorul şi misiunea Sa, pe care nu le cunoaştem cu numele, însă, fiecare a avut partea ei de lucru în ogorul propovăduirii, constituind un model admirabil pentru femeile creştine din toate timpurile, iar, Dumnezeu ne îndeamnă ca să aducem un pios omagiu femeilor mironosiţe, care au dovedit, cu un curaj deosebit, că sunt cele dintâi vestitoare ale Învierii Domnului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
