În ultimele zile se vorbește tot mai mult despre „sperietoarea” alegerilor anticipate. Se spune că perspectiva pierderii mandatului i-ar putea determina pe parlamentari să voteze rapid un nou guvern. Nu din convingere. Nu pentru un program de guvernare. Nu pentru că România are nevoie urgentă de stabilitate. Ci din teamă. Dacă aceasta este adevărata motivație, atunci avem o problemă mult mai gravă decât o simplă criză politică.
Parlamentul nu a fost creat pentru a proteja mandatele parlamentarilor, ci pentru a apăra interesele cetățenilor. Votul de învestitură ar trebui să fie expresia unei analize serioase asupra capacității unui guvern de a conduce țara într-o perioadă complicată. Economia încetinește, investițiile private sunt tot mai prudente, consumul scade, iar antreprenorii amână proiecte importante din cauza incertitudinii.
În tot acest timp, România nu își permite luxul unor luni întregi de negocieri politice. Fiecare zi fără decizii înseamnă investiții amânate, bani europeni întârziați și o economie care pierde din viteză. Piețele financiare nu așteaptă, investitorii nu așteaptă, iar mediul privat nu poate funcționa la nesfârșit în regim de provizorat.
Dar nici un guvern votat din frică nu reprezintă o soluție sănătoasă.
Un executiv trebuie să primească încrederea Parlamentului pentru competență, pentru program și pentru oamenii pe care îi propune, nu pentru că parlamentarii se tem că și-ar putea pierde locurile. Democrația funcționează atunci când deciziile sunt asumate, nu când sunt dictate de instinctul de conservare.
Poate că, paradoxal, perspectiva anticipatelor ar avea și un efect benefic. Le-ar reaminti tuturor aleșilor că mandatul nu este un drept pe viață. El este un contract temporar cu cetățenii. Iar atunci când interesul public este sacrificat în favoarea calculelor politice, alegătorii au dreptul să ceară din nou verdictul urnelor.
România traversează o perioadă în care oamenii sunt preocupați de cu totul alte lucruri decât jocurile parlamentare. Îi interesează prețurile, locurile de muncă, investițiile, salariile și viitorul copiilor lor. Ei nu urmăresc cine câștigă o negociere politică, ci dacă vor trăi mai bine peste șase luni.
Din acest motiv, parlamentarii ar trebui să lase deoparte propriile calcule și să voteze cu gândul la cei care i-au trimis în Parlament. Dacă apreciază că un guvern poate reda stabilitatea economică și administrativă, atunci să îl voteze. Dacă nu, să aibă curajul să spună deschis de ce îl resping.
Frica nu poate fi fundamentul unei guvernări. Curajul, responsabilitatea și respectul față de alegători trebuie să fie. Pentru că un mandat câștigat prin votul cetățenilor nu poate fi apărat prin teamă, ci doar prin rezultate. Iar istoria arată că oamenii iartă greșelile asumate, dar nu iartă niciodată lipsa de caracter și deciziile luate doar pentru păstrarea privilegiilor.
Dragoș Ionică
