Vremurile tulburi în care răul devine stare de «normalitate» – ,,Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică”!

129

Propunem spre analiză şi reflecţie o temă care poate stârni un interes legitim sau poate naşte multe semne de înrebare despre ceea ce înseamnă vremurile tulburi în care răul devine stare de «normalitate», într-o epocă dominată de social-media, în care algoritmii privilegiază emoția în locul adevărului adevărat, mai ales dacă jurnalismul devine un bastion esențial al realității în continuă transformare. În mare parte, propaganda care ne asaltează şi ne întunecă minţile şi sufletele, spune că mai multă informație înseamnă o mai bună informare și o foarte necesară «libertate de exprimare şi de manifestare», dar, de fapt, se dovedeşte exact invers, deoarece, fiind sufocată de algoritmi ai serviciilor online, informația de interes public devine irelevantă, mai ales că în felul acesta dictaturile, profitând de democrațiile care nu mai pot funcționa coerent în societăți divizate, se fac tot mai prezente în lumea obsedată de o stare de «normalitate» mult dorită! Ca urmare, tehnologia folosită în scopul contrar intereselor unei societăți democratice, ne fură libertatea, ne îndreaptă spre înarmare, spre frica de război, ca dovadă că atunci când lumea se schimbă mai repede decât ne-am putea imagina, credinţele rămân cea mai bună resursă care ne ajută să înțelegem ceea ce ni se întâmplă. Atunci când vremurile sunt confuze, toată lumea e puțin pierdută şi nimeni nu mai este atât de încrezător în sine pe cât se prezintă înaintea Lui Dumnezeu! Prin urmare, acesta este motivul pentru care trebuie să înţelegem mult mai bine, Cine este Salvatorul omenirii, Creatorul Care se arată precum stelele care ne oferă lumină în mijlocul ceții!

,,Din nefericire, răul va intra şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete”!
În mod sigur, vremurile pe care le trăim sunt pline de polarizare și de anxietate cu privire la viitor, pentru a trezi interesul oamenilor importanți din societatea civilă, din lumea literară și artistică și din sfera de business, ca să ne vorbească despre viitorul care ne-ar putea ajuta să privim în perspectivă evenimentele actuale. Pentru că în ultima vreme este o mare bucurie şi un mare privilegiu să mă adâncesc în marea învăţătură teologico-mistică a Sfântului Arsenie Boca, redau în continuare cuvinele sale prin care spune: ,,Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa! Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată, vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, arată sfântul nostru într-una dintre profeţiile sale despre România! Multe s-ar putea înţelege printr-un ghid de supraviețuire a democrațiilor din întreaga lume, chiar prin condeiul unui jurnalist onest, considerat ca o «specie» tot mai rară ce poate stimula și o chemare la acțiune. Sub aspect emoţional, cred că este o mare binecuvântare să ai un fel de pace interioară, să ai o asigurare a unui viitor imediat, să ai spiritul liniştii şi al calmului interior în momente de tulburare şi de «luptă cu inerţia» nepăsării şi autosuficienţei! Mulţi analişti consideră că în ultimele șapte decenii, omenirea a trăit o «epocă de aur», cu puține războaie, epidemii, o epocă de prosperitate, de pace și bogăție care au condus la dispariţia unor sisteme social-politice controversate, însă, această «epocă» se încheie, fiindcă lumea care va veni se pare că nu va mai semăna cu cea care a fost. Pentru că urmează o tranziție rapidă către o lume mai scumpă, mai haotică, una multipolară, dominată de incertitudini și conflicte de tot felul! Profetul Isaia a prezis că Mesia care va veni, va fi prins şi torturat, după care va fi omorât prin răstignire pe Cruce, cu mâinile şi cu picioarele străpunse, dar, şi prin rostirea cuvintelor durerii: ,,Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”, iar, cei de faţă, îşi vor bate joc de El spunând că Dumnezeu Îl va izbăvi! Ca să revenim la cele lumeşti, globalizarea, care a însemnat industrializare și dezvoltare pentru o mare parte a planetei, a produs societățile de consum și un progres tehnologic bazat pe aşa-zisa inteligenţă artificială, care a schimbat destinul omenirii, mai ales că retragerea americană aruncă în aer scena globală şi modul cum va arăta tranziția în finanțe, transporturi, energie, agricultură și chiar în direcţia în care se va îndrepta omenirea!

