Complexul Energetic Oltenia a ajuns scena unei demonstrații de forță în care ,,reorganizarea” companiei este doar masca sub care se consumă o epurare internă fără precedent. Într-o singură ședință, Directoratul condus de Dan Iulius Plaveti a decapitat două direcții strategice, Direcția Ofertare–Vânzare și Direcția Guvernanță Corporativă și Relații Publice, și i-a eliminat exact pe cei care au îndrăznit să conteste proceduri dubioase, să refuze semnarea unor acte cu potențial penal sau să nu se supună jocurilor de culise. Daniel Burlan și Diana Milea au fost executați administrativ cu o rapiditate care trădează nu eficiență, ci frică: frica de transparență, frica de control, frica de oameni care nu acceptă să fie marionete. În timp ce pensionarii apropiați de Plaveti sunt promovați, iar structurile-cheie sunt pulverizate, CEO se afundă într-o opacitate periculoasă, în contradicție directă cu avertismentele Comisiei Europene și cu obligațiile asumate prin PNRR. Ceea ce se întâmplă nu se poate numi reorganizare, ci o reglare de conturi făcută în stil corporatist marca Plaveti, cu toporul.
Burlan, scos din schemă pentru a face loc unui pensionar fidel
Desființarea Direcției Ofertare–Vânzare, una dintre cele mai importante structuri ale CEO, nu este o simplă mutare birocratică, ci o lovitură aplicată direct lui Daniel Burlan, fost președinte al Directoratului, respins în mod controversat din procedura de selecție, după ce a avut ,,tupeul” să-și depună dosarul pentru un mandate în structura de conducere. Procedura fusese derulată de firma cu care Dan Iulius Plaveti semnase contractul de recrutare, iar rezultatul a fost previzibil: Burlan eliminat, Plaveti selectat și instalat în fruntea companiei.
Burlan a contestat public și oficial selecția, invocând lipsa de transparență și nereguli grave, iar Comisia Europeană a avertizat, ulterior, că România riscă pierderi din PNRR din cauza selecțiilor politizate. Conflictul dintre cei doi este bine cunoscut în interiorul companiei. Surse interne afirmă că Plaveti nu i-a iertat lui Burlan opoziția și expunerea publică a procedurii de selecție. La aceasta se adaugă o altă piesă esențială: prietenia veche dintre Plaveti și Marian Motocu, pensionarul aflat la conducerea Direcției Energie, cea care a preluat și Direcția Ofertare-Vânzare, după comasare. Potrivit surselor, Motocu a participat în 2013 la un botez în familia lui Plaveti, iar relația lor apropiată ar fi cântărit decisiv în eliminarea lui Burlan.
Nici Cosmin Constantin Trufelea, membru al Directoratului, nu ar fi un simplu spectator. Specialiști din CEO susțin că acesta a avut dintotdeauna, în mod evident, un complex profesional de inferioritate în fața lui Burlan, iar reorganizarea i-a oferit ocazia perfectă pentru a-l scoate din joc.
Rezultatul este unul greu de justificat legal, în contextul în care Burlan, director definitiv, a fost trimis la Motru ca inginer șef mecanic, iar direcția sa a fost comasată cu Direcția Energie, condusă de Motocu, angajat pe perioadă determinată și pensionar.
Iar aici apare problema de fond: angajatorul nu poate folosi reorganizarea pentru a înlocui un salariat cu contract pe perioadă nedeterminată cu unul angajat pe perioadă determinată. Este unul din principiile fundamentale ale Codului Muncii, însă exact acest lucru s-a întâmplat la CEO.
Sub pretextul ,,eficientizării”, un director definitiv a fost înlocuit cu un pensionar angajat temporar, apropiat al președintelui Directoratului.
Milea, ,,executată” după ce a semnalat riscuri penale în contractul cu Tinmar Energy
A doua direcție desființată este cea de Guvernanță Corporativă și Relații Publice, condusă de Diana Milea. Decizia Directoratului, format din Dan Iulius Plaveti, Cosmin Constantin Trufelea și Ion Bălășoiu, a fost radicală: direcția a fost retrogradată la nivel de compartiment, iar Milea a fost mutată ca simplu consilier juridic.
Paradoxul este evident, în condițiile în care compania se află sub presiunea opiniei publice și a Bruxelles-ului și exact structura responsabilă cu transparența și comunicarea este desființată.
