Astăzi, 9 Septembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, care au născut-o pe Maica Domnului. Sfântul și Dreptul Ioachim, tatăl Născătoarei de Dumnezeu, a fost din seminția lui Iuda, descendent pe linie paternă al regelui David, iar, deci, bunicul Mântuitorului Iisus Hristos, un om smerit care trăia în Nazaretul Galileii, având-o soție pe Sfânta Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea care era din seminția lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul și a Mariei din seminția lui Iuda din Betleem, cei doi fiind adevărate modele de credință și răbdare. Au fost oameni bogați material, dar mai ales bogați în fapte bune și într-o negrăită iubire de Dumnezeu! Au fost oameni sterpi și nu au putut avea copii până la bătrânețe, aceasta însemnând o mare ocară în Israelul antic. Totuși, s-au rugat cu lacrimi și la vestirea cea de taină, au promis că vor închina copilul primit la templul din Ierusalim. Viața lor nu este scrisă în Evangheliile canonice, dar detaliile despre ei se păstrează în scrierile vechi apocrife, cum este «Protoevanghelia» lui Iacob. În baza unei vechi tradiții atestată încă din secolul al II-lea, Ioachim și Ana erau părinții Sfintei Maria, cu toate că în «Noul Testament», Părinții Preasfintei Fecioare nu sunt menționați. Spre exemplu, cultul Sf. Ana exista în Răsărit în secolul al VI-lea și s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea, pe când cultul Sf. Ioachim este de dată mai recent, din sec. al XVI-lea În documente se precizează că Biserica «Sfânta Ana» din Ierusalim se găsește în apropierea «Porții Leilor» și a Lacului «Vitezda», pentru că se presupune ca Ana și Ioachim ar fi locuit aici, iar, în locul în care s-ar fi aflat casa în care s-a născut Maica Domnului a fost construită Biserica în anul 1142, din inițiativa văduvei Avda a lui Balduin I, fostul rege al Ierusalimului între anii 1100-1118.
,,Cei ce ați născut pe Maica Vieții noastre, de Dumnezeu Năcătoarea și Pururea Fecioara Maria”!
Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii, dar, au trăit în liniște și credință, folosind numai o treime din venituri pentru ei înșiși, însă, dând o treime săracilor și o treime Templului, deoarece erau considerați foarte înstăriți. Într-o zi, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim ca să aducă jertfe Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, spunându-i malițios: „Tu nu ești vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe!”, mai ales că aceia care aveau copii l-au marginalizat pe bătrânul Ioachim, dându-l la o parte ca pe un om nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era considerată la vremea respectivă ca o pedeapsă divină. Ca urmare, acest impediment le-a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soți, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată și plină de amărăciune. Atunci, cei doi bătrâni, au început ca să se roage Domnului ca să facă și cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam și cu Sara, deci, să le dea un pruncușor care să aducă bucurie bătrâneții lor. Drept răspuns, Domnul Dumnezeu le-a trimis îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea «o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii», iar, în scurtă vreme, Ana a rămas însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Se consideră că zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie, așa cum am sărbătorit cu o zi în urmă. La vârsta de trei ani, Sfinții Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia, mai ales că după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului, așa cum era obiceiul vremii, aceștia au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în camerele Templului să crească acolo, cu precizarea că se prăznuiește «Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie». În fine, să mai precizăm că în următorii șapte ani, Dreapta Ana și Dreptul Ioachim au vizitat-o adesea pe Fecioara Maria la Templu, până la moartea lor, fiindcă, Preasfânta fecioară a rămas orfană la vârsta de numai zece ani, pentru că Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Sfânta Ana 79 de ani, iar, prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în ziua de 25 iulie.
,,Bucură-te, Ioachime, sfeșnicul lui Dumnezeu, cel în fapte bune…”!
Pentru că așa se cuvine, iar, pronia divină, întotdeauna ne îndeamnă să nu uităm acest lucru minunat, cu deosebit respect, la cea de-a doua sărbătoare a începutului de an bisericesc, merită să amintim că este și ziua onomastică a Preacuviosului Părinte Arhim. Ioachim Pârvulescu, Starețul Sfintei Mănăstiri Lainici, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, căruia îi este dragă această minunată Rugăciune: ,,Cei ce ați născut pe Maica Vieții noastre, de Dumnezeu Năcătoarea și Pururea Fecioara Maria, păziți-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile! Luați aminte la sărăcia noastră sufletească și trupească și îmbogățiți-ne pe noi în Dumnezeu! Sfântă Ana, ridică sfintele tale mâini, cu care ai îmbrățișat pe Împărăteasa Cerului și a pământului, către Părintele îndurărilor și a toată mângâierea! Ca astfel, trecând cu vederea mulțimea păcatelor noastre, să ne păzească pe noi de foamete, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Așează, Sfântă Ana, în inimile conducătorilor țării acesteia cele bune pentru sfintele lui Dumnezeu biserici! Păzește pe cei ce te cheamă pe tine de moartea cea fără de veste. Apără-ne de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți. Împacă neînțelegerile din familii, fii sprijin celor neputincioși. Celor căzuți în adâncul păcatelor, luminează-le mintea, ca să se întoarcă la pocăință. Iar în vremea plecării noastre din viața aceasta, să ne aperi pe noi de cei ce se silesc a vâna sufletele noastre. Bucură-te, Ioachime, sfeșnicul lui Dumnezeu, cel în fapte bune îmbătrânit, prin care întristarea nerodirii s-a pierdut. Veselește-te, că Fiica ta s-a făcut Biserică a lui Dumnezeu, născând pe Hristos Domnul. Luminează-ne și pe noi spre fapte bune, cel ce ești luminătorul celor din întunericul necunoștinței, dulce mângâietor al celor întristați și îndemnătorul celor însoțiți în Sfânta Taină a Cununiei! Bucură-te, Sfântă Ana, ceea ce ești dăruitoare îmbelșugată și de cele pământești! Veselește-te, lauda femeilor și cununa maicilor, ascultătoare blândă a celor ce te cheamă pe tine, ceea ce ne împlinești cererile cele bune, bogăția săracilor și a văduvelor! Ne bucurăm și noi, văzând că prin nașterea ta s-a stins datoria păcatului. Fii și de acum înainte, Sfântă Ana, ajutătoarea și mângâierea celor care-și doresc copilași, grabnică tămăduire a celor neputincioși! Căci niciodată nu te-ai ascuns de la năzuința noastră! Ceea ce în chip nemijlocit vezi frumusețea Dumnezeirii, ai răsărit crinul fecioriei și ai hrănit pe Hrănitoarea Vieții. Oamenii au primit atâta mângâiere și încredințarea că vor fi răscumpărați atunci când te-au văzut pe tine alăptând pe Maica Izbăvitorului! Sfinților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, statornicia și răbdarea voastră să ne-o împărtășiți și nouă, celor nevrednici și păcătoși! Ca văzând dragostea voastră, Dumnezeu să ne dea timp de pocăință și de întoarcere. Bucurați-vă și ajutați-ne și pe noi să ne bucurăm împreună cu voi, în Împărăția Cerurilor”! Amin.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
