În România nu se scumpește doar motorina. Se scumpește fiecare kilometru parcurs de un camion, fiecare hectar lucrat de un fermier și fiecare produs care ajunge pe rafturile magazinelor.
De la 1 iulie, prețul motorinei a ajuns în jurul valorii de 9,50 lei pe litru. Pentru mulți pare doar o nouă majorare la pompă. În realitate, este o nouă lovitură dată competitivității economiei românești.
Motorina nu este un produs de lux. Este combustibilul care pune România în mișcare. Aproximativ 70% din transportul intern de mărfuri se realizează pe șosea. Fiecare camion care aprovizionează magazinele, fiecare utilaj de pe șantiere și aproape fiecare tractor care intră pe câmp funcționează cu motorină. Când motorina se scumpește, întreaga economie începe să plătească.
Să privim lucrurile simplu. Un camion consumă, în medie, aproximativ 30 de litri la 100 de kilometri. La un parcurs anual de 120.000 de kilometri, consumul ajunge la aproape 36.000 de litri. O scumpire de numai 1 leu pe litru înseamnă 36.000 de lei cost suplimentar pentru un singur camion într-un an.
O firmă cu 50 de camioane suportă aproape 1,8 milioane de lei în plus. O companie cu 100 de camioane ajunge la peste 3,6 milioane de lei costuri suplimentare. Nicio firmă nu poate absorbi asemenea sume fără să le transfere mai departe. Iar nota de plată ajunge, inevitabil, la consumator.
În agricultură, situația este la fel de gravă. Pentru lucrările agricole, consumul de motorină poate depăși 100 de litri pe hectar pe parcursul unui an agricol, în funcție de cultură și tehnologia utilizată. O fermă de 1.000 de hectare poate consuma peste 100.000 de litri de motorină anual. O creștere de doar 1 leu pe litru înseamnă încă 100.000 de lei cheltuieli suplimentare. Bani care se vor regăsi în costul grâului, al porumbului, al florii-soarelui și, în final, în prețul alimentelor.
Și atunci apare întrebarea pe care Guvernul ar trebui să și-o pună înainte de fiecare majorare de acciză: „Cum poate România să fie competitivă dacă își scumpește singură costurile de producție?”
Concurăm direct cu Polonia, Bulgaria, Ungaria și Cehia pentru investiții, pentru transporturi și pentru exporturi. Dacă firmele românești plătesc mai mult pentru combustibil, ele pornesc din start cu un dezavantaj. Nu pentru că sunt mai puțin eficiente, ci pentru că statul le împovărează costurile.
România are încă petrol. Are rafinării moderne. Are una dintre cele mai importante industrii petroliere din Europa Centrală și de Est. Ar fi trebuit să transformăm aceste avantaje într-un motor al dezvoltării. În schimb, energia a devenit tot mai des un factor care încetinește economia.
Este adevărat că statul încasează mai mult din TVA și accize atunci când prețul carburanților crește. Dar acesta este un câștig pe termen scurt și o pierdere pe termen lung. Pentru că atunci când firmele produc mai puțin, investesc mai puțin și își reduc activitatea, încasările viitoare din TVA, impozitul pe profit, contribuțiile salariale și impozitul pe venit scad. Economia nu poate fi dezvoltată doar prin taxe. Ea trebuie lăsată să producă.
Marile economii ale lumii nu au devenit puternice taxând excesiv energia. Au devenit puternice pentru că au înțeles că energia accesibilă înseamnă industrie competitivă, agricultură performantă și exporturi puternice.
România pare să fi ales drumul invers. Astăzi discutăm despre un litru de motorină de 9,50 lei. Mâine vom discuta despre alimente mai scumpe, materiale de construcții mai scumpe, transport mai scump și o inflație pe care tot românii o vor plăti.
Poate că adevărata întrebare nu este cât costă un litru de motorină. Adevărata întrebare este cât ne costă, ca țară, faptul că am ajuns să tratăm combustibilul economiei doar ca pe o sursă de taxe.
Dragoș Ionică
