Cuvânt ziditor pentru Sfânta și Marea Joi
În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și ale Sfintelor Evanghelii, ne-au îngăduit să prăznuim patru evenimente: sfânta spălare a picioarelor, «Cina cea de Taină», cu predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului. Ca urmare, ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, miercuri seara cu Denia, adică, Utrenia din Sfânta și Marea Joi, deoarece, în cadrul acestei slujbe a fost citită Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 22, versetele de la 1 la 39. Cu privire la aceste patru momente de referinţă, Sinaxarul Deniei din Sfânta și Marea Joi, ne spune că Paștile evreiesc avea să se serbeze Vineri şi era potrivit ca adevărul să urmeze preînchipuirii, adică, atunci să Se jertfească și de Paștile nostru, Domnul Iisus Hristos. Însă, după cum ne spun dumnezeieștii Părinți, Domnul a luat-o înainte și a sărbătorit Paștile iudaic împreună cu ucenicii Săi Joi seara. Într- adevăr, la evrei se socotește o singură zi și seara de Joi și toată Vinerea, iar, după cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi, iar, în momentul acela, au stat mai întâi cu toți în picioare încinși la brâu, încălțați, cu toiegele în mână, gata de drum și au îndeplinit și toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. În momentul respectiv, Zevedeu, cel care ducea ulciorul cu apă, a pregătit tot ceea ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui. În cele din urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foișor, pe când se lăsa noaptea, Taina Paștelui nostru, iar, dacă s-a făcut seară, Iisus S-a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici, fapt care dovedeşte că nu poate fi vorba despre Paștile iudaic, căci era cină, pâine, băutură și Domnul stă jos la masă și toate mâncărurile erau pregătite la foc!
,,Beți din acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi”!
În consecinţă, înainte de a începe cina, Domnul S-a sculat de la masă, Și-a dezbrăcat haina cea de deasupra și a turnat apă în vasul de spălat şi a spălat picioarele tuturor ucenicilor Săi. Printr-un asemenea gest smerit şi sublim, Hristos a vrut să-l facă pe Iuda să se rușineze, iar celorlalți să le aducă aminte să nu umble cu precădere după întâietăți. Deci, după ce le-a spălat picioarele, i-a îndemnat la fapte bune zicându-le: ,,Cel care vrea să fie întâiul, să fie în urma tuturor, dându-se El Însuși pildă”! Se consideră că Domnul Iisus Hristos a spălat picioarele lui Iuda înaintea celorlalți Apostoli, după care, în urma tuturor a venit la Petru, cu toate că acesta, având mai multă dragoste de Iisus Hristos, nu L-a lăsat să-i spele picioarele, dar, în cele din urmă, I-a îngăduit Domnului ca să-i spele nu numai picioarele, ci și mâinile și capul. Așadar, după ce le-a spălat picioarele, arătând prin smerenia Sa o profunzime sufletească neobișnuită, S-a îmbrăcat din nou cu haina Sa, după care S-a așezat din nou la masă și i-a sfătuit pe ucenici să se iubească unii pe alții și să nu umble după întâietăți lumeşti. La sfârșitul mesei, Domnul aduce vorba și despre vânzare şi îi spune şoptind numai lui Ioan: ,,Acela este cel căruia Eu, întingând pâinea, i-o voi da”! Deci, Mântuitorul i-a spus în șoaptă lui Ioan, căci dacă ar fi aflat Petru, ca unul ce era mai înflăcărat decât toți ceilalți, l-ar fi ucis pe Iuda. Iar, Evanghelistul Matei relatează spusele Domnului: ,,Cel ce a întins mâna odată cu Mine în blid”! După puțin timp, luând pâinea, Mântuitorul a adăugat: ,,Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”, după care, luând şi paharul a completat: ,,Beți din acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi! Aceasta s-o faceți întru pomenirea Mea!”, iar, apoi, făcând acestea, Iisus Hristos a mâncat și a băut împreună cu ei! Să mai reţinem că Domnul numește Trupul Său «pâine» și nu «azimă», ca să se rușineze cei care aduc azimă la sfânta jertfă. După Cină, se spune că a intrat satana în Iuda, chiar dacă mai înainte, doar îl încercase, acum s-a sălășluit cu totul în el, pentru că imediat a plecat și s-a tocmit cu arhiereii ca să-L vândă pe Hristos cu treizeci de arginți! La sfârșitul Cinei, Domnul S-a dus cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit «Ghetsimani», unde, printre multe altele Iisus le-a spus: ,,Voi cu toți vă veți sminti în noaptea aceasta”, cu toate că Apostolul Petru a zis: «Dacă se vor sminti cu toții, eu nu mă voi lepăda de Tine»! Afară era întuneric, adică, în puterea nopții, când Iisus Hristos i-a răspuns Apostolului Petru: ,,Înainte de a cânta cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori”! Într-adevăr, cocoșul, ca să dea de știre, nu cântă numai o dată, ci de două și de trei ori, iar, acest lucru s-a adeverit, fiindcă, Dumnezeu, vădind slăbiciunea firii omenești, a simţit că Apostolul Petru a fost cuprins de o frică nemăsurată. Pentru aceasta, Domnul i-a încredințat Sfântului Petru lumea, ca să fie iertător cu cei păcătoși odată ce el şi prin el însuși a cunoscut cât de ușor este plecată firea omenească spre păcat.
