-Rep. Preacuvioase Părinte Stareţ, de Sărbătoarea Sfinţilor şi Drepţilor dumnezeieşti Părinţi ai Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, pentru că purtaţi numele Sfântului Ioachim, vă doresc din toată inima un sincer LA MULŢI ANI!
-I.P. Vă mulţumesc foarte mult pentru această urare minunată care mă bucură, domnule profesor, mai ales că sunteţi atent la tot ceea ce se întâmplă în viaţa spirituală a judeţului nostru şi o faceţi inspirat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei!
-Rep. De ceva vreme, am cam slăbit «firul» evenimentelor liturgice, pentru că sunt într-o perioadă postoperatorie şi mă deplasez ceva mai greu, dar, sper să fie bine!
-I.P. Vă doresc multă sănătate din partea mea şi mai ales a celor care vă preţuiesc pentru ceea ce scrieţi în paginile «Gorjeanului»!
,,Cea mai importantă Taină este Taina Sfintei Liturghii”!
-Rep. Sunteţi neobosit, pentru că ieri, de Sărbătoarea «Naşterii Maicii Domnului», aţi fost la Mănăstirea Maglavit, iar, astăzi, iată-vă la Mănăstirea Târgu-Logreşti!
-I.P. Noi, cei care suntem chemaţi ca să ne împărtăşim cu sângele Domnului, astfel, ne împărtăşim cu harul duhului sfânt, care există în timpul sfintei Taine, iar, cea mai importantă Taină este Taina Sfintei Liturghii! Atunci se uneşte cerul cu pământul şi noi trebuie să mergem la biserică pentru ca să ne împărtăşim cu acest har în timpul Sfintei Liturghii. După aceea, noi trebuie să plecăm cu ceva acasă din timpul Sfintei Liturghii, să nu fim indiferenţi, să nu fim pasivi, ci, să fim activi, conlucrători cu preotul, pentru că nu suntem doar «asistenţi», nu suntem spectatori ca la o piesă de teatru sau ca la un film, ci, suntem împreună lucrători cu preoţii, pentru că suntem în Biserica Lui Hristos!
-Rep. Cred că aveţi o misiune stăruitoare de înaltă spiritualitate creştină!
-I.P. Noi, preoţii suntem sacerdoţii care facem sfintele Taine, dar, şi dumneavoastră faceţi parte din Biserica Lui Hristos, fiind botezaţi! Sunteţi «corpul extins» al Bisericii Lui Hristos, iar, preotul are preoţie sacerdotală, pe când dumneavoastră aveţi preoţie universală! Puteţi să vă sfinţiţi şi să sfinţiţi lucrurile, deci, toţi putem să sfinţim!
-Rep. Toţi avem în suflet Sfânta Cruce, a cărei Înălţare o vom sărbători în curând?
-I.P. Când facem sfânta cruce, pe noi ne sfinţim, apoi, facem sfânta cruce pe mâncarea pe care o mâncăm, facem cruce pe paharul cu apă pe care îl bem, sfinţim apa, facem cruce pe capul copilului şi sfinţim copilul, deci, toţi aveţi putere sfinţitoare! Iar, dacă ne rugăm la Dumnezeu, El are Puterea care sfinţeşte, noi, fiind cei care invocăm harul duhului sfânt! În calitate de creştini, avem aceste puteri sfinţitoare, dar, nu toţi conştientizăm acest lucru! Deci, să facem şi mai mult pentru ca harul Lui Dumnezeu să fie permanent în viaţa noastră!
-Rep. Dar, cum se face că se abat atâtea necazuri pe capul nostru în aceste vremuri?
-I.P. Necazurile vin în viaţa noastră, atunci când nu mai conlucrăm cu Harul Lui Dumnezeu, când harul «a plecat» din viaţa noastră, când nu mai facem fapte bune, de la copilul de şcoală, până la cel mai în vârstă om! Da, copilul de la şcoală trebuie învăţat să fie un copil cuminte, să fie ascultător de profesori şi de părinţi, să nu fie agresiv faţă de colegii lui, să fie bun cu colegii, să împartă pachetul cu colegii, să facă şi el fapte bune! Acum eşti copil, dar, mai departe creşti, te duci la serviciu, pe coleg să îl ajuţi, să nu îi răspunzi aceluia care face rău, tot cu rău, să nu te bucuri de răul celui de lângă tine, pentru că toţi avem parte de asemenea colegi care ne subminează prestigiul, care «ne taie craca de sub picioare» ca să ne facă rău, doar ca să intre în graţia şefului sau altceva!
,,Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca spune că întotdeauna cuvântul este ca o fiinţă vie”!
-Rep. Puteţi oferi credincioşilor o «reţetă» pentru a elimina răul din lume?
