Complexul Energetic Oltenia (CEO) a fost tot timpul o vacă de muls pentru diferiți, fie că era vorba de terți sau chiar de oameni din interior. Oricum, ce s-a întâmplat în ultimii ani la companie a avut legătură și cu OK-ul dat de șefii de aici și de specialiștii din zonă. Dacă nu cumva, toate planurile de restructurare și decarbonare au fost executate și puse în operă chiar de către gorjeni, conduși în câteva rânduri de șefi importați. Este cel mai simplu să destructurezi un colos economic folosind persoane care nu au niciun fel de legătură, măcar emoțională sau prin empatie, cu zona și care nu aveau colegi, neamuri sau membri ai familiei afectați direct sau indirect de restrângerea activităților din minerit și din termocentrale.
Este cunoscut însă faptul că a existat un grup, nucleul tare, care s-a conservat la Complexul Energetic Oltenia și care are și rădăcini sau butoane politice. Este un amalgam format din șefi cu legături în politică și în mediul de afaceri sau chiar membri de partid, precum și din eternii lideri de sindicat.
Este clar pentru toată lumea că sfârșitul Complexului Energetic Oltenia a venit și cu girul unor oameni din interior. Din păcate, unii dintre ei au avut posibilitatea și expertiza să asigure o tranziție energetică mai lină de la cărbune la „altceva”, dar nu au făcut-o. Mai ales că am văzut că România este total descoperită când vine vorba de capacități de producție și de stocare.
„Nu închidem până nu punem altceva în loc” a fost o frunză în vânt și au fost foarte puțini cei care au spus NU celor care, din afara Gorjului, au hotărât soarta Gorjului, cel puțin în domeniul minier și energetic, pentru că nu poate exista una fără cealaltă.
Nu s-a așternut de mult liniștea peste protestele de la Târgu Jiu, când sute de angajați ai Complexului Energetic Oltenia mărșăluiau pe străzi și cereau locuri de muncă. Veștile au fost proaste pentru ei, pentru că li s-a spus că „Nu se poate!”, că nu sunt soluții, că nu pot fi prelungite contractele încheiate pe perioadă determinată.
Acum este nevoie de ei, însă nu pe aceleași salarii. S-a mai așternut liniștea peste proteste, iar pe foștii angajați a început să îi prindă foamea din urmă. Ar accepta orice…
Insidios, Complexul Energetic Oltenia îi primește înapoi în minerit, însă pe ușa din dos (Minprest). Nu le mai oferă însă salarii de 6.000 – 7.000 – 8.000 de lei net, ci de doar 4.330 de lei brut (adică undeva la 2.500 – 2.600 de lei) și ceva bonuri de masă.
E corect? Seamănă a bătaie de joc? Salariul la mai puțin de jumătate, pentru aceeași muncă și condiții de muncă foarte grele, dar netrecute în cartea de muncă, deci nici la viitoarea pensie. Care mai prinde… E corect?
Eugen Măruță
