Cel mai cunoscut optician din județul Gorj este o persoană care a suferit toată viața din cauza unei boli fără leac atunci, care la vârsta de trei ani i-a stopat creșterea. Ionică Boștină are o înălțime de doar 136 de centimetri, fiind diagnostica cu nanism. Viața lui este, însă, demnă să fie subiect de roman sau un film.
Ionică Boștină a împlinit de curând vârsta de 80 de ani, însă muncește și acum cot la cot alături de angajații săi. „Vin în fiecare zi la ora 8,30 și plec la 12,30. Mă întorc la patru și jumătate și lucrez până la șase și jumătate. Merg acasă, mănânc și mă odihnesc, după care revin la lucru“, ne spune opticianul.
Firma pe care o conduce are trei angajați și două ateliere aflate în proprietate. „În fiecare lună achit salariile și taxele la timp. Nu am niciun leu datorie. Nu mă gândeam vreodată că voi ajunge aici, atunci când eram copil și mă duceau copiii în spate la școală. Am ajuns să fiu apreciat prin seriozitatea de care am dat dovadă și prin faptul că mereu mi-am respectat cuvânt, dar și lucrul de calitate“, relatează Ionică Boștină.
Nu are păreri de rău și nu-i reproșează nimic lui Celui de Sus că i-a fost hărăzită o soartă nedreaptă. „Nu îmi pare rău că așa m-a lăsat Dumnezeu și că poate aș fi realizat mai multe. Eu sunt mulțumit de ce am realizat“, precizează octogenarul.
Avea o înălțime de nici un metru la vârsta de 14 ani
Ionică Boștină s-a născut în satul Peșteana – Vulcan, din comuna Ciuperceni, în data de 2 octombrie 1946. Are un frate care are o înălțime normală și o soră care a suferit de aceeași boală.
„La vârsta de 3 ani, părinții au sesizat că nu cresc. La vârsta de respectivă, glanda tiroidă și cea hipofiză au încetat să se mai dezvolte. Când am terminat clasa a 7-a, în anul 1960 aveam înălțimea de 96 de centimetri.
În anul 1957, în perioada vacanței de vară, am stat internat trei luni la endocrinologie în spitalul din Târgu Jiu. În anii ’52 – ’53, tatăl meu a fost cu mine la Institutul Parhon. Am stat internat aproape o lună de zile și s-au făcut tot felul de analize. Am nimerit la domnul doctor Victor Ionescu, care era tot de statura mea. I-a spus tatălui meu să nu mai umble prin spitale, pentru că știința încă nu a progresat și «poate că îi atingem un nerv copilului și îl nenorocim».
Părinții au suferit mult. Mamei mele i-a albit o șuviță de păr când a văzut că nu cresc și așa a rămas până a murit. Tatăl meu a fost gestionar în comună“, își amintește Ionică Boștină.
A crescut în trei ani de zile 40 de centimetri
Ionică Boștină a avut, totuși, și puțin noroc. A beneficiat de un tratament inovator și a crescut cu 40 de centimetri în trei ani de zile. Familia sa strângea glandele hipofize de pe persoanele decedate și din acestea era extras hormonul de creștere.
„Am avut o soră tot scundă și lucra la Cooperativa Drum Nou. În anul 1973, domnul doctor Băluș, care era la dispensarul Cooperative, i-a spus sorei să mai meargă la «Parhon» împreună cu tatăl. Am mers și eu cu ei, iar trei ani de zile am urma urmat un tratament. În primul an, am urmat tratamentul lor, după care ne-au pus să strângem glanda hipofiză de la pacienții accidentați mortal. Având cumnata și fratele la Timișoara, ea fiind asistentă, au vorbit la spital și la o perioadă de trei luni strângeam 300-400 de glande hipofize și le duceam la «Parhon», unde extrăgeau hormonul pentru creștere și făceam tratamentul. Am urma trei ani de zile și am crescut 40 de centimetri, de la 96 de centimetri la 138 de centimetri. Nu am mai putut continua tratamentul pentru că s-au închis cartilajele, deoarece depășisem 25 de ani. Acum există tratament pentru nanism și nu mai este o problemă. Nu îmi pare rău că știința nu evoluase atunci și că poate, dacă începeam mai devreme, aș fi fost un om normal. Sunt mulțumit de viața mea și de ce am realizat“, a povestit Ionică Boștină.
Cărat în spate de alți colegi pentru a putea ajunge la școală
Ionică Boștină spune că nu a avut probleme cu ceilalți copii din sat, asta și poate că atunci exista un respect mai mare între oameni. Mai mult decât atât, câțiva colegi îl cărau în spate, deoarece el nu putea să parcurgă kilometri întregi până la școală. Îi are și acum în minte pe cei care l-au ajutat: „Am avut norocul cu câțiva colegi de școala generală care mă duceau în spate, pentru că era de parcurs o distanță de cinci kilometri până la școală, din Peșteana Vulcan în Ciuperceni. Eu nu mă puteam ține de ei și mă mai luau în spate. Îmi aduc aminte de Ion Pavel, de Cristel Pătrașcu sau de Costică Mondea, care mă ajutau să ajung la școală“.
Mereu s-a confruntat cu probleme mari din cauza înălțimii sale. „Săcuiul cu caiete și cărți, pentru că aveam două rânduri de cărți, unul la școală și altul acasă, era la școală ca să nu îl mai transport“, a mai relatat opticianul.
