-V. G. Maestre Dan Puric, după lectura admirabilei Cărţi «Încotro popor român?», m-am hotărât ca în ajunul duminicii Sfinţilor Români, să facem acest interviu…de conjunctură, pe marginea ideilor care m-au impresionat mai mult, dar, în care să nu îl intervievez pe actorul sau pe regizorul Dan Puric, pentru că nu am competenţe în acest sens, ci, mai degrabă, să mă limpezesc în întrebările mele, de aceea, am decis ca să încep cu întrebarea: Ce v-a determinat ca să scrieţi această carte?
-Domnule profesor Vasile Gogonea, mai întâi, pentru că suntem în ajunul unei duminici binecuvântate, vă pot spune că privind la calendarul Bisericii noastre strămoșești, constatăm că Dumnezeu a lucrat și încă lucrează minunat în istoria umanității, chemând la sfințenie neamurile şi oamenii, indiferent de etnie, profesie, cultură, vârstă, căci El «voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină» (I Timotei 2, 4), iar, Sinaxarul sfinților proslăviţi în decursul anului bisericesc, ne demonstrează că existența sfinților daco-români și români odrăsliţi în Biserica noastră străbună, încă de la revărsatul zorilor Evangheliei lui Hristos pe teritoriul actual al României și până în contemporaneitate, înscriși de ceva vreme cu albastru, constituie o realitate! Această binecuvântată realitate nu are o tradiție foarte veche, pentru că în secolul trecut, Ortodoxia românească nu se putea bucura de așa ceva, deoarece Biserica românească nu înscrisese până-n anul 1950 în calendarul și cultul ei, nici un sfânt național!
-V. G. Aşadar, ce v-a determinat ca să scrieţi această carte?
-D. P. M-a determinat faptul că românul are o zicere extraordinară: Să te ferească Dumnezeu de mai rău! E de neimaginat, cât de rău se poate duce ţara asta! Poporul acesta, din imposibil face real şi din real face de neimaginat! Adică, suntem singurul popor de pe planetă şi din univers, care a îndurat atâta suferinţă ca să iasă la liman! George Emil Palade, care a luat Premiul «Nobel» pentru bio-chimie, spune că orice popor care trăieşte prin om are un genom, iar, genomul poporului român este să renască din propria cenuşă!
-V. G. Cum vedeţi situaţia ţării în aceste zile de cumpănă şi de instabilitate?
-D. P. Noi suntem acum într-o situaţie fără precedent, pentru că în perioada interbelică şi spre începutul celui de-al doilea război mondial, se rupea România, pierdeam teritorii, dar, acum se distruge fibra românească, se distruge încet-încet şi nu se mai reface! Pentru că se lucrează pentru distrugerea existenţei acestui popor! Suntem o lume bolnavă şi care face totul pentru a se îmbolnăvi! Dacă mă uit la teatru, pe scenă sunt mulţi proşti şi numai proxenetism, aşa că oamenii de o anumit factură se ridică şi pleacă! Uitaţi-vă ce se întâmplă la «Eurovizion» care e mai bine spus «Neurovizion», cu acte de «inteligenţă» satanică, debusolată şi străină de ceea ce numim normalitate!
-V. G. Dar, ce legătură pot avea «inteligenţa» satanică şi una patologică?
-D. P. Din toată istoria acestui popor, pot spune că ne-am născut «la răscruce», între cruci, n-am ridicat catedrale uriaşe, ci, o troiţă, pentru că se pune crucea şi pe deal, sus pe deal, cu capul sus în demnitatea aceasta creştină! N-aţi văzut că însăşi crucea ne duce la ideea de a te cruci? A te cruci este un act de igienă, spiritul de discernământ! Sfântul Antonie cel Mare vorbeşte despre cea mai înaltă virtute creştină, că nu este asceza, mila, credinţa, iubirea, că toate sunt bune, dar, cea mai bună este dreapta socoteală!
