E dimineața devreme. Te-ai trezit în virtutea obișnuinței sau te-au trezit valurile care se sparg de țărm la doar câțiva metri de fereastra ta. Ieși în terasă cu ibricul de cafea și admiri panorama golfului și aburul ușor care urcă spre vântul muntelui. Marea, plaja, terasele de la malul mării, apoi vilele construite în pantă, piatra și pământul roșu din care cresc măslinii. Pe acoperișul casei vechi, albastre, din față, se odihnește un pescăruș. E o casă înaltă, îngrădită, în care nu mai locuiește nimeni, cu acoperișul împletit după știința veche a constructorilor din zonă.
Dar nu trece prea mult timp și încep să apară. Întâi una, apoi alta, apoi mai multe. Se învârtesc în jurul ibricului, al ceștii tale de cafea, în jurul tău, urmărindu-ți mișcările mâinii, ca și cum ți-ar spune că au venit să-ți țină companie, deși nu pare să le tenteze cafeaua, și-apoi, când te ridici să pleci, își iau zborul spre tufele de leandri din fața vilei.
Mai târziu le întâlnești pe plajă. Sunt doar câteva. Le vezi pe nisip, printre copiii care construiesc fortărețe cu turnuri pavate cu pietre colorate și scoici. Inofensive. Dar devin agitate la mirosuri stridente de loțiuni și parfum, urmărind posesorii lor. Uneori au loc scene comice, cu condiția să ai umor, dacă ești în cauză. Ca de exemplu o doamnă cochetă, în apă până la brâu, agitând în jurul ei o paletă de muște, ca nu cumva să se-apropie vreo viespe…
Mulți turiști își comandă gustarea la terasele de pe plajă, iar tava cu mâncare vine însoțită de câteva viespi. Se pare că le atrage mirosul de mâncare, în special mirosul cărnii. Să intri în mare cu tava, gândind că mănânci stând în apă, nu e o soluție, fiindcă îți țin companie și acolo. Nu te înțeapă, doar vor și ele o bucățică. Povestea se repetă, la alte dimensiuni, seara, pe terasele restaurantelor, viespile nelăsându-se intimidate de fumul care se-nalță din recipientele aduse de ospătari.
Majoritatea turiștilor se-amuză. N-au făcut parte din pachetul turistic, dar e ceva inedit. În definitiv, ele sunt ale locului, dar locul nu mai este ce-a fost. În fiecare an, tot mai multe vile urcă pe panta muntelui și tot mai mulți turiști vin la Skala Panagia. Se configurează un exercițiu de conviețuire.
Mariana Al-Saleh
