În cea de-a doua zi a Sărbătorii Naşterii Domnului, vineri, 26 decembrie 2025, Sfânta Mănăstire Tismana şi-a sărbătorit Hramul său de iarnă, «Soborul Maicii Domnului» și «Sfântul Cuv. Nicodim cel Sfințit», la care s-a adăugat pentru prima dată şi prăznuirea «Sf. Cuv. Mucenic Gherasim», Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Arhierească fiind oficiată sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu Preacuviosul Părinte exarh arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici şi cu Preacucernicul Părinte Marian Mărăcine, protoiereu al Protopopiatului Târgu-Jiu Nord, ajutat de un sobor de preoţi şi diaconi din parohiile învecinate, în prezenţa unui număr însemnat de credincioşi care au înfruntat gerul şi urcuşul duhovnicesc al aşezământului monahal. Părintele Mitropolit Irineu l-a hirotonit întru preot pe diaconul Claudiu Dăianu, pe seama parohiei Gilort, din Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, iar, printre mireni, am remarcat prezenţa domnului Valentin Podaru, deţinător al «Crucii Sf. Cuv. Nicodim cel sfinţit» şi a familiei dr. Monica şi Cătălin Dulămiţă de la Scoarţa. La slujba liturgică au cântat la strană membrii grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova.
„Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este Sărbătoarea Sărbătorilor”!
În cuvântul de învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a început prin a spune că: „Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este Sărbătoarea Sărbătorilor şi Taina Tainelor, sărbătoarea pe care Dumnezeu a rânduit-o în planul Său veşnic, dinainte de creaţia lumii, din iubire de oameni! Cel Atotputernic Se face Om din Cel Veşnic, deofiinţă cu Tatăl, S-a făcut Om, asemenea nouă, luând firea pentru a ne izbăvi pe noi. Calea, Adevărul şi Viaţa, adică, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a făcut Prunc, S-a zămislit în pântecele Maicii Domnului, S-a născut, a crescut şi apoi a pătimit, S-a răstignit şi a înviat pentru noi. Din iubirea Sa, Dumnezeu a venit în lumea noastră pentru că aveam păcatul strămoşesc din pricina căruia nu puteam să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Ca viaţa noastră să fie vindecată din osânda morţii şi a diavolului, Fiul lui Dumnezeu a luat această voie a Tatălui, ca El să reunească în Trupul Său pe toţi oamenii. Zămislirea în pântecele Maicii Domnului s-a făcut fără de bărbat, iar, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a avut această experienţă: zămislire fără de bărbat, creşterea Pruncului în pântecele ei, naşterea fără durere şi rămânerea pururea fecioară. Zămislirea este de la Duhul Sfânt, creşterea este