-V. G. Văd că sunteţi prezent în unele emisiuni interesante la posturi de televiziune!
-D. P. Dacă vă uitaţi şi la unele emisiuni sterile, totul este o confuzie deliberată, că se spune că cine nu are televizor nu este informat, iar, cine are televizor este dezinformat! Eu, când mă uit la televizor, îmi aduc aminte de marele Dem Rădulescu, care mi-a spus: dragă Puric, îmi vine să răstorn televizorul! Să revenim, atunci, la ce înseamnă a te cruci, pentru că pe Bulevardul Victoriei din Capitală, după ce la 1878 au trecut pe acolo dorobanţii, pe sub Arcul de Triumf, pentru că săracii de ei defilau, răniţi, schilozi, fără o mână, fără un picior, acolo şi-au găsit să facă o demonstraţie de LGBT cu femei dezbrăcate, cu nişte ţoape. Dar, Alexandru Dragomirescu, un mare român spune că există un termen intraductibil numit OMENIE, pentru că în clipa în care conştientizezi ce înseamnă «încotro poporul meu?», mai ales dacă poporul conştientizează procesul istoric prin care trece, vreau să ştiu şi eu, unde sunt şi încotro mă duc?
-V. G. Poporul nostru este un popor poate prea răbdător, prin smerenia sa!
-D. P. Un singur lucru poporul român nu l-a răbdat, cum ne spune Sfântul Dumitru Stăniloae, să-L scoată pe Dumnezeu din sufletul său! Poporul român se salvează prin legătura sa cu eternitatea! Strămoşii noştri geto-dacii au fost întrebaţi: voi, geto-dacii, nu vă temeţi de Alexandru Macedon? La care au răspuns: noi geto-dacii, ne temem numai de cer, să nu cadă peste noi! Cu 450 de ani înainte de Hristos, există o carte scrisă de către un general chinez, Sun Tzu, cartea se numeşte «Arta războiului», în care spune: dacă vrei să distrugi un popor, taie-i rădăcinile, distruge-i încrederea, tradiţia şi obiceiurile. În clipa în care un popor se hrăneşte din trecutul viu, pentru că un militar din primul război mondial spunea că pentru poporul român, tradiţia e mai puternică decât frontierele, pentru că este acel «ceva» din care te hrăneşti!
-V. G. Maestre, nici timpul, nici spaţiul, nu ne îngăduie să vorbim şi mai mult, dar, dacă veniţi pe la Gorj, peste o săptămână, vă invităm la un festival la Rădineşti, unde ne vom întâlni cu acele rădăcini folclorice ale pământului gorjenesc!
-D. P. Domnule, ăştia ne-au dezrădăcinat, dar, noi trebuie să ne înrădăcinăm în pământ, în cultură şi în cer! Un străin spunea că la noi, în câţiva kilometri se schimbă peisajul, cu pădurile noastre, cu fondul cinegetic! Domnule, de unde apare această dimensiune tragică a poporului român? Am fost din veacuri între imperii barbare, iar, azi, unele dintre ele sunt mai toxice, mai periculoase! Am scris o carte despre un căţel al meu, mult mai deştept decât cei care ne guvernează, care adulmeca mereu ceea ce se întâmplă, pentru că, să ştiţi, atât de frumoasă e ţara aceasta, că mai totdeauna este o pradă! Măi, fraţilor, după 1989, noi, dintr-un stat naţional, am ajuns o provincie, din provincie am ajuns o colonie şi din colonie suntem o rezervaţie, fără identitate, fără conşiinţă naţională! A doua putere este cultura, iar, prin reperele culturale, ştim cine suntem! Faceţi o experienţă şi scoateţi-i pe Eminescu, pe Octavian Goga, pe George Coşbuc, pe Brâncuşi, pe Brâncoveanu, şi atunci gândiţi-vă la alunecările acelea de pământ care se produc pentru că nu mai sunt copaci care să ţină pământul prin rădăcinile lor!
Vasile GOGONEA
