Județul Gorj trece printr-un moment economic extrem de greu. În perioada următoare, aproximativ 1.800 de locuri de muncă vor dispărea din cadrul Complexului Energetic Oltenia, în special în rândul angajaților pe perioadă determinată și al personalului TESA. Pentru un județ care a trăit zeci de ani din energie și minerit, această lovitură este una profundă.
Dar problema nu începe astăzi. Anul trecut, o mare fabrică de cablaje auto din Gorj s-a închis, iar aproximativ 1.500 de oameni au rămas fără loc de muncă. La acestea se adaugă și disponibilizările din alte sectoare economice din județ, precum și reducerile de personal din companii care gravitează în jurul industriei energetice, cum este și cazul Minprest, unde activitatea depinde direct de evoluția Complexului Energetic Oltenia.
În total, vorbim despre peste 3.300 de locuri de muncă pierdute într-un timp foarte scurt, iar dacă luăm în calcul și efectele indirecte din firmele care depind de aceste activități, impactul real este și mai mare.
Pentru marile orașe ale României, poate ar fi doar o statistică. Pentru Gorj însă, este o dramă socială. În spatele acestor cifre sunt mii de familii care își pun aceeași întrebare: ce facem mai departe?
Când dispare un loc de muncă într-o zonă industrială, nu dispare doar un salariu. Dispare siguranța unei familii, dispare consumul din economie, dispare speranța că lucrurile pot merge înainte. Iar într-un județ deja lovit de migrație și îmbătrânire demografică, fiecare astfel de pierdere cântărește enorm.
Întrebarea firească este una simplă și dureroasă: ce punem în loc?
De ani de zile se vorbește despre reconversie economică, despre investiții noi și despre dezvoltare. În realitate, Gorjul continuă să depindă aproape exclusiv de energie și de câteva investiții industriale fragile. În loc să construim o economie locală puternică, am rămas captivi într-o așteptare continuă.
O soluție ar putea veni chiar din interiorul județului: firmele locale. Antreprenorii gorjeni sunt cei care pot crea locuri de muncă stabile și pot ține banii în economia județului. Din păcate însă, acești antreprenori nu sunt sprijiniți suficient. Marile lucrări publice din Gorj ajung, de cele mai multe ori, la companii din alte zone ale țării, în timp ce firmele locale rămân pe margine.
Există și exemple care arată că se poate și altfel. La Târgu Jiu, administrația condusă de primarul Marcel Romanescu a făcut pași pentru a încuraja participarea firmelor locale la licitațiile publice. Este o abordare pragmatică și corectă: banii investiți în comunitate trebuie să genereze dezvoltare și pentru economia locală.
Din păcate însă, astfel de exemple sunt încă prea puține.
Gorjul are nevoie urgent de o strategie economică reală. Nu de declarații optimiste și promisiuni repetate la fiecare conferință de presă. Este nevoie de investiții concrete, de sprijin real pentru antreprenorii locali și de proiecte care să creeze locuri de muncă aici, în acest județ.
Pentru că altfel, ceea ce pierdem astăzi nu sunt doar câteva mii de contracte de muncă. Pierdem oameni, pierdem familii care vor pleca în alte orașe sau în alte țări, pierdem energia și viitorul unei comunități întregi.
Un județ nu moare atunci când se închide o fabrică. Un județ moare atunci când nu mai există voința de a construi ceva în loc.
Dragoș Ionică
Kestiile astea le aud de vreo douăzeci de ani . Stați liniștiți dragi gorjeni că nu va fi nicio strategie.
Hai să vă spun de ce orașul Tg-Jiu depinde acum numai de industria extractivă și de producere a energiei pe bază de cărbune! Rețineți: toate guvernările, toți primarii care au trecut pe acolo, fie PSD fie PNL nu au știut decât să închidă fabricile (comuniste cică) înloc să investească în modernizarea lor! Tg-Jiu a avut așa: fabrică de pâine, fabrică de prelucrare a lemnului (mobila, etc.), mașini-unelte, cauciuc, țigarete, bere, prelucrarea laptelui, sticlă (mergeau obiecte de sticlă și la export). Lângă oraș era fabrică de ciment (Bârsești), mergea ciment la greu pe piața asiatică, fermă pt cresterea porcilor la Iezureni (tot lângă oraș) ferme pt creșterea găinilor. Toate sunt acum închise sau parțial ( au mai rămas fabricile benzi transportoare din cauciuc pt.minerit, mașini-unelte tot pt energie și minerit). La asta s-a ajuns după 36 de ani de democrație și având la conducere oameni care au „ajutat” ca să ajungem piață de desfacere și nu producători. În curând vor închide și producerea de energie pe cărbune și cu ce va mai rămâne Gorjul????