Alegerile anticipate și întoarcerea puterii acolo unde îi este locul: la cetățean
În România, alegătorul este chemat la urne, își exprimă opțiunea, se numără voturile, se publică rezultatele și, după aceea, începe un alt spectacol: negocieri, alianțe, împărțiri de funcții, calcule de culise și formule de guvernare pe care cetățeanul nu le-a votat direct.
Atunci apare întrebarea pe care politicienii ar prefera să nu o audă: – dacă după alegeri contează mai mult negocierea dintre partide decât ordinea stabilită de alegători, atunci ce mai înseamnă votul?
Nu este o întrebare incomodă, dar este o întrebare necesară pentru că democrația nu poate însemna doar să pui ștampila pe buletinul de vot. Democrația înseamnă ca votul cetățeanului să producă o consecință politică inteligibilă.
Credem că ajunge cu politica făcută după ușile închise. Românul votează un partid, votează un program, votează o direcție, votează oameni în care la acel moment are încredere. După ce se închid urnele, însă, începe adevărata „meserie” a politicii românești: negocierile: cine primește ministerul, cine primește funcția, cine intră în guvern, cine susține guvernul, cine primește influență etc.?
În tot acest carusel de negocieri, mesajul transmis de alegător riscă să devină secundar. Cei aleși uită foarte repede că ei reprezintă alegătorii și cu propriile lor interese.
Constituția actuală a României permite ca Guvernul să fie format pe baza unei majorități parlamentare, iar Președintele desemnat trebuie să obțină votul de încredere al Parlamentului. Dar faptul că ceva este constituțional posibil nu înseamnă că nu trebuie să discutăm despre legitimitatea politică și despre respectul față de ordinea rezultată din vot. Aici este problema.
Primul clasat nu poate fi tratat ca un figurant
Într-o democrație sănătoasă, primul clasat la alegeri trebuie să aibă cel puțin prima șansă de a forma Guvernul. Nu pentru că ar fi infailibil, nu pentru că ar avea dreptul să guverneze indiferent de Parlament, ci pentru că alegătorii l-au plasat pe primul loc.
Dacă poate forma o majoritate, să guverneze, dacă nu poate, să negocieze, iar dacă negocierile eșuează să fie încercată o altă formulă, dar să existe o logică democratică limpede, pentru că altfel riscăm să transformăm alegerile într-un simplu concurs de procente, după care adevărata putere se stabilește în altă parte.
Când coada clasamentului ajunge în poziția cheie a puterii aici este una dintre marile nemulțumiri ale alegătorului român, nu pentru că un partid clasat mai jos nu ar avea dreptul constituțional să participe la guvernare. Într-un sistem parlamentar, partidele pot negocia și pot construi majorități, dar problema este alta: cât de mult mai înseamnă clasamentul electoral dacă, după alegeri, partidele pot construi o altă arhitectură a puterii prin negocieri?
Cazul USR este relevant pentru această prezentare. Formațiunea nu a fost prima clasată la alegerile parlamentare din 2024, dar a ajuns ulterior să participe la guvernare în urma negocierilor politice.
Rezultatele oficiale ale scrutinului sunt consemnate de Autoritatea Electorală Permanentă.
Din nou arătăm: faptul că o asemenea participare este posibilă nu închide discuția, ci o deschide: De ce votezi, dacă după alegeri ordinea votului poate fi atât de mult renegociată prin negocieri? Asta este democrație?
Nu mai confundaţi majoritatea aritmetică
Principiul majorității nu poate deveni doar o operațiune contabilă: „Avem suficiente voturi în Parlament.” Dar de unde provin acele voturi? Fiecare parlamentar este în Parlament pentru că cineva l-a votat, de aceea, majoritatea parlamentară trebuie respectată, fără a uita sursa ei: votul popular. O democrație matură trebuie să aibă un traseu clar: alegător – vot – rezultat – mandat – guvernare.
Când acest traseu devine imposibil de urmărit, apare neîncrederea, iar România are deja prea multă neîncredere.
Dacă politicienii nu se înțeleg, să întrebe poporul!
Dacă se pot înțelege politicienii să aibă o majoritate stabilă și care pot construi o guvernare coerentă, atunci în condițiile constituționale aplicabile, trebuie să se întoarcă la alegători.
Cetățeanul nu trebuie transformat în spectator și nu trebuie negociat la nesfârșit ceea ce el a tranșat prin vot. Urna nu este dușmanul democrației, ci urna este instrumentul democrației.
Alegerile anticipate nu sunt o catastrofă.
În spațiul politic românesc se cultivă ideea că alegerile anticipate ar fi aproape un dezastru, dar alegerile înseamnă că poporul este întrebat, iar într-o democrație acest lucru nu poate fi o nerozie.
Dacă politicienii nu găsesc o soluție stabilă pentru buna guvernare în interesul cetățenilor, atunci când sunt îndeplinite condițiile constituționale cetățenii pot fi chemați din nou la urne să decidă.
Este mai bine un nou vot, decât o nesfârșită negociere. Mai bine o clarificare prin urnele de vot, decât o guvernare proastă explicată prin formule pe care cetățeanul nu le poate urmări.
(Deci) Nu vă mai temeți de popor!
Dacă un partid politic crede că are sprijin popular, să meargă la alegători. Dacă o coaliție spune că reprezintă o majoritate, să o demonstreze prin vot și printr-o majoritate parlamentară funcțională.
Nu ni se poate cere să acceptăm că ceea ce am votat este doar materie primă pentru negocierile de după alegeri. Votul nu este o marfă, este expresia voinței politice a cetățeanului, adevăratul deținător al suveranității.
Se cuvine să precizăm că românii nu au nevoie de mai multă euforie, au nevoie de mai multă democrație. România are nevoie de reguli politice mai clare și una dintre ele ar trebui să fie o cutumă democratică sănătoasă: primul clasat primește prima șansă de a forma Guvernul.
Nu reușește? Atunci urmează următoarea soluție. Nu există majoritate? Întoarcerea la alegători, în condițiile prevăzute de Constituție este soluția, este complet transparent și democratic. Așa se poate restabili legătura dintre vot și guvernare.
Partidele politice nu sunt stăpânii României
Partidele, Parlamentul și Guvernul nu sunt proprietarii României, iar funcțiile publice nu sunt moșteniri de familie și nici premii pentru negocieri politice.
Puterea politică trebuie să existe pentru cetățean. Dacă actuala arhitectură nu mai poate produce guvernare stabilă, iar ruptura dintre rezultatul alegerilor și formula guvernării devine prea mare, trebuie spus răspicat: Ajunge! Înapoi la urne, înapoi la cetățean, înapoi la vot! Și poate că aceasta este întrebarea fundamentală, nu „cine primește funcția?” sau „cine intră în Guvern?” ci: „cine decide?”
Dacă răspunsul este „cetățeanul” trebuie să respectăm votul. Dacă este „Parlamentul” să respectăm mandatul parlamentar. Iar dacă răspunsul devine „negocierile dintre partide”, avem o problemă profundă de reprezentare politică. Democrația nu poate fi doar procedură, trebuie să fie și respect: Respect pentru vot, respect pentru majoritate, respect pentru alegător. Când clasa politică nu găsește soluția, nu trebuie să se ascundă în spatele ușilor închise, să deschidă secțiile de votare și să lase poporul să vorbească, pentru că România nu este proprietatea partidelor. România aparține cetățenilor ei, iar votul lor nu trebuie negociat după închiderea urnelor.
Mircea Tutunaru
