Cine va citi, cele două volume de „Umoroterapie” ale autorului Ion Văleanu, de la Ţicleni, nu regretă. Primul a apărut în anul 2004 la Editura Scrisul Românesc din Craiova, iar al doilea(Umoroterapie II. Schimbarea modificării), în anul 2005 la Editura Reprograpf, tot din Craiova.
Veţi găsi, în această Umoroterapie, epigrame foarte plăcute, ce conţin un umor tandru cât şi umor acid, cu măsură, care ne mişcă sufletul.
Autorului nu-i scapă mai nimic de sub observaţia sa sensibilă. Sunt băgate în seamă mai toate fenomenele vieţii sociale şi politice, sunt luaţi în peniţă mai toţi politicienii, instituţiile statului şi chiar de pe mapamond. Cameleonismul; corupţia; mafia; traseismul politic; spălarea banilor; metehnele sănătăţii, justiţiei, parlamentarilor, etc; calvarul pensionarilor, sunt doar câteva enumerări ale temelor epigramelor D-lui Ion Văleanu. Ca tot românul, face haz de necaz. D-l Ion Văleanu este, în literatură, un demn urmaş al lui Cincinat Pavelescu, al lui Tudor Muşatescu, al lui Ion Luca Caragiale.
Autorul a constatat că umorul lungeşte viaţa. El amplifică energia lăuntrică. „/- Cum ai ajuns bădie /Octogenar ?/ – Cu umoroterapie/ La un pahar”/.
Cu umorul, luptă împotriva moravurilor negative. Castigat ridendo mores(Râzând îndreptăm moravurile) – această maximă fiind creaţia poetului francez Jean Santeul, (care a scris în limba latină, în secolul al XVII-lea), la solicitarea actorului italian Domenico, drept inscripţie pentru pânza teatrului său, se resimte şi în creaţia epigramistului ţiclenar. Obiceiurile proaste pot fi combătute bine prin ironie, satiră, umor. „Se trage mai uşor/ Semnalul de alarmă/ Când picuri puţin umor/ În epigramă”/.
D-l Ion Văleanu este o mână de fier a epigramei. Dar această mână de fier nu ucide, nu răneşte subiecţii. Ea este introdusă într-o mănuşă de catifea care vrea să contribuie la vindecarea maladiilor social-politice sesizate.
Putem spune că epigramistul este şi un vizionar. Unele afirmaţii, profetice, din epigramele anterioare şi-au găsit, cu trecerea timpului, confirmarea. /”Stolo a ajuns mare/Dar nu i-au crescut PeNeLe/Ca să plece în emigrare/Ca toate păsărelele”/…./”Cu săgeata ţi-ai dorit/În societate un rang/PNL te-a dezamăgit,/E bumerang”/.
Cele mai serioase adevăruri pot fi exprimate, nu cu fruntea încruntată, ci senin, cu surâsul pe buze. Ridendo dicere verum, cum se exprima Horaţiu.
Al doilea volum – Schimbarea modificării – reflectă evoluţia cronologică a fenomenelor. /„Schimbarea cu modificarea/Se face la troc/De aceea bunăstarea /E fără noroc”/…/”Din patru în patru ani, partidele/ Îşi fac plinul/Goale ne sunt blidele/Greu ne e destinul”/…/”Bomboanele pe colivă nu sunt duclci/Algoritmul s-a greşit la caşcaval/Motive pentru care se aşteaptă un bâlci/Electoral”/.
Simpatice sunt şi unele „gorjenisme” descoperite de autor. /„Ne lipseşte coloana vertebrală/Avem una de urcuş/Monumentala/Brâncuşi”/…/”Tot timpul, gorjeanul a aspirat/Spre infinit/Brâncuşi în coloană i-a redat../Ce şi-a dorit”/…./”În coloană, Brâncuşi a unit/Toţi stâlpii pridvorului,/Astfel el a cucerit../Nemărginiera infinitului”/…./”În Gorj, hăulitele,/Sunt ca telefoanele fără fire,/Îţi chemi iubitele../La întâlnire”/…/”Lângă şura lui, la gard,/unde are coceni,/Gorjeanul pozează în lord../Printre olteni”/…/”Niciunde dorul n-a vrut şi n-a prins/Rădăcină/Numai gorjeanul l-a convins,/La Tismana… într-o grădină”/…/”Ţiclenarul, ajunse petrolist, lefegiu/În turla sondei cocoţat./Uită ce este un chirigiu,/Şi scârţâitul carului prin sat”/.
Savurate sunt şi multele epigrame cu temă electorală, din care amintesc doar câteva. /„Între candidaţi discuţii principiale/Pentru obţinerea votului,/Civilizate, cordiale,/Ca la uşa cortului”…./În campania electorală,/Un candidat şi-a epuizat doctrina,/Încât i-a rămas goală…/Latrina”/…/”Cu politicieni bla, bla,/De Dreptate, secole ne despart,/Timp în care Adevărul umblă…/Cu capul spart”./…./”Nici acu/Nu se fac electorale/Fără nea Iancu/Caragiale”./
Sunt şi multe alte epigrame, în cele două volume, care te ung la suflet.
Volumul II este încheiat cu un Post Moto, cu aluzie la Atavismul la schimbarea politică: /„A schimbat partitura/Respectiv cocoşul/Nu s-a modificat progenitura/Cântă la fel ca strămoşul”/.
Numai după lectura celor două volume, cititorul îmi dă sau nu dreptate.
Consilier juridic, Ion M Ungureanu