,,Ca la un tâlhar ați venit să Mă prindeți cu săbii și cu bețe”!
Se confirmă că întreita lepădare a Sfântului Petru preînchipuie păcatul tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu! Prima lepădare înfățișează porunca pe care a călcat-o Adam, a doua, călcarea Legii scrise, iar, cea de-a treia, însăși întruparea Cuvântului. De aceea, Mântuitorul a tămăduit lepădările lui Petru, mai târziu, prin întreita lui pocăință, prin întrebarea pe care i-a pus-o de trei ori: ,,Petre, Mă iubești?”, pentru că Domnul arătându-Se om, le spune ucenicilor: ,,Întristat este sufletul Meu până la moarte”! S-a depărtat, apoi, ca la o aruncătură de piatră și S-a rugat, zicând de trei ori: ,,Părinte, dacă este cu putință, să treacă paharul acesta de la Mine, dar nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta”! Domnul a spus aceste cuvinte ca om, iar pe de altă parte, ca să-l înșele pe diavol, pentru ca diavolul să-L socotească numai om, temându-se ca nu cumva prin moartea pe Cruce să zădărnicească Taina. Când S-a întors la ucenicii Săi, Domnul i-a găsit cufundați în somn, dar, îndreptându-se către Petru, i-a spus: ,,Nici un ceas n-ați putut să privegheați împreună cu Mine?”, ca și cum i-ar fi reproşat: Dormi și tu împreună cu ceilalți, tu, care ai spus că ai să lupți pentru Mine până la moarte? Apoi, trecând pârâul Cedrilor, unde era o grădină, S-a așezat acolo împreună cu ucenicii Lui. Domnul obișnuia să vină adeseori aici, de aceea, Iuda Iscarioteanul cunoștea locul. Deci, luând câțiva soldați din cohortă, urmat de mulțime, a venit la Iisus. Dar acum Iisus, mai întâi a mers la ei și le-a spus: ,,Pe cine căutați?”, iar, ei nu Îl recunoșteau, deși nu-i împiedica noaptea, pentru că erau luminați și aveau făclii aprinse. De frică au căzut la pământ și s-au dat înapoi, după care s-au apropiat din nou și Iisus Hristos, iar i-a întrebat. Iuda L-a sărutat, dar Iisus i-a zis: ,,Prietene, pentru ce ai venit?”, după care a adăugat: ,,Potrivită vreme este pentru ceea ce ai venit”! Apoi, Domnul Iisus la spune din nou: ,,Ca la un tâlhar ați venit să Mă prindeți cu săbii și cu bețe”! Prinzându-L deci pe Iisus, L-au dus legat la curtea arhiereului Ana, socrul lui Caiafa, iar, acolo erau adunați toți cei care cugetau împotriva lui Iisus Hristos, farisei și cărturari. La ivirea zorilor, L-au dus pe Iisus Hristos de la Ana la arhiereul Caiafa, unde a fost scuipat în față și au fost trimiși martori mincinoși. Când s-a luminat de ziuă, Caiafa L-a trimis pe Hristos la Pilat, iar, cei care L-au adus, n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce şi să poată mânca Paștile. Arhiereii și fariseii, trebuiau să mănânce Paștile în noaptea aceea, dar, au amânat pentru a-L ucide pe Iisus Hristos, mai ales că arătase înainte de «Cina cea de Taină» că atunci trebuia să mănânce Paștile. Pentru aceasta și noi prăznuim și facem Joi pomenire de acele fapte înfricoșătoare și cu neputință de rostit prin cuvinte! Astăzi, în Joia cea Mare, se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia în cadrul căreia la «Paremii» se citesc textele din cartea «Ieșirea» capitolul 19, versetele de la 10 la 19 și cartea «Iov» capitolul 18, versetele de la 1 la -23 și 42, versetele 1-5. În cadrul acestei Liturghii se citește pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul 26, 2-20; Ioan 13, 3-17; Matei 26, 21-39; Luca 22, 43-44; Matei 26, 40-75 şi 27, 1-2.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
