„Ceașca de cafea” este una din cele patru reviste laureate ale Salonului Editorial al celei de-a XXX-a ediții a Atelierului Național de Poezie și Critica Poeziei „Serile la Brădiceni”. Au mai fost premiate revistele „Fantastica Magazin”, „Gazeta Gorjului”, „Ad Mutrium”. Despre „Gazeta Gorjului” am scris deja. E rândul acestei „bijuterii” de tipul „Biletelor de papagal” argheziene să intre sub lupa mea transversalică. Repet: „Ceașca de cafea” este o sărbătoare a spiritului, număr după număr; a ajuns la numărul 273; acest minilunar triadic, cultural, literar, artistic, în 24 de pagini, celebrează imperiul inefabil al poeziei, unul, pe care, dacă îl atent diseminezi, îi distingi „imperativele„ estetice. Subliniez – a câta oară? – meritul lui George Drăghescu, în postură de editor; căci plin de merite trebuie să fie omul pe acest pământ; iar selecția poemelor este de-a dreptul eliotiană. Remarc totodată gustul înalt, paradigmatic, al propunerilor spre lecturare, recitire, asigurată fiindu-ne plăcerea barthesiană. W.B. Yeats definește chiar în deschiderea „Ceștii de cafea” poezia, cântecul, al căror izvor este în „vechea mitologie”, împodobite cu broderii din tălpi până în creștet, sunt cum o mantie pe care doar nebunii au înșfăcat-o, au purtat-o în văzul lumii ca și când ei ar fi lucrat-o. „Cântec al meu, lasă-i s-o ia, – conchide Yeats -, pentru că e mai multă îndrăzneală în mersul pe jos, gol”.
Apoi poetul transsuprarealist Gelu Naum, în poema „Timpurile de noapte”, se ocupă cu totul altfel, explorând domeniile infinite ale subconștientului, de „baia rituală” a meditației „asupra unei uitări de primăvară”, „printre statui sălbăticite”. Paginile 6-7, editorul George Drăghescu le rezervă firesc, Ioanei Crăciunescu, o mare poetă română contemporană; îi publică o bijuterie transretorică „Dialog”, unde laureata cu premiul Opera Omnia al celei de-a XXX-a ediții a Atelierului Național de Poezie și Critica Poeziei „Serile la Brădiceni” elogiază „iarba cu zimți” și celebrează „pleava de stele” a Universului.
Spre meritul ei, „Ceașca de cafea”găzduiește șase poeți: Silviu Doinaș Popescu, Adrian Frățilă, Daniela Brâncuș, Daria Dalin, Grig M. Dobreanu și, evident, pe mine însumi. O să preiau poema lui Silviu Doinaș Popescu: „Călătoria”: „Să te privesc ore și ore în șir,/ cu ziarul pe masă și un ceai de ghimbir./ Afară, în vânt și în frig, ne face,/ cu mâna o biată paiață, cu ochii/ de jar și privirea de gheață: /„Am venit din Nadir bântuind/ fără față, pentru tine flăcău:/ vom pleca mâine, dis-de-dimineață!”.
Revista cuprinde – la rubrica «inedit» o scrisoare a lui Aurelian Titu Dumitrescu către maestrul Gheorghe Grigurcu: o epistolă cu trei „personaje”: Cezar Baltag (bolnav de leucemie în gradul patru), Gheorghe Istrate și Liviu Ioan Stoiciu, din care transpar emoția, tragismul, solidaritatea și soarta ingrată a culturii și a literaturii autohtone în mai 1997 (de altfel situația fiind și în prezent exact la fel – n.n., I.P.B.).
În ciclul de fotografii sunt prinși cu prilejul unor evenimente: Jacques Derrida (esteticianul și teoreticianul meu preferat – n.n., I.P.B.), Marius Ghica, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Dragoș, Vasile Vasiescu, Mircea Liviu Goga, Lazăr Popescu, George Drăghescu, Monica Buțu, Daria Dalin, Valer Neag (acasă la Daniela Brâncuș) și cel care semnează articolul de față… Și acest număr al „Ceștii de cafea” îi are ca secretar de redacție pe Grig M. Dobreanu și ca redactor asociat pe Silviu D. Popescu.
Ion Popescu Brădiceni
Publicist, scriitor
