După cum am precizat, luni, 14 septembrie 2026, de Ziua «Înălțării Cinstitei și Sfintei Cruci», cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Acad. Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, la «Muzeul Crucilor», din satul Măceșu, din Orașul Târgu-Cărbunești a fost cinstită marea Sărbătoare de la mijlocul primei luni a noului an bisericesc, ce a reunit oameni de toate vârstele, elevi de la școală, locuitori ai satului, reprezentanți ai administrației locale și județene, multe persoane care sunt legate afectiv și emoțional de acest loc marcat de o importanță istorică și culturală, printre care: doamnele Ana Călina și Ciolacu Cristina, Roxana Calotescu de la biblioteca și Muzeul «Tudor Arghezi» Târgu-Cărbunești, Daniela Gapșea, de la CJCPCT Gorj, Gabriela Mihuț și Alina Chiriacescu de la Direcția de cultură Gorj. La propuerea domnului Pompiliu Ciolacu a fost ținut un moment de reculegere întru memoria marelui om de cultură gorjean, prof. univ. dr. Ion Mocioi, plecat de curând în Împărăția cerului, pe urcușul mirific al «Coloanei Infinite»!
,,Mă gândeam la o traiectorie istorică referitoare la numai trei nume…”!
După alocuțiunile domnilor Pompiliu Ciolacu și Dănuț Birău, edilul Orașului Târgu-Cărbunești, a luat cuvântul domnul domnul prof. dr. Gheorghe Nichifor, consilier și purtător de cuvânt al Președintelui Consiliului Județean 
Gorj, care a spus că după un moment de mare emoție spirituală privind o reculegere în memoria omului de cultură și regretatului profesor Ion Mocioi, vorbitorul a mărturisit faptul că: ,,Mă gândeam, așa, că din ce în ce mai mulți oameni de cultură ai Gorjului ne părăsesc și este normal ca imaginea lor să revină publicului și prin acest muzeu. De fapt, mă gândeam la o traiectorie istorică referitoare la numai trei nume: mai întâi la Patriarhul Macarie din secolul al IV-lea, la Patriarhul Zaharia, din secolul al VII-lea și, iată…la Pompiliu Ciolacu, sigur, păstrând dimensiunile de rigoare, pentru că de numele fiecăruia dintre ei se leagă acest simbol creștin de mare forță care este Crucea! Macarie este cel care a însoțit-o pe Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin, acolo, în cercetările de la Ierusalim, unde a fost descoperită Crucea Mântuitorului! Zaharia este cel care în veacul al VII-lea, i-a sugerat Împăratului Heraclie, al Constantinopolului, să nu fie îmbrăcat împărătește, atunci când se va întoarce crucea luată cu sila de către perși! Așa cum am spus, păstrând proporțiile, acum, aici, de ceva ani face istorie acest muzeu care se leagă și de numele lui Pompiliu Ciolacu! Așa cum s-a subliniat mai înainte, să fim atenți cu cei din jurul nostru(sic!!!), întrucât, încet-încet, ei ne pleacă și poate că este bine să le arătăm recunoștința noastră și în ultimii lor ani de existență! Mai avem la Gorj asemenea persoane și trebuie să ne gândim la ele. Adresez tuturor celor care organizați asemenea momente de mare sărbătoare, sincere felicitări, dar, nu trebuie să ne oprim aici, pentru că mă refer la intenția celor de pe Valea Amaradiei de a repeta o asemenea «ispravă» la Mănăstirea de la Hurezani! Dumnezeu să-i ierte pe cei care sunt reprezentați aici și pe toți cei care ne-au părăsit de-a lungul veacurilor”! Domnule profesor dr. Gheorghe Nichifor, nu știu ce proporții ați păstrat domnia voastră, dar, a pune pe același plan doi înalți Ierahi Patriarhi creștini cu un mirean, oricât de înzestrat ar fi domnia sa, nu poate constitui o dovadă a păstrării unei proprții, oricât de encomiastică și de întemeiată ar fi ea, pentru că pare ușor forțată! Desigur, nu ați exprimat decât o părere a unei judecăți lumești, dar, o judecată creștină poate să sune și într-o altă formă care ne apropie de judecata divină!
,,Faptul că locul aparține deja culturii și că e un loc important, nu numai pe harta culturală a Târgu-Jiului, dar, și a țării, e bine să ne vedem mai des…”!
