Mecena şi ctitorul Constantin Mircioiu – Un Dincă Schileru de Gorj, în mileniul globalizării !

796

De copil, priveam şi admiram vedetele locale mai coapte decât mine. Nu puteam bănui ce traiectorii va avea fiecare. La Costel Mircioiu, băiatul mai mare dintr-a şaptea, mă înnebuneau seriozitatea, dar mai ales mă fascinau delicateţea şi mobilitatea corpului său.

Este incredibil cum, un băieţandru mic de statură, atingea din foarfecă bara transversală a porţii de fotbal. Altcineva, dintre toţi elevii Şcolii generale Peştişani, nu mai era în stare de o asemenea ispravă. În rest, un copil uscăţiv, delicat şi firav ca o trestie. Dintre multele trestii gânditoare.

*

L-am mai văzut, arareori, prin Bucureşti. Fie la întâlnirile Fiilor Gorjului, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, ori în vizite amicale şi rare la Casa Blendea. Aşa cum îi plăcea artistului fotograf şi scriitorului oral nepereche Vasile Blendea să-şi numească primitoarea casă plină de prieteni. La toate acestea îl vedeam îmbrăcat precum umbla odinioară în Parlamentul Ţării Româneşti un Dincă Schileru, totdeauna numai în straie gorjeneşti. A scrie despre Constantin Mircioiu şi devenirea sa ştiinţifică, umană şi spirituală, nu mă încumet. Nici nu ştiu ce să spun mai întâi despre un savant inventator de medicamente alopate, precum este românul şi olteanul Ştefan Manea la medicamentele produse din plante medicinale, un om de factură enciclopedică. La Costel Mircioiu te-ncântă cunoaşterea istoriei şi artelor bisericeşti, încât poţi crede că te afli în preajma academicianului Răzvan Theodorescu, dacă-l asculţi vreodată. Şi cum să-l prezinţi pe omul de ştiinţă cu acelaşi nume? Unul ce este membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Academiei de Ştiinţe din New York, ori al American Association of Pharmaceutical Scientist, cândva Decan al Facultăţii de Farmacie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, apoi şef de catedră şi cancelar, iar acum iarăşi decan al aceleiaşi sacrosante instituţii. Un om de ştiinţă revendicat deopotrivă de ştiinţele Farmacologie şi Matematici, găsind numai domnia sa ştie cum punţi de legătură între cele două domenii aparent contradictorii. Cert este că profesorul universitar, cu doctorat în ştiinţe farmaceutice dar şi în matematici, are tratate de specialitate apreciate în toată lumea, în ambele ştiinţe. Iar faptul că predă cu aceeaşi eleganţă şi prestanţă la universităţi din România, dar şi, pe lungi perioade, la altele din Statele Unite ale Americii îl recomandă drept cel mai ilustru om de ştiinţă contemporan, cu obârşii gorjeneşti, fiind născut la Brădiceni. A văzut lumina zilei, într-o iarnă, la început de an, precum genialul Eminescu – pe 15 ianuarie (anul de graţie 1947), ceea ce îi conferă o anume aură. O aură de fiinţă Aleasă de Dumnezeu să creeze cu imens succes în varii domenii de vârf ale farmacologiei şi matematicilor. Formidabila zodie – Capricornul, zodia Eminescului nu se dezminte nici în cazul academicianului Constantin Mircioiu, influenţat în mersul şi devenirea sa, precum a multor artişti ori savanţi. Bogata lui cultură ştiinţifică şi, de ce nu, enciclopedică ne fac să ne închinăm în faţa Domniei Sale – contemporanul nostru gorjean, român şi universal – precum unui veritabil Dincă Schileru modern. Ca unuia ce nu scapă prilejul în Gorj, la Bucureşti ori New York, să se prezinte lumii la început de Mileniu III în cele mai neaoşe straie populare gorjeneşti. Dacă Dincă Schileru a uimit Parlamentul României din vremea lui, prin strai, grai şi elocinţă merită să povestim şi o întâmplare cu Costel Mircioiu. Un distins poet şi profesor de istoria artei – Ion Popescu-Brădiceni – a rămas ca la dentist auzindu-l cum povestea cu har despre ctitoria lui Nicodim de la Tismana unor pelerini români şi străini, presărându-şi cuvintele pline de credinţă cu bogatele lui cunoştinţe în arta picturilor izbutite de marii zugravi de odinioară. Iată cum Constantin Mircioiu continuă, peste timp, să ne uimească prin similitudini cu înaintaşul său gorjean. Când o mai avea Omul acesta răgaz să fie şi Creator în Ştiinţe, în domeniile Farmaciei şi Farmacologie, în Matematici, pe zone interdisciplinare, dar şi făuritor de acte de caritate şi mecenat? La Brădiceni, Biserica şi Moara trăiesc pentru credincioşi şi pentru memoria mereu proaspătă a tradiţiilor locului, ca şi fenomenul poetic Serile la Brădiceni şi datorită eforturilor sale materiale. Sponsorizează cărţi de literatură şi scrie el însuşi, ca iubitor al păstrării tradiţiilor populare, la eseul cântec de lebădă ce se va numi „Adio, Neolitic!” În rest, predă la Facultatea de Farmacie a Universităţii bucureştene „Carol Davila”, susţine cursuri la Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti, iar şase luni pe an conferenţiază la universităţi americane. La Sufletul său Mare, umil, mă închin. Eu, muritorul!

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.