Sunt locuri care intră în istorie prin monumente și sunt locuri care intră în memorie prin oamenii lor. Există, însă, și locuri care reușesc ceva mai rar: să transforme memoria într-o sărbătoare a spiritului. Brădiceni este unul din aceste locuri.
În zilele de 11 și 12 septembrie 2026, satul gorjean a redevenit un spațiu al poeziei, al întâlnirii și al memoriei culturale, găzduind cea de-a XXX-a ediție a Atelierului Național de Poezie „Serile la Brădiceni”. Manifestarea a fost organizată de Consiliul Judeţean Gorj prin Centrul Judeţean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Gorj în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Peștișani. Ediția din acest an s-a desfășurat sub genericul „Satul – memorie, patrimoniu, poezie”, înscriindu-se în programul Zilelor Europene ale Patrimoniului și a adus în centrul atenției nu doar literatura, ci și ceea ce literatura are datoria să salveze: memoria unui loc.
„Serile la Brădiceni” nu mai sunt de mult doar un eveniment trecut într-un calendar cultural, ele au devenit o stare de spirit, o întâlnire anuală în care satul, poezia și memoria se recunosc una pe cealaltă.
Tema acestei ediții mi se pare cu atât mai importantă cu cât satul românesc traversează una dintre cele mai profunde transformări ale sale. Satul de astăzi nu mai este satul de acum câteva decenii în urmă. S-au schimbat oamenii, s-au schimbat ocupațiile, s-au schimbat relațiile dintre generații, iar unele tradiții s-au retras încet din viața cotidiană.
Și, totuși, ceva rămâne: rămâne memoria, rămâne povestea, rămâne graiul, rămâne cântecul, rămâne biserica, rămâne casa veche, rămâne numele unui loc, rămâne amintirea unui om și mai ales rămâne poezia. De aceea, tema „Satul – memorie, patrimoniu, poezie” nu trebuie privită ca o simplă formulă programatică. Ea exprimă chiar rostul manifestării de la Brădiceni: recuperarea satului prin cultură și transformarea memoriei în act de creație.
Poezia coboară din cărți și se întoarce acasă
Există ceva profund și faptic emoționant în faptul că o manifestare națională de poezie se desfășoară într-un sat.
Poezia română, în mare măsură, s-a născut din sat, din ritmurile lui, din mitologiile lui, din ritualurile lui, din tristețile și bucuriile oamenilor simpli, din felul în care omul de la țară a privit cerul, pământul, moartea, iubirea, viața și pe Dumnezeu.
La Brădiceni poezia pare că se întoarce acasă, dar nu ca un oaspete pretențios, venit să țină discursuri, ci ca un fiu care se întoarce după mult timp, ca și marele artist Constantin Brâncuși, după mult timp, într-un loc pe care nu l-a uitat niciodată. Și se pare că aceasta este una dintre marile frumuseți ale manifestării.
Iată că poezia nu vine la Brădiceni pentru a se izola în turn, ci vine pentru a-l asculta.
Prima zi de 11 sept, a fost consacrată primirii invitaților și tihnei întâlnirilor care au precedat momentul central al manifestării. A doua zi,12 septembrie, la Căminul Cultural din Brădiceni, poezia a trecut în prim-plan prin podiumul poetic, lecturi, momente dedicate creației literare și festivitatea de premiere. Juriul acestei ediții a fost prezidat de scriitorul și profesorul universitar Marius Ghica.
Trebuie să precizăm că dincolo de programul oficial asemenea întâlniri au o viață a lor. Viața adevărată a unui festival literar începe atunci când oamenii nu mai sunt doar participanți, ci devin interlocutori, când un poet îl descoperă pe altul, când o carte trece din mână în mână, când o poezie este citită și cineva din sală se regăsește în ea și când o discuție se continuă după terminarea programului. Atunci literatura încetează să mai fie doar text.
Un moment important al ediției l-au constituit și lansările de publicații culturale, între care noul număr al revistei „Miracol de Brădiceni”, revistele „Ceașca de cafea”, „Gazeta Gorjului”, „AdMutrium” şi „Fantastica Magazin”.
„Miracol de Brădiceni” nu este doar o publicație care însoțește manifestarea, ea reprezintă, într-un fel, memoria ei scrisă, prin ea rămân peste timp mărturiile. Aici se află poate adevărata forță a unei asemenea inițiative culturale: nu se mulțumește doar să organizeze un eveniment, ci construiește o memorie a evenimentului.
Așa cum a spus Ion Popescu Brădiceni, amfitrionul acestei manifestări, „să descoperi literatura nu înseamnă numai biblioteci și computere, ci și oameni așezați la aceeași masă a spiritului”.
Festivalul „Serile la Brădiceni” tocmai această funcție o îndeplinește. Într-un timp în care cultura riscă uneori să devină spectacol, Brădiceniul păstrează ceva esențial: intimitatea întâlnirii literare.
Tema ediției din acest an aduce în discuție o idee pe care cultura contemporană trebuie să o înțeleagă tot mai bine: patrimoniul nu înseamnă numai monumente, el înseamnă și memorie, înseamnă oameni, înseamnă povești, înseamnă obiceiuri, înseamnă cuvinte, înseamnă felul în care o comunitate își povestește trecutul.
Din această perspectivă poezia este ea însăși patrimoniu viu. O poezie poate conserva atmosfera unei lumi dispărute, poate salva o parte din identitatea unui loc, iar o amintire pusă în pagină poate deveni document.
De aceea, revin și arăt că „Serile la Brădiceni” au o semnificație care depășește literatura. Ele participă la salvarea memoriei culturale a satului românesc.
O manifestare care ajunge la ed. a XXIX-a nu mai este un simplu eveniment, este o instituție de memorie, este tradiție, este reper.
În concluzie putem spune că la Brădiceni, poezia nu vine să fugă de realitate, vine să o salveze, iar satul îi întoarce poeziei ceea ce i-a oferit de-a lungul veacurilor: memorie, rădăcini și un loc în care cuvântul poate să fie ascultat. De aceea putem spune că Brădiceniul nu găzduiește poezia, Brădiceniul este el însuși o poezie.
Mircea Tutunaru
