1. Reînnodarea firului
Sunt singurul redactor-ziarist al ”Gazetei Gorjului”, unde am lucrat în perioada 1980-1990, apoi la „Gorjeanul” în anii 1990-2000, încă în actualitate, ca scriitor profesionist.
Am debutat în postura de cronicar literar cu două cronici la două cărți de poezie: una a lui George Magheru, cealaltă, cea de debut, a lui Mircea Bârsilă.
M-am încăpățânat în pofida oricărei ideologii totalitare, comuniste, ceaușiste, cu influențe nefast-maoiste, să-mi continuu rubrica timp de patru decenii, scriind eu însumi ori cedând-o unor condee de prestigiu cum ale unor George Manoniu, Titu Rădoi, Iancu Popescu, Ion Trancău, Nicolae Diaconu, Eugen Velican, Petre Brâncuși, Ion Mocioi ș.a.
Sub directoratul lui Victor Buneci, am scos eu însumi două suplimente literare, câte opt pagini, intitulate „Gazeta Gorjului”, le păstrez în biblioteca mea fabuloasă-monstruoasă ca pe „talismane”. Apoi am plecat ca profesor la Universitatea „Constantin Brâncuși” și proiectul meu n-a mai apărut. S-a întâmplat însă că în 2026, Bebe-Viorel Ionică și Vasile Vasiescu să reînnoade firul acelei sporadice inițiative personale și m-am bucurat tresărind și apt să mă reinventez și ca poet și ca mereu neobosit cronicar literar al unor cărți noi, evident, aparținând Gorjului, Târgu-Jiului mai cu osebire.
Clinamenicul proiect, regândit de cei doi corifei al publicisticii gorjene Vasile Vasiescu și Bebe-Viorel Ionică diferă fundamental însă căci s-a ambiționat să se concretizeze acasă la noi, unde o „coloană infinită” leagă pământul de cer, iar o „masă a tăcerii” ne obligă la meditație, într-o revistă de nivel național, comparabilă cu oricare alta din județele țării sau din Capitală.
2. Tetrada îndrăgostit-liber-uimit-atent
Ca atare, nr. 4 din aprilie 2026, este consacrat celor două personalități proeminente ale Gorjului a căror existență reală și istorică a fost sărbătorită: Constantin Brâncuși și Gheorghe Grigurcu.
În articolul de față optez pentru a scoate în relief figura de mare intelectual a magistrului Gheorghe Grigurcu: eminent critic literar, viguros publicist politic și excepțional poet care a împlinit recent 90 de ani.
Chiar pe pagina întâi Șerban Foarță îi dedică un poem omagial, baladesc, în stil villonesc în care îi subliniază, în siaj heideggerian, „traiu-ntru-n exil, în contra lui nu-i drog: nici un hașiș, nici un etil, nici scrisul, nici, te rog/ să-mi dai crezare, orice fel de patrie”.
Trăitor în Amarul Târgu-Jiu, Gheorghe Grigurcu – citez din „În loc de editorial” – „părinții urbei și ai județului l-au ignorat cu desăvârșire”. Numai eu nu, întrucât, trimițându-mă Eugen Negrici, să realizez cu dânsul un interviu, pentru revista conducă de trioul Eugen Negrici – Marius Ghica – Ion Popescu-Brădiceni, cu un titlu, șocant azi, „Mesaj comunist”, eu am izbutit să-mi desăvârșesc misiunea cu succes; convorbirea a apărut în două numere sub titlul „Eul și Literatura”.
A viețuit în Tg-Jiu nefiind profet „ci doar stenograf al vieții sale interioare, doar un observator al vieții din jurul său, descoperindu-se mai curând (uimit) de miracolul lumii decât critic la adresa ei”.
Pagina trei, sub titlul onomastic „Gheorghe Grigurcu 90” – conține un ciclu de 11 poeme (pluralul de la singularul feminin poemă – n.n. I.P.B.) după cum urmează: Ceasornicul vechi, Pentru-a scrie, În memoria pisicuței Clopoțel, Exces, Vârstă, Pictură naivă, Acolo unde Ei, Înaintezi, Jurnal, Semn de carte, meteorologie. Reflectându-le mi-am notat câteva impresii și judecăți axiologice. Ca poet, Gheorghe Grigurcu mizează pe un transexpresionism al scriiturii îmblânzit prin tetrada îndrăgostit-liber-uimit-atent „la ceea ce se petrece înăuntrul ficțiunii”. Înlăuntrul acestei „care în care trăiesc oameni” un eu producător și protagonist fictiv derulează un scurt „film de animație”.
Viața autorului lor se compune dintr-un joc de cuburi colorate. „E-aproape terminat desenul ei și nu te mai saturi să-l privești – exclamă poetomul melancolic – tragic – mioritic. Arta poetică este astfel creată și prin „clipa reflectată într-o pictură naivă”.
3.Marele exilat al Gorjului
Apoi în pp. 4-5, sub titlul emblematic „Prezentul: un scriitor care se amână” Gheorghe Grigurcu le oferă cititorilor „Gazetei Gorjului” câteva însemnări de jurnal despre care eu am scris deja într-un număr de revistă din 2025 o exegeză frontală și critică. Îmi extrag câteva „aliniamente” metafilosofice. E vorba de o filozofie a identității de sine, de Eu, de scriptor în stare critică, de creator (pentru care „creația e o reglare de conturi cu tine însuți, nu o dată dură”, uneori iluzionist solitar: „Iluzia: o trădare de tine sublimă. Lumea de la o vrem,e un test al solitudinii”; și de, bineînțeles, autor a cărui personalitate „consistă într-o empatie mutuală cu cea a cititorului său”. Cel de-al doilea se simte el însuși personalizat grație unei lecturi generoase din cel dintâi; dar deloc în cele din urmă ci prioritar, de poet, întrucât „a izbuti să fii poet autentic înseamnă a accede la o unitate expresivă precum cea a ființei. A rămâne același în pofida schimbărilor ce s-ar putea ivi”.
În articolul său despre „Spiritul și sufletul poetic al lui Gheorghe Grigurcu”, Ion Hirghiduș, colegul meu de filială a Uniunii Scriitorilor din România: Alba-Hunedoara, îi remarcă marelui poet trăitor actualmente în orășelul Tg.-Cărbunești – (unde născutu-m-am și eu, pe 1 noiembrie 1954 – n.n., I.P.B.) o calitate specială, care-l face unic în literatura română: aceea de a fi reconciliat completitudinea Rațiunii încât aceasta să urmeze simultan și calea Sufletului și pe cea a Spiritului, anulând ruptura epistemologică dintre Arte (poezia) și Științe (filosofia).
Despre marele exilat, un alt vechi și clasic columnist, Ștefan Melancu se exprimă echidistant, deopotrivă și despre criticul literar și despre poet, redactând un portret just, biografic, necesar, academic.
4.Măreția singulară
În ecostudiul meu „Ființa limbajului poetic – o energie providențială” – pe care spre bucuria-mi redactorul șef al „Gazetei Gorjului”, Vasile Vasiescu, și Directorul general al SC Gorjeanul SA, Bebe-Viorel Ionică, l-au acceptat integral – conceput în două subcapitole – m-am referit la „paroxismul lucidității și al ludicității” pe de o parte, iar pe de cealaltă parte la „fantasticul dislocărilor și la semnele de carte!”. L-am resituat pe poetul Gheorghe Grigurcu – cel din celebra-i antologie de la Editura Vinea, din 2004: „Un trandafir învață matematica” – în zona transdisciplinară a poeziei și evident neo- și trans-modernistă.
L-am așezat fără să preget lângă: Ștefan Augustin Doinaș, Solomon Marcus, Nichita Stănescu (cel din Laus Ptolemaei” – n.n., I.P.B. și Gellu Naum și mai ales lângă Petru Creția și Petre Stoica.
