Există o întrebare pe care România o evită de prea mulți ani: cât ne costă, în fiecare zi, faptul că banii sunt mai scumpi aici decât aproape oriunde în Uniunea Europeană?
Răspunsul nu se găsește doar în rapoartele economice ale sau ale băncilor comerciale. Se vede în fiecare rată plătită de o familie, în fiecare investiție amânată de un antreprenor și în fiecare loc de muncă care nu mai este creat.
Astăzi, ROBOR gravitează în jurul valorii de 6%, în timp ce EURIBOR este în jur de 2,3%. Diferența pare doar un indicator financiar. În realitate, ea înseamnă miliarde de lei care pleacă anual din buzunarele românilor și ale companiilor către costul finanțării.
Să luăm un exemplu simplu. Un credit echivalent cu 100.000 de euro, contractat pe 30 de ani. Dacă dobânda este calculată pornind de la un indice apropiat de ROBOR, rata lunară poate ajunge cu câteva sute de euro mai mare decât în cazul unui credit bazat pe EURIBOR, în funcție de marja băncii. La finalul perioadei de rambursare, diferența totală poate însemna zeci de mii de euro plătiți în plus.
Acești bani nu dispar din economie fără efecte. Ei sunt bani care nu mai merg în renovarea unei locuințe, în educația copiilor, într-o mașină nouă, într-o vacanță sau într-o investiție. Sunt bani care nu mai ajung în consum și nici în dezvoltarea economiei reale.
Situația este și mai dificilă pentru companii. O fabrică ce dorește să investească 10 milioane de euro într-o nouă linie de producție va suporta un cost al finanțării semnificativ mai mare decât un concurent din zona euro. Acest dezavantaj se regăsește în prețul produselor, în competitivitate și, în cele din urmă, în salariile angajaților.
În acest timp, sistemul bancar din România continuă să raporteze profituri record. Profitul este firesc într-o economie de piață. Însă orice economie sănătoasă are nevoie de un echilibru între câștigul sistemului financiar și dezvoltarea celor care produc valoare.
Comparația cu vecinii noștri este tot mai greu de ignorat. Bulgaria a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2026 și beneficiază de avantajele unei piețe financiare integrate. România, în schimb, continuă să amâne un obiectiv despre care vorbește de aproape două decenii, fără un calendar clar și fără explicații convingătoare.
Desigur, euro nu este o soluție miraculoasă. Nu va elimina peste noapte deficitele, birocrația sau lipsa reformelor. Dar un lucru este cert: accesul la finanțare mai ieftină oferă economiei un avantaj competitiv pe care noi îl pierdem în fiecare zi.
Poate că adevărata întrebare nu este dacă băncile au dreptul să facă profit. Îl au. Întrebarea este alta: cât mai poate suporta economia României un cost al banilor care frânează investițiile, reduce consumul și îi face pe români să plătească tot mai mult pentru același vis – o casă, o afacere sau un viitor mai bun? Pentru că o economie puternică nu se construiește din dobânzi mari. Se construiește din investiții, încredere și capital care circulă. Iar atunci când costul banilor devine una dintre cele mai mari poveri ale unei națiuni, nota de plată nu o achită băncile. O achită întreaga societate.
Dragoș Ionică
