• Un individ realist nu poate iubi cu adevărat. Dragostea adevărată are nevoie de puțină irealitate.
• Atunci când iubești o iluzie, îți îngreunezi existența.
• Îngerul și iluzia: îngerul te protejează, iluzia te amăgește.
• O poruncă: nu iubi o iluzie mai mult decât o ființă!
• Un individ realist, dacă afirmă că iubește iluziile, este un ipocrit. De iluzii au parte numai visătorii și nebunii.
• Tăcerile tulburătoare devin vulcanice.
• Am rămas repetent la viață: nu știu să-mi gestionez sentimentele.
• Neliniștile mele mă echilibrează, îmi dau speranță.
• Sunt un om periculos: dau foc ideilor mele, ca să vă afum cu ele.
• Sluga cu papion este, de fapt, propria lui slugă.
• Atunci când te decepționează cineva la care ții, ai sentimentul că te decepționează tot Universul.
• În singurătate sunt contrarevoluționar față de mine însumi.
• O poruncă: nu încerca să fii mai deștept decât o carte pe care ai scris-o!
• Lacrimile în stare pură vin din drama vieții, nu din bucuria ei.
• Abisurile noastre se salvează în (prin) idealurile noastre.
• Muzica lui Chopin este ca o tulburare în apele adânci.
• Să nu cochetăm cu Absolutul, că se răzbună!
• Necunoscutul îmi dă forma ideală de existență.
• ,,Ce e mai condamnabil decât să te vinzi diavolului? Să te vinzi lui Dumnezeu.” (Lucian Blaga) Dumnezeu nu e negustor, diavolul, da.
• Întâlnim narcisiști atât de agresivi, încât ne lasă impresia că aruncă cu săgeți atunci când se laudă.
• Dacă ai talent și nu ai caracter, e ca și cum talentul tău ar fi fost furat; nu ți l-a dat Dumnezeu.
• Dragostea și dezamăgirea sunt surori de gradul zero.
• Sunt unii atât de dușmănoși, încât nu vorbesc, atunci când se supără pe cineva, nici măcar cu ei înșiși.
• Când iubești o femeie și nu ești iubit de ea, e ca și cum Cupidon n-ar trage cu săgeata, ci cu praștia.
• Dragostea nu se risipește, se acumulează.
• De ce bărbații, în general, au nevoie de hetaira? Pentru îngrădirea templului în interior.
• Numai un sfânt își permite ,,luxul” să fie păcătos.
• Nu te naști cu limite. Limitele, ca și calitățile, se dobândesc pe parcurs.
• Uneori, laudele mă măgulesc, iar dacă nu le merit, mă îmbătrânesc.
• Atunci când ți-e dor de cineva, te mântuiești pentru un moment. Dorul este o formă de catharsis.
GEORGE DRĂGHESCU
