Am ajuns la vârsta la care am crezut că le-am învățat și văzut pe toate. Am ignorat însă dictonul că „omul cât trăiește, învață”!
Așa se face că, nu demult, am învățat lecția despre încrederea în (ne) oameni. Am predat la catedră zeci de ani, dar pot afirma că din lecțiile pe care viața m-a obligat să le învăț, aceasta a fost cea mai costisitoare și, zic eu, tardivă.
Am acceptat lângă mine oameni care m-au sfidat, umilit și în final furat. E vorba despre 5.000 de lei, bănuți din pensia mea.
Nu, nu vreau să mă compătimiți, poate ați trăit asemenea situații.
Dar, mi-ar plăcea să cred că nu veți deveni și dumneavoastră victimele unor asemenea indivizi. Pentru că noi, cei în vârstă și singuri unii, prea avem încredere în oricine, crezând că toți sunt ca și noi. Dincolo de vorba mieroasă, zâmbetul larg și buna intenție se pot ascunde, de fapt, intenții și fapte meschine.
Modalitățile de fraudă, înșelătorie, de furt sunt tot mai sofisticate, mai ingenioase, atât în mediul online – telefon, card, cont bancar – ci și în viața de zi cu zi. Se apropie sărbătorile pascale, aveți grijă cui deschideți ușa, pe cine primiți în casă. Sub pretextul că reprezintă nu știu ce asociație, că vă dau ajutoare, sau că vă vând ceva, pot pătrunde în casă oameni rău intenționați.
În atare condiții, nu te apără nimeni, nu te ajută să-ți recuperezi paguba. Iar ca să-ți cauți dreptatea în justiție e un demers greoi, scump, cu consum de energie, timp și alți bani. Și hoții știu foarte bine asta.
O verișoară mi-a spus că mama ei, tot așa, singură, avea întotdeauna pregătiți banii pentru hoți. Adică, o sumă oarecare, pe care să le-o dea, să nu fie bătută, chinuită.
Doamne, în ce vremuri am ajuns să trăim!!!
Ca ultimă speranță, apelăm la instanța divină să ne facă dreptate. Și cum totul se plătește în viață, mai devreme, sau mai târziu, ea va veni și va face dreptate.
Tot la ea să ne rugăm să ne ocrotească, să nu trăim niciodată asemenea evenimente.
Să aveți parte de oameni frumoși și cinstiți!
Prof. pensionar, E.Văluță