-I.P. Trebuie să facem fapte bune, chiar cu un cuvânt, cu mintea noastră, cu inteligenţa noastră, cu posibilitatea noastră de a face o faptă bună, pentru că şi gândul bun la un om se cunoaşte! Să te gândeşti pozitiv la un om, să nu-i doreşti răul, că dacă îi merge bine gospodăria, eu nu trebuie să-l urăsc! Numai diavolul se bucură de insuccesul unui om, de necazurile omului! Deci, noi, oamenii, când ne întristăm de succesul vecinului, e un semn rău, că, mult mai bine este să ne bucurăm de acest succes, aşa cum trebuie să ne întristăm de întristarea lui! Un gând pe care îl gândeşti rău, chiar, tu, ca părinte, dacă îl gândeşti asupra copilului tău, el devine şi cu gândul şi cu fapta ceva rău, că şi vorba pe care ai vorbit-o este ceva care a ieşit din tine, ceva pe care o «naşti» din tine, iar, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca spune că întotdeauna cuvântul este ca o fiinţă vie, pentru că în momentul în care ai spus un cuvânt, este al tău, l-ai «născut», iar, dacă e un cuvânt negativ, el poate să ucidă, să distrugă, să nenorocească oameni!
-Rep. Acest cuvânt «ca o fiinţă vie», parcă se îndepărtează tot mai mult de pacea…!
-I.P. Cuvântul bun poate să construiască sau să învieze, deci, ce mare putere are cuvântul pe care îl rostim! Dacă sunt cuvinte defăimătoare, denigratoare, cuvinte rele, acestea distrug! Când venim la biserică, unii sunt atenţi, alţii nu sunt atenţi, vorbesc despre treburile de-acasă, deşi sunt la biserică, deoarece, cu trupul sunt la biserică, dar cu mintea sunt în altă parte şi îi deranjează şi pe ceilalţi! Dacă nu eşti atent la slujbă, măcar nu îi deranja pe ceilalţi! Deci, iată cum promovezi răul, că faci rău şi altora cu sminteală! Biserica ne arată că fapte bune trebuie să facem permanent, că ele ne vor călăuzi în viaţa de dincolo, pentru că vom lua cu noi, ceea ce am făcut aproapelui nostru!
-Rep. Preacuvioase Părinte Ioachim, care este suportul milosteniei şi al faptelor bune?
-I.P. Vedeţi, nu luăm cu noi ceea ce am făcut pentru noi, luăm cu noi ceea ce le-am făcut altora! Ceea ce îi faci altuia, aceea este al tău, pentru că nu este al tău ceea ce este al tău, ci, este al tău ceea ce ai făcut altuia! Faci rău celui de lângă tine, cu acel rău pleci dincolo, faci bine şi cu acel bine mergi la viaţa veşnică! Ceea ce facem ajunge înaintea Lui Dumnezeu! Faci avere numai în veşnicie, că nu faci mare lucru că îi faci copilului tău casă, acesta fiind un spirit de conservare! Că atunci când faci unui străin binele, vei avea răsplată înaintea Lui Dumnezeu! Când te rogi pentru altul, când faci binele pentru altul este răsplătit înaintea Lui Dumnezeu! Totul e să faci milostenie şi fapte bune!
-Rep. Când simte omul răsplata credinţei sale?
-I.P. Dacă Dumnezeu mi-a dat atâtea lucruri bune, hai să dau şi eu ceva! Să faci bine la o familie săracă, să ajuţi un bolnav, pentru că atunci când ai dat ceva din ceea ce ai bun, vei primi câdva înapoi, şi cu aceasta rămânem noi! Degeaba spunem că suntem credincioşi, dacă faptele vieţii noastre nu prea se văd! Spunem că suntem credincioşi când mergem la biserică, dar, nu facem o faptă bună, că nu ajutăm pe nimeni, că nu facem o milostenie! Poate că unele sunt lucruri mărunte pentru noi, dar, sunt lucruri fundamentale pentru cel de lângă noi! Dacă nu le facem lucrurile acestea mărunte, nu le vom dobândi nici pe cele mari, că nu «gustăm» pe cele mari, dacă nu le «gustăm» şi pe cele mici! Deci, credinţa se vede prin ceea ce facem! Credinţa este faptică, nu este doar ceea ce spunem că este! Nu este suficient nivelul declarativ sau raţional!
-Rep. Dacă faptele noastre ilustrează puterea credinţei, care este «măsura» faptelor?
-I.P. Credinţa este suma faptelor noastre de zi cu zi! Sunt oameni din fire buni, pentru că moştenesc o bunătate genetică de la părinţii lor, alţii se luptă să dobândească o bunătate, pentru că e foarte diferită starea omului! De aceea, trebuie să fim conştienţi de ceea ce ne învaţă Biserica, să facem fapte bune, aşa cum au făcut sfinţii Lui Dumnezeu, iar, pentru aceasta, avem modelul Maicii Domnului, modelul sfinţilor care au slujit total aproapelui! Slujindu-l pe aproapele, Îl slujeşti pe Dumnezeu!
-Rep. Orice milostenie înseamnă o apropiere de Dumnezeu?
-I.P. Atunci când faci milostenie unui om, Îl împrumuţi pe Dumnezeu! Şi Dumnezeu este foarte generos, pentru că îţi va da înapoi însutit şi înmiit! Când dăruieşti ceva, niciodată nu vei pierde, că un pahar cu apă când îl dai este plata Domnului pentru noi, cei vii, ca şi pentru cei răposaţi, nu contează! Pentru că de dragoste au nevoie şi cei vii, şi cei morţi! Ce mult te bucuri, atunci când primeşti un cadou de la cineva! Trebuie să îl bucuri pe cel căruia îi faci milostenie cu multă dragoste!
Profesor Vasile GOGONEA