,,Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa”!
Ca să invocăm domeniul sănătăţii sociale, se discută despre rolul oxitocinei, un hormon asociat cu atașamentul și încrederea, fiindcă oxitocina poate stimula sentimentele pozitive față de «noi», dar, poate, de asemenea, accentua neîncrederea sau ostilitatea față de grup, adică, faţă de «ei», mai ales că dopamina și serotonina sunt implicate în modul în care experimentăm recompensa și plăcerea în legătură cu apartenența la grup. Acest lucru arată că favorizarea celor din grupul «noi» a avut un avantaj de supraviețuire și de reproducere, iar, această favorizare a dus la formarea de alianțe și a facilitat cooperarea în cadrul grupurilor, pe fondul discriminării «celorlalți», adică «ei», cu scopul de a proteja resursele și de a reduce riscurile imediate. De fapt, cultura și contextul social joacă un rol crucial în definirea grupurilor de «noi» şi «ei», mai ales că normele culturale și propaganda pot amplifica sau reduce aceste distincții! În susţinerea acestei idei, sunt studii care demonstrează că expunerea la diversitate și educația pot reduce prejudecățile și pot schimba răspunsurile neuronale asociate cu percepția «noi» în opoziţie cu «ei», considerându-se că distincția dintre «noi» și «ei» contribuie la izbucnirea unor conflicte sociale, la discriminare, rasism și chiar la acte de violență în masă. Astfel, cercetările din neuroștiințe, psihologie, antropologie și alte domenii oferă o înțelegere integrată a modului în care distincțiile dintre «noi» și «ei» modelează comportamentele umane, însă, deși aceste tendințe au baze biologice, ele nu sunt fixe și pot fi influențate și modificate prin educație, experiențe pozitive și intervenții sociale pentru a introduce conceptul de determinism. În concluzie, putem aprecia că într-o societate în care se instalează teroarea, răul devine stare de «normalitate» pentru că reprezintă un potențial coșmar venit odată cu instaurarea unui regim violent, descriind, în același timp, orori cu care semeni de-ai noștri se confruntă deja în țări în care astfel de regimuri au ajuns la putere. Situaţia apare ca un avertisment şi ca o descriere a unei realități deja trăite! În acest fel, dispare transparența deciziilor pe care le iau agenții puterii, dispar drepturile garantate, dispare mâncarea, dispare liniștea, dispare siguranța elementară, pe care nimeni din comunitatea liniștită mai deunăzi, nu o putuse pune la îndoială. În consecinţă, la putere se instaurează un regim de extremă dreapta, care începe să-și suprime inamicii și să genereze o atmosferă în care întunericul, frica, violența și neîncrederea ajung repere ale realităților zilnice, pentru a prefigura vremurile tulburi în care răul devine stare de «normalitate», iar, în consecinţă, se reduc metodele prin care tragedia se poate manifesta la nivel colectiv, fără ca nimeni să vadă cu adevărat semnele sau să poată acționa cu adevărat pentru a o împiedica! Iar, când răul devine stare de «normalitate», o întreagă lume se prăbușește și alta îi va lua locul, dar din mijlocul și din interiorul stării de criză, totul se clatină şi este greu să vezi ceea ce aduce viitorul. Pentru că nu există tiranie mai mare decât cea comisă sub scutul legii și în numele dreptății, iar, atunci când liderii folosesc legea pentru a înăbuși libertatea, fără o presă curajoasă sau cu o presă transformată în agenție de comunicare public, pentru politicieni, nu mai există decât «Cutia Pandorei» în care speranţa moare ultima!
Profesor Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.