În Duminica a 8-a după Rusalii; Ap. 1 Corinteni 1, 10-17; Ev. Matei 14, 14-22 (Înmulţirea pâinilor) glas 7, voscr.8, textul Evangheliei care se citeşte la Sfânta Liturghie este un exemplu elocvent al puterii divine și al grijii lui Dumnezeu pentru nevoile oamenilor, dar și o invitație la încredere și la generozitate, deoarece, ne arată că Dumnezeu nu ne lasă niciodată fără hrană, fie ea fizică sau spirituală, pentru că numai El cunoaște nevoile noastre și le poate împlini dincolo de așteptările cotidiene! Vedem, aşadar, că ucenicii au fost chemați ca să dea ceea ce aveau, chiar dacă părea insuficient, iar, acest fapt simbolizează credința că Dumnezeu poate înmulți ceea ce oferim cu inimă deschisă. Deci, analizând comunitatea şi împărțirea, hrana a fost dăruită tuturor, iar resturile au fost adunate cu grijă şi aceasta ne învaţă să fim atenți la nevoile celor din jur și să împărțim cu generozitate ceea ce avem, mai mult sau mai puţin. Pâinea și peștele simbolizează hrana spirituală pe care o primim la Sfânta Împărtășanie, unirea cu Hristos care ne întărește sufletul nostru! Chiar dacă resursele uneori par mici, oferă-le cu inima deschisă, căci, poate fi timpul tău, un zâmbet, o vorbă bună sau un ajutor concret. În momentele dificile, să ne amintim că nevoile noastre pot fi împlinite în moduri neașteptate şi să nu ne lăsăm copleșiţi de lipsuri. Ajută și caută sprijin în comunitatea ta, pentru că împreună cu semenii, resursele și puterea sunt mai mari! Pentru că în multe comunități, minuni asemănătoare cu înmulțirea pâinilor se întâmplă zilnic, atunci când o familie cu resurse limitate împărtășește mâncarea cu vecinii aflați în nevoie, iar gestul inspiră și alte familii să facă la fel, creând un lanț de ajutor, mai ales că o persoană care se simte neputincioasă în fața problemelor altora oferă timp și ascultare, iar acest gest simplu aduce alinare și schimbare. De aceea, trebuie să ne pregătim sufletul pentru învățăturile acestei duminici pentru că în marea lui milostenie şi bunăvoinţă, Dumnezeu ne arată că minunea Înmulțirii pâinilor vine să-i spună omului zilelor noastre, că Mântuitorul Iisus Hristos este «Pâinea Vieții», hrana pentru suflet şi trup!
,,N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce”!
Aşadar, în Duminica a 8-a după Rusalii este important ca să ne pregătim sufletul:şi să reflectăm asupra nevoilor noastre și ale celor din jur, să fim sinceri cu noi înşine şi să identificăm oamenii care au nevoie de ajutor, iar, unde putem oferi sprijin, să-I cerem Lui Dumnezeu să ne întărească mai mult credința și să ne deschidă inima pentru a primi și a dărui semenilor cele necesare, deoarece, recunoștința deschide calea spre binecuvântări! Desigur, această minune are și o dimensiune socială importantă, fiindcă ne învață să fim atenți la cei flămânzi, nu doar fizic, ci și sufletește, mai ales că în lumea de astăzi, unde inegalitățile cresc, mesajul înmulțirii pâinilor ne provoacă să fim solidari și să acționăm concret, iar, textul Evanghelic ne învaţă acest lucru prin cuvintele: «Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor» (Ev. Matei 14, 14-22), poate ca o lecţie de meditaţie pentru susținerea celor săraci și marginalizați, pentru promovarea justiției sociale și a echității, prin crearea unor rețele de ajutor și sprijin în comunități şi pentru ca să conştientizăm că Dumnezeu ne arată că minunea Înmulțirii pâinilor vine să-i spună omului zilelor noastre, că Mântuitorul Iisus Hristos este «Pâinea Vieții», hrana pentru suflet şi trup!
Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: ,,Aduceţi-Mi-le aici”!
Cuvintele acestea aparţin Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi au fost rostite cu prilejul înmulţirii pâinilor în pustie, iar, minunea descrisă de către Sfântul Evanghelist Matei (14, 14-22 şi amintită în fiecare an în duminica a 8-a după Rusalii este menită a ne invita să medităm la unul dintre mesajele ei, pe care-l socotim cel mai aproape de realităţile cotidiene, acela al datoriei creştine de a hrăni spiritual şi material pe toţi cei înfometaţi cu sufletul şi cu trupul. Ca urmare, Hristos Domnul le cere ucenicilor să-i hrănească ei pe oameni, le sporește astfel preocuparea, cu toate că resursele sunt insuficiente când, cele cinci pâini și doi pești reprezintă toată rezerva de hrană. Deci, Iisus așează mulțimile pe iarbă, binecuvântează, frânge și împarte hrana, iar, ucenicii primesc din mâna Lui și dau mai departe. Ajung astfel cu toții să se sature, iar, în final, se colectează și rămășițele sau «firimiturile ospățului», aşa cum frumos le-au numit Sfinții Părinți în încercările lor exegetice, fiindcă este vorba despre cele douăsprezece coșuri pline, un număr cu deosebită rezonanță și relevanță multiplă! Să mai reţinem şi faptul că în chip deosebit, după ce Iisus a înmulţit pâinile şi peştii, ucenicii au fost cei care le-au împărţit mulţimilor şi din mâna lor au primit hrana care i-a săturat, împlinindu-se, astfel, porunca „Daţi-le voi să mănânce!”. Să ne amintim că şi la «Cina cea de Taină», Mântuitorul a făcut aceleaşi gesturi liturgice: a luat pâinea, a mulţumit, a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor. Desigur, din dorinţa de a adânci acest înţeles euharistic al înmulţirii pâinilor, poate că astfel se explică faptul că Iisus rosteşte de îndată o cuvântare, numită de exegeţi «Iisus – pâinea vieţii», prin care spune, la un moment dat: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da lumii este Trupul Meu. Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan, 6, 51, 56). Mai târziu, ucenicii Săi vor înţelege că este vorba despre Sfânta Euharistie, Trupul şi Sângele Domnului, pentru care se folosesc ca elemente materiale pâinea şi vinul, ce se sfinţesc la Sfânta Liturghie instituită de Iisus la «Cina cea de Taină», pentru că numai această hrană este cea mai trebuincioasă a mântuirii! În concluzie, Sfântul Evanghelist Matei ține să mai noteze un aspect privitor la faptul că aceia care beneficiaseră de pe urma minunii erau aproximativ cinci mii de bărbați şi lor li se adăugau femeile și copiii, care, în acea epocă, nu erau considerați reprezentativi din punct de vedere social. Totuşi, dacă pentru spațiul civil nu însemnau nimic, înaintea lui Dumnezeu erau cât se poate de prețioși, căci, Domnul nu uită nimic, şi vor pleca și ei, asemenea tuturor celor de față, sătui, de la ospățul minunat, iar, Fiul Omului va sili apoi ucenicii să urce în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, pentru că între timp, El urma să dea drumul mulțimilor, înainte să li se alăture. În acest fel, este de presupus că va mai avea de constatat şi entuziasmul oamenilor, care fuseseră hrăniți în chip minunat, mai ales că unii Îi vor fi cerut informații suplimentare, chiar, Îi vor fi lăudat gestul şi cuprinși de euforia momentului, își vor fi exprimat dorința de a-L urma slăvindu-L, iar, în acest fel, Dumnezeu ne arată că minunea Înmulțirii pâinilor vine să-i spună omului zilelor noastre, că Mântuitorul Iisus Hristos este «Pâinea Vieții», hrana pentru suflet şi trup!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
