Unii teologi afirmă ca salutul din ziua de Înălţare: HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT! este folosit fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie, el nefiind atestat de Biserică. Explicaţia ar sta în faptul că la sărbătoarea Paştelui se foloseşte aserţiunea „Hristos a Înviat!”, la care ni se raspunde cu confirmarea „Adevărat, a Înviat!”, pentru că Învierea nu a avut martori, ea fiind receptată cu îndoieli şi necredinţă. În schimb, susţin aceştia, Înălţarea Domnului a avut martori, a fost o despărţire izvorâtoare de lumină, deoarece ucenicii s-au întors la Ierusalim „cu bucurie mare”, iar din acest motiv în cărţile de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la Sfintele Paşti. La fel de bogate sunt şi tradiţiile, pentru că în mai multe zone ale ţării, de Înăţare, femeile nu împrumută sare şi nu dau foc din casă fiindcă există credinţa că astfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte. De asemenea, există şi obiceiul ca oamenii să îşi lege frunze de nuc peste brâu, pentru că se spune că şi Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălţării. În această zi se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu, tot aceasta fiind ultima zi în care se pot mânca ouă roşii. Din bătrâni există tradiţia ca, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile să se facă până în ziua de Înălţare. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul – îar în unele zone oamenii se bat cu leuştean ca să fie feriţi de boli şi de rele. În altă ordine de idei, în popor se mai spune că la Înălţare a mai fost un martor, pe nume Ispas, un cioban care a fost ascuns după pietre şi apoi a povestit ce a văzut, de aceea, Sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas. Se spune deci, că Ispas a fost martor la Înălţarea Domnului, alături de cei trei Apostoli, şi pentru că era un om bun şi vesel, oamenii ar încerca în această zi să fie bine dispuşi şi să nu-şi caute motive de supărare. Înălţarea Domnului este dovada că oamenii sunt creaţi pentru a moşteni viaţa veşnică şi nu pentru a moşteni pământul, ci pentru a se înălţa la cer! În această zi de mare Sărbătoare, să rostim în Biserica noastră şi în toate bisericile ortodoxe din ţară această minunată Rugăciune: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la 
ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie, Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când, dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin”.
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