A fost respins la liceu din cauza înălțimii
Problemele au continuat după ce a terminat școala generală. Tot din cauza înălțimii nu a fost primit la liceu: „Am terminat șapte clase la Ciuperceni, după care patru ani de zile am stat acasă.
În 60 am dat la liceu. Profesorul Isac de matematică m-a pus pe scaun la tablă să rezolv o problemă și mi-a spus, după ce am rezolvat-o, că m-ar primi la liceu, dar că nu am înălțimea și greutatea. Atunci erau condiții obligatorii. Am fost respins. În toamnă, am mers la Baia de Aramă, am trecut de examen, dar am fost respins tot pe motive de înălțime“, a povestit Ionică Boștină.
A început o nouă aventură la fel de dificilă: găsirea unui loc de muncă. „A umblat tatăl meu la Prevederile sociale pentru că era regiunea Oltenia și mergea la Craiova ca să îmi găsească un loc de muncă. Un fost profesor de matematică din localitate cu care tatăl său era prieten l-a ajutat să ajungă la UCECOM, dar mereu mă izbeam de probleme din cauza înălțimi.
Înainte de a merge la UCECOM, am vrut să merg la ceasornicari. Eu am vrut să devin ceasornicar, dar școala era tocmai la Galați, iar doamna de la Cadre a spus că nu pot să merg acolo, deoarece este departe, iar eu nu puteam să urc în tren, așa că am ajuns la optică“, mărturisește Ionică Boștină.
A început să lucreze în urmă cu peste 60 de ani
S-a calificat la locul de muncă. A început să lucreze în urmă cu peste 60 de ani. „În data de 2 martie 1964 am început să lucrez ca ucenic. M-am calificat ca ucenic la locul de muncă. Am lucrat la Târgu Jiu cu domnul Teodorescu, care a plecat după un an de zile și am rămas singur. Am ținut de meserie. Periodic mergeam la cursuri de policalificare. Am învățat multe și de la un medic oftalmolog, Zorzini, care era foarte bun. În data de 7 ianuarie 1965 am avut examenul de calificare“, a spus opticianul.
A lucrat la început în cadrul Cooperativei Steaua Roșie, după care din aceasta s-au desprins alte unități. Ionică Boștină a lucrat la Prestacom. „Eram 12 opticieni în tot orașul. În anul 1979 m-am mutat la Turn, unde am activat până în 1981, când m-am mutat la secția de pe strada Alexandru Vlahuță, din spatele Hotelului Gorj. Am lucrat acolo până în anul 1997“, a relatat Ionică Boștină.
Și-a deschis firma în urmă cu aproximativ 30 de ani
În urmă cu aproape 30 de ani a decis să își ia soarta în propriile mâini și și-a deschis o firmă, iar în scurt timp a devenit cel mai căutat optician din județ, deținând acum două ateliere de optică. „În toamna anului 1997 am plecat și am deschis eu un atelier. Fostul nostru șef contabil, domnul Calotescu tot insista să nu mai stau la Cooperativă. I-am spus că, dacă mă ajută, sunt deschis să fac această mutare. Am mers la Camera de Comerț unde am făcut firma și mi-a ținut contabilitatea timp de zece ani până când s-a îmbolnăvit“, a istorisit opticianul.
Primul spațiu cumpărat a fost cel din zona centrală, din spatele Hotelului Gorj. „Am plătit atunci pe acesta șase milioane de lei vechi domnul Vâlceanu care avea «Păpușica». Acolo am început activitatea. Am stat trei ani acolo, după care i-am spus soției că nu putem să facem naveta în centru și atunci am fost la Primărie și am cerut să mi se concesioneze o suprafață de teren de 20 de metri pătrați, unde am construit al doilea atelier“, a relatat Ionică Boștină.
Cheia succesului
În ciuda numeroaselor probleme cu care s-a confruntat din cauza înălțimii, Ionică Boștină a cunoscut succesul în meseria sa, fiind cel mai cunoscut optician din județ. „Am fost consecvent, fiind în zodia Balanței. Nu am cedat și mereu am tot progresat. Am căutat să fac lucruri de calitate și să îmi respect promisiunea, în sensul că dacă-i spun unui om că execut lucrarea într-un anumit timp, trebuie făcută, ca să nu aștepte. Fiind serios, oamenii au căpăta încredere în mine. La două – trei luni plecam după marfă, ca atunci când venea cineva cu rețeta să nu îl amân“, a povestit opticianul
Acum ochelarii se confecționează mult mai ușor. Înainte, când a început să lucreze, toate operațiunile se făceau manual.
„Înainte se lucra manual. Se făcea un șablon, se calcula distanță dintre pupilară, distanță sau citat, dădeai după șablon cu vidia pe lentilă. Se făceau doar ochelari cu lentile din sticlă, care trebuia cioplită cu cleștele și șlefuită manual. Acum totul este din plastic și în zece minute se face o pereche de ochelari“, a mai spus Ionică Boștină.
Nu are copii, dar nepoții săi îi vor duce mai departe moștenirea. „Am norocul că am nepoții care au învățat meseria și vor rămâne în locul meu. Lor le va rămâne totul“, a adăugat opticianul.