În alocuțiunea care a urmat, domnul Vasile Vasiescu, redactor șef al publicației «Gazeta Gorjului» s-a arătat 
impresionat de faptul că au venit atâția oameni la o asemenea mare sărbătoare, care ne obligă prin «crucea roșie» din calendar să înțelegem că trebuie să fim mai buni! Domnule Vasiescu, celor care au stat în preajma dumneavoastră la această manifestare, nu le-ați spus că respectarea adevărului este o condiție esențială pentru a fi mai buni? Numai DUMNEZEU înseamnă ADEVĂRUL, iar, ocultarea adevărului ține de «virtutea» lui Mamona! Personal, am fost plăcut impresionat de spusele dumneavoastră sincere, când ați mărturisit că reprezentați ,,societatea civilă” și că nu aveți decât o singură calitate: ,,Că sunt din Bălăneștii Gorjului, de peste dealuri, și că de o vreme sunt redactorul șef al «Gazetei Gorjului», fostul ziar la care dumneavoastră ați 
fost abonați până în 1989 și care de aproape doi ani este o revistă de cultură! Am să încerc, fiindcă e «Ziua Crucii», să fiu cât pot eu de bun, întrucât îmi cad sprâncenele din cauza buletinului de identitate, par, de cele mai multe ori că sunt încrâncenat, așa că nu sunt deloc! Am să încerc să vă spun o poveste legată de «Ziua Crucii» și de cruce”, după care stimabilul vorbitor a început cu 1906, când pe dealurile Bălăneștilor a venit Tzigara Samurcaș (istoric de artă, etnograf, muzeolog și jurnalist cultural n.n.) care a achiziționat din donație, din neamul Negreștilor, legat de numele soției mele, din dealurile Bălăneștilor, plin de vii, la vremea respectivă, din locul care cândva se numea Prisăci, o troiță făcută la anul 1872, și pe care în 1906 Alexandru Tzigara Samurcaș a luat-o la București pentru că se înființa muzeul care se cheamă acum «Muzeul Național al Țăranului Român», iar, numărul acestei piese care se află și acum în inventar la București este numărul 6, deci, a șasea piesă din acest muzeu!”. În continuare, domnul Vasile Vasiescu s-a referit la aspecte legate de localitatea natală, Bălănești, pentru a se poziționa asupra prietenului său Ciolacu și la mai vechiul prieten Călina, pe care l-a cunoscut aproape cu o sută de ani în urmă (???!!!) (Călina Iulică s-a născut în anul 1948 și am fost colegi la Liceul din Târgu-Cărbunești, mai ales că suntem și puțin rudă, după mama mea de la Tunși n.n.). Nu mă aplec în amănunt asupra cuvântului domnului Vasiescu, deși, am înregistrarea întreagă a celor spuse, dar, apreciez faptul că l-a cunoscut pe domnul Ștefan Stăiculescu, al cărui mormânt se află la Biserica de parohie din Târgu-Cărbunești, dar, mai ales pentru faptul că s-a referit la o amintire plăcută cu Iulică al meu, Călina, care era șef la fabrica de cherestea, iar: ,,Faptul că locul ăsta aparține deja culturii și că e un loc important, nu numai pe harta culturală a Târgu-Jiului, dar, și a țării, e bine să ne vedem mai des și să avem grijă de lucrurile astea, și n-ar fi rău dacă primarul de la Măceșu (???!!), că nu-l cunosc pe primarul de la Măceșu…”! Domnule Vasiescu, Măceșu e un sat sau un cartier, hai să-i spunem și așa, al Orașului Târgu-Cărbunești, iar, primarul orașului era chiar lângă dumneavoastră! În fine, nu vreau să se supere distinsul domn Vasiescu pentru cele subliniate de mine, pentru că datele biografice ale domniei sale sunt demne de semnalat, mai ales că a făcut referire la un moment dat într-o discuție restrânsă și la domnul academician Gheorghe Vlăduțescu, de fel din Cărbunești-sat, fostul meu asistent la cursul de Istoria filosofiei antice, condus de către ilustrul profesor univ. dr. Ion Banu, după care domnul Vasiescu i-a îndemnat pe cei prezenți să facă abonament la «Gazeta Gorjului», pe care o conduce cu pasiune!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