Mai mult, Milea semnalase în urmă cu câteva luni posibile nereguli grave, cu potențial penal, în contractul cu Tinmar Energy. În septembrie, aceasta a avertizat în scris conducerea asupra unui risc de prejudiciu pentru companie, după ce i se ceruse să semneze o factură de 97.000 de euro (478.000 lei), care reprezenta contravaloarea onorariului de succes pentru Pricewaterhouse Coopers, firma de consultanță implicată în înființarea societăților SPV în parteneriat cu Tinmar.
Contractul fusese gestionat timp de patru ani de Direcția Strategie Dezvoltare, condusă de Ion Petroniu, pensionar și el și menținut în funcție de Plaveti. Milea a refuzat plata, argumentând că onorariul nu putea fi achitat înainte de finalizarea contractului.
Pentru că a refuzat plata, împotriva sa a fost declanșată cercetarea disciplinară, iar miercuri a fost sancționata cu avertiment scris, pentru că nu a preluat contractul, în condițiile în care nu au existat demersuri de predare, și tot miercuri Directoratul a desființat direcția la conducerea căreia se afla. Surse din cadrul companiei menționează că Diana Milea ar fi refuzat plata onorariului de succes, motivând faptul că durata contractului cu Pricewaterhouse Coopers tocmai ce fusese prelungită printr-un act adițional de către Direcția Strategie Dezvoltare, condusă de Ion Petroniu, iar plata onorariului de succes, la acea dată, potrivit prevederilor contractuale, nu se putea face, fiind prevăzută a se efectua la finalul contractului.
Mai mult, Milea ar fi solicitat Directoratului să dispună verificări, prin Direcția de Control Intern a CEO, pentru clarificarea situației, fiind identificate mai multe incoerențe în derularea contractului și, implicit, un risc de prejudicii pentru companie. Trebuie precizat că, potrivit surselor citate, Direcția Strategie Dezvoltare condusă de Petroniu negociase și acceptase la plată onorariul de succes, iar mai apoi a vrut să paseze responsabilitatea către Direcția Guvernanță Corporativă și Relații Publice, condusă de Diana Milea. Or, plata acestui onorariu nu putea fi efectuată înainte de îndeplinirea tuturor condițiilor contractuale și finalizarea tranzacției, aspect confirmat în nu mai puțin de trei rapoarte de control intern.
În schimb, șeful serviciului juridic, Mugurel Popescu, autorul unei note controversate în care susținea că CEO și Romgaz ”nu sunt societăți concurente”, deși ambele vând energie, a fost recompensat cu un nou departament, înființat de Directorat tot miercuri și, evident, cu funcția de șef, în condițiile în către acesta are doar șase luni de experiență în funcție de conducere. Contextul devine și mai sensibil având în vedere că Plaveti este membru în Consiliul de Administrație al Romgaz, din 11 noiembrie 2025, fără acordul scris al Consiliului de Supraveghere al CEO, iar documentul semnat de Mugurel Popescu îi servește direct interesului lui Plaveti într-o eventuală discuție despre o posibilă incompatibilitate între cele două poziții ocupate de acesta.
O reorganizare care miroase a epurare. Instanța va avea ultimul cuvânt
Diana Milea și Daniel Burlan erau directori definitivi ai CEO, iar restul direcțiilor, cu o singură excepție, sunt conduse de șefi provizorii sau pensionari. În aceste condiții, reorganizarea nu doar că ridică suspiciuni, ci pare construită special pentru a elimina oameni incomozi și a consolida controlul unui grup restrâns.
Este de așteptat ca cei afectați să conteste deciziile în instanță. Iar atunci, juriștii CEO, adică subordonații lui Mugurel Popescu, vor trebui să explice care a fost cauza reală pentru care două direcții strategice au fost desființate, iar directorii lor înlocuiți.
Într-o companie în care transparența ar trebui să fie prioritate, reorganizarea pare să fi devenit un instrument de intimidare și control, iar întrebarea legitimă este dacă această restructurare reprezintă un pas spre eficiență sau un pas decisiv spre opacitate totală? Analizând în ansamblu aceste schimbări, concluzia este gravă: Plaveti vrea doar oameni care depind de pixul lui, care știu că dacă nu fac ce zice el a doua zi zboară.
Claudiu Matei
