Începe Postul Crăciunului și acest lucru trebuie să ne bucure. Mulți, poate, se întreabă unde este bucuria, fericirea, momentul de veselie. Enigma este tocmai aici; că începe o perioadă de înfrânare, o vreme de rugăciune intensă, de mărturisire a păcatelor și de abstinență și totuși noi trebuie să ne bucurăm.Cum să facem acest lucru? Ce e de făcut? Trebuie să găsim bucuria interioară, e imperios necesar să ne întoarcem spre noi înșine, să ne cercetăm și …să ne bucurăm, indiferent în ce stare ne aflăm.
Dacă găsim cămara sufletului curată să încercăm să o facem să strălucească. Dacă în inima noastră este necurăție…să ne bucurăm că avem vreme pentru a ne îndrepta ,să ne veselim prin înfrânare, prin post și rugăciune, prin credință, iertare și împăcare. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a mai acordat o șansă, ne-a dat vreme de pocăință.Ce înseamnă să te pocăiești, ce semnifică cu adevărat pocăința?
Pocăința este reflecția minții și a sufletului, înțelegerea faptului că ne naștem, nu cu păcat, ci în păcat și doar Dumnezeu ne poate salva.
Provenit din grecescul ‘’metanoia’’, în sens literal, aceasta înseamnă schimbarea minții, a modului de a gândi. Cu alte cuvinte, pocăința reprezintă atitudinea omului în ceea ce privește schimbarea față de modul de cugetare și față de viziunea generală a întregii vieți. Pocăința se poate infiltra în sufletul omului, la fel ca razele soarelui timide dimineața, dacă dorim să ne îndreptăm, să devenim mai buni.
Sfânta Taină a Spovedaniei, făcută din inimă și cu toată sinceritatea aduce pocăință pentru toate cele săvârșite sau pentru toate cele gândite. Pentru cel ce dorește să se pocăiască pașii sunt simpli: 1.-să regrete păcatele săvârșite 2.- să se spovedească cu sinceritate 3.-să împlinească Canonul și 4.- să nu le mai repete.
Atunci când sufletul începe să fie împăcat cu posesorul său, atunci suntem pe drumul cel bun. Dacă îl vom slăvi pe Dumnezeu înăuntrul nostru și El va avea grijă de toate ce ne vor înconjura, ne va da sănătate trupească și sufletească și se va veseli de noi.
Deci, să avem grijă să ne păstrăm inima curată, să ne îngrijim de sufletul nostru și de modul în care ne ducem această viață la capăt. Bine este ca Dumnezeu să ne găsească pregătiți în orice moment al venirii Lui.
Trăim din păcate vremuri grele, unii au ales calea răutății,a violenței, calea crimelor și a necredinței și culmea, în numele Domnului, dar sigur, nu Domnul pe care îl știm noi, creștinii adevărați. Alții se îndoiesc de greutatea păcatelor sufletelor lor…mărturisirea cea folositoare de suflet, a devenit astăzi o Taină puțin folositoare. Păcătoșii fie că aleg alte căi, fie că nu se mărturisesc deloc sau se mărturisesc foarte rar. Alții nu se mărturisesc însă cum se cuvine, întrucât omisiunea păcatelor interacționează cu o umilință proprie, greu de suportat din partea celui “sărac cu duhul”. Este nevoie de voință și puterea de a îndeplini condițiile Sfintei Taine a Spovedaniei, de pildă angajamentul ca de la ultima mărturisire să nu mai păcătuiască, ori facerea canonului cum se cuvine. Se întâmplă de cele mai multe ori ca Sfânta Taină a Spovedaniei să se săvârșească fără hotărâre, credință deplină, umilință și fără îndeplinirea canonului.
Se spune că îngerii răi pleacă de lângă cel care se mărturisește, pentru că pocăința nu constă doar într-o înșiruire a păcatelor ,ci și într-o curățare interioară, o spălare a sufletului, o schimbare a modului de simțire și trăire.
Sfântul Vasile cel Mare ne sfătuiește: „Ai grijă de tine, așa încât, în funcție de păcatul tău, să primești și ajutorul vindecării tale. Este mare și înfricoșător păcatul? Este nevoie de multă pocăință și Spovedanie, lacrimi de durere, piveghere stăruitoare și post neîntrerupt. Este ușoară și suportabilă căderea în păcat? Așijderea să fie și pocăința. Numai să ai grijă de tine, ca să știi ce înseamnă sănătatea sufletului și boala lui. Fiindcă mulți, din cauza neglijenței lor, în timp ce erau bolnavi incurabil, nu știau nici măcar că erau bolnavi.” Dumnezeu își dorește foarte mult pocăința noastră, îndemnându-ne pe fiecare dintre noi să îmbrățișăm credința.
Inima noastră își află în Dumnezeu toate plăcerile pe care și le dorește, iar spre deosebire de bunurile materiale care nu se pot da tuturor fără a se împărți, Dumnezeu se dăruiește în întregime fiecăruia dintre noi. “Să se veselescă inima celor ce caută pe Domnul.’’ (Psalmul 104,3) Mărturisirea din cadrul Sfintei Taine a Spovedaniei, este cunoscută drept o curățare a sufletului, o „baie’’ a sufletului împovărat de păcat. Spunea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Mărturisirea păcatelor, pierdere a greșelilor se face.’’
Incontestabil, Sfânta Taină a Spovedaniei, îndepărtează toate necazurile din viața noastră. Să ne recunoaștem deschis păcatele! Să spunem „DA” în fața celor ce ne așteaptă și sunt pregătite pentru noi, să fim obiectivi cu noi înșine ca să fim întotdeauna fericiți.
Cum să găsim bucuria interioară? Cum ne dăm seama dacă avem bucurie în suflet? E ușor, e simplu și totuși complicat.
Să începem să ne rugăm, să mergem la Sfânta Biserică ca să ne întâlnim cu Hristos, cu Maica Sfântă, Sfinții și Îngerii! În rugăciune stăm înaintea lui Dumnezeu așa cum suntem noi: goi, dezbrăcați de haina ipocriziei și de falsuri. Bucuria reală este cea care vine din interior, cea exterioară este doar un surogat, este o minciună. Este vremea spovedaniei pentru toți cei ce cinstesc pe Domnul, pentru toți cei ce doresc să se închine Lui.
Așadar, să ne îndepărtăm de orice mod de viață ușuratic și desfrânat pentru că nu este cu putință ca un om pe acest pământ să vrea să se pocăiască și să fie fericit în Dumnezeu, dar să trăiască la fel de păcătos în paralel.
Preot Ion Tomescu