I-am remarcat măreția singulară (cu singularitățile-i remarcabile) a operei poetice, programul deliriționist asumat paradigmatic și sintagmatic. Am subliniat că poezia sa urmărește epura ascunsă a formelor geometrice subiacente, viața lor secretă, filosofia lor de o autenticitate infinită a concretului tăios, cum un cub de diamant, în care e înscris un cerc de aur ș.a.m.d.
Într-un interviu pe care i-l ia scriitorul Paul Aretzu – laureat al Atelierului Național de Poezie și Critica Poeziei „Serile la Brădiceni” ca și Gheorghe Grigurcu – cel invitat la un dialog extins (vezi pp. 10-12_ mărturisea, în 2007, că citit-scrisul alcătuiește fatalmente conținutul vieții sale. Că spovedania se fixează, se transformă într-un document sui-generis, dând naștere ființei de hârtie a autorului.
5.Întrebări și răspunsuri
Ce mă încântă la Gheorghe Grigurcu, fiindu-i în acest sens adept, este refuzul confesiunii brute, scabroase, al cărei mimetism estetic postmodernist n-ar putea fi compensat de pretenția-i de sinceritate frizând scandalul public. Sunt de acord cu dânsul când amendează cert, categoric, instinctualitatea care țintește în fantasme aparent libere în murdăria lor, dar în realitate încorsetate de o altă convenție, cea radical naturalistă, obscenă unde nu-i vorba doar de indecență ci de un gust alterat al imaginii literare, strâmtorate, siluite într-un tipar caricatural, înrobite unei preconcepții dezamăgitoare.
În pagina 13, Gheorghe Gorun își consemnează câteva din răspunsurile la întrebările sale, ale lui Grigurcu, despre intelectuali, morală și politică; în pagina 15, scriitoarea, din 2025, membră U.S.R. – Alexandra Florina Mănescu – despre care, de asemenea, am scris tot într-o „Gazeta Gorjului” din anul curent, comentează cartea „Manifestări de sărbătoare a spiritului critic. 18 Epistole de la Virgil Ierunca și Monica Lovinescu către Gheorghe Grigurcu” (editori: Alexandra Florina Mănescu, George Drăghescu, Editura Revers, Craiova, 2026) în curs de apariție.
În fine, amicul meu dintotdeauna, marele poet Mircea Bârsilă (căruia, recent, i-a apărut la Limes cartea de poeme „Strigătul din oglindă”, comentată corect de Savu Popa, în România Literară, nr. 18/2026, p. 10 –n.n., I.P.B.) propune gorjenilor o mare personalitate a literaturii române, pe Gheorghe Grigurcu, cel născut la 16 aprilie 1936 și sărbătorind 90 de ani de rodnică viață ca poet de notație ingenioasă-manieristă și de mișcare a stării de poezie între inimă și luciditate.
Îi mai atribuie ca personalizate ironia cu acoperire tragică, privilegiul de a transparentiza realul și recuperarea „înclinațiilor din copilărie” ale privirii cu o primă consecință: învăluirea lumii anonime a imediatului în mister.
Încheindu-și articolul din pagina 15 a „Gazetei Gorjului”, Mircea Bârsilă se întreabă de ce Gheorghe Grigurcu nu a fost învestit cu meritatul titlu/ și rang/ de academician. Fără el, această magnisimă instituție este mai săracă. Academia Română are nevoie de el, ci nu invers.
Ion Popescu-Brădiceni, Scriitor, doctor în filologie, profesor universitar, ziarist
Un sonet „Gazetei Gorjului”
„Gazeta Gorjului” există
Din nou și găzduiește scribi
De ieri, de azi. Nu te întrebi
Relecturând-o. Ea rezistă
Oricărei critici. Are-n pagini
O scriitură elegantă
Ce tot deschide câte-o fantă
Să reculeagă vechi imagini.
O răsfoiești solemn, cinstit
Și prins de câte-un roșu fir
Ca să-l urmezi cu-adânc nesațiu,
S-ar bucura chiar și Horațiu
De-ar fi de față. Nu mă mir!
Instituind încă un mit
Istoria-am desăvârșit,
în Târgu-Jiu c-un sacru spațiu.
Ion Popescu Brădiceni, Scriitor, membru al filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România
