Ca preot slujitor al altarului, în parohia pe care o păstoresc, mă gândesc la copiii care vin la biserică, pentru că eşti copil şi nu ştii, dar Iisus zice că vrea să fii cu El, pentru că îl aduc ceilalţi la Hristos. Oare, aşa cum Îl aduc Iosif şi Maria pe Iisus la templu la opt zile? Sigur, L-au adus, aşa cum noi nu putem să lăsăm pruncii departe! Dacă legea lui Dumnezeu a iubit pe copii, a scris că îi iubeşte, oare, tu, mireanule, ştii cum îl aduci şi cum să-l îmbraci pe cel mic şi la suflet, nu doar la trup şi îl îmbraci cu Iisus Hristos prin Taina Sfântului Botez? Căci, scrie la «Galateni», (3, 27: ,,Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”! E o Taină mare şi noi vedem numai partea văzută, dar uite că îl îmbraci în Hristos şi El se bucură. Doar El a zis: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine”! Vor zice unii: Dar nu au credinţă. Îţi răspunde Iisus şi scrie la Matei (18, 6): «Că pruncii cred în El. Tu nu fii ca un om care nu ştie Scriptura să te rătăceşti. Citeşte-o peste tot şi adu-i de atunci la Dumnezeu. Dacă citim în Scriptură, vedem că Sf. Apostol Pavel pe unde mergea boteza pe om cu întreaga casă a lui, sau pe el cu toţi ai lui. De aceea e bine să aduci copilul la Dumnezeu, ca întreaga casă să fie creştină. Unii copii sunt mai distraţi şi nu-i aud pe părinţii lor. Pe alţii îi aud, dar nu şi pe părinţi. Alţii zic că îi aud, dar nu îi ascultă. Degeaba îi cheamă la bine părinţii, că nu sunt ascultaţi. Le întorc vorba, orice ar zice, îi ascultă, zic ei, dar de făcut, nu fac. Alţii nu vor să vorbească cu părinţii. Pot vorbi, au grai, dar nu vor să vorbească cu ei. E greu când ai aşa ceva în parohie! Tatăl din Pilda fiului risipitor a avut o grea încercare. Cel mic s-a dus şi i-a risipit averea, nu l-a ascultat. A rămas cel mare acolo. După un timp, cel mic se întoarce, tatăl e bucuros că e sănătos, îl îmbracă, face ospăţ, dar cel mare îşi arată acum faţa. Nu mai vrea să îşi vadă fratele. Nu mai vrea nici să îi vorbească, nici să intre în casă. Vine tatăl şi îl roagă, dar nu îl ascultă. Ce încercare grea a fost pentru acel tată să vadă toate acestea! Copiii depind de părinţi şi ei pot fi crescuţi bine iar, când părinţii depind de copii, părinţii pot face bine sau rău. Uneori, copiii aleg să se poarte rău cu părinţii lor, cu cei de lângă ei şi merg pe acest drum de bunăvoie sau îi pune cel rău pe drum şi îi lasă, apoi merg ei. Spre exemplu, într-un sat, un clarvăzător vede ceva. Un demon dormind şi mulţi oameni pe lângă el. L-a văzut şi a zis că doarme. În altă parte era un singur om şi mulţi pe lângă el necuraţi că nu aveau astâmpăr. Şi întreabă acela: Ce înseamnă asta? Pe acel demon singur îl întreabă: Tu de ce dormi? Zice acela: I-am pus pe oameni pe drumul rău şi acum merg singuri! Eu pot dormi! Acel om singur nu vrea să meargă pe drumul rău şi se aşază mulţi demoni lângă el ca să asculte de ei, dar el nu vrea, de aceea sunt mulţi şi se luptă cu el. Apostolii au primit putere de a scoate demoni din cei demonizaţi, şi se bucură de asta! Cândva, predam la şcoală religie şi erau copii din clasele mai mici, iar, un copil se numea Alexandru. Într-o pauză, un alt copil mai mare a vrut să îl bată că a făcut ceva Alexandru. El acum se temea, dar cum să se apere? Îi spune celui mai mare: Ştii, eu nu te pot bate, dar Domnul Iisus te vede ce faci, şi nu îi bine ceea ce faci. Cel mare, la aceste cuvinte, s-a oprit, s-a uitat la el şi a plecat. Cel mic ştia cum trebuie să se poarte un copil cuminte, deşi, uneori era mai zvăpăiat, dar nu a uitat ce aşteaptă Iisus Hristos de la copii. Cel mare, când a auzit de Iisus Hristos, şi el s-a oprit. Înseamnă mult să îl cunoşti pe Mântuitorul, să crezi în El, să stai cu El, dar să nu avem îndoială, nici să ne lepădăm de credinţă că nu e bine. Cândva, Moise a fost pe Muntele Sinai să primească Tablele Legii şi ştim că a stat acolo patruzeci de zile! Iar, cei de jos au zis la un moment dat că nu mai vine. Ne facem noi dumnezeu aici şi împreună cu Aaron fac un viţel de aur. Dar ce au zis dansând în jurul viţelului? ,,Israele, acesta este dumnezeul tău. Viţelul. Acesta a fost idol. Atunci devine idol, orice chip ce zici că e dumnezeul tău! Moise l-a stricat. Nu a mai avut acel dumnezeu”! Când îl poţi fura, distruge, sau arde, dar îl numeşti dumnezeu şi acela e idol. Când faci o icoană în biserică şi dacă a ars biserica, nu ai alt Dumnezeu. E o podoabă voită de Tatăl, poruncită de Dumnezeu. Cine vrea să citească în Scriptură află acest lucru! Unii vor să aibă de la Dumnezeu dar, doar să facă minuni, să se vadă că cine sunt ei, pentru că aşa a fost acel Simon Magul din Samaria. A venit la Petru şi la Ioan şi le-a adus bani, ca să îi dea putere să facă şi el minuni, să fie cineva, nu pentru credinţă a zis asta, ci pentru el. Petru i-a zis că darul lui Dumnezeu nu se cumpără cu bani, pentru că au fost şi alţii care au încercat să facă aşa ceva! În final, să spunem că în «Faptele Apostolilor», capitolul 19, 12 citim: „Şi pe cei ce erau bolnavi se puneau ştergarele sau şorţurile purtate de Pavel şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau”! Deci, şi obiectele folosite de apostoli erau puse peste oameni, pentru că unii foloseau umbra lui Petru. Mai scrie în «Faptele Apostolilor» că Petru a înviat o femeie, pe Tabita. Dacă citim, vedem cum Petru şi Ioan vindecă un slăbănog la poarta frumoasă, cum toţi se minunează de ceea ce se întâmplă, pentru că au lucrat apostolii cu credinţă şi au reuşit. În loc de concluzie, ca preot de mir, vă îndemn ca să mergeţi la Iisus cu copiii, să nu îi lăsăm pe seama celui rău. De mici aduceţi-i la Dumnezeu, creşteţi-i cu credinţă în Dumnezeu ca să fie ai lui Dumnezeu!
Preot Paroh dr. Iconom stavrofor Mina Minel VODOIU, Parohia Vladimir, Gorj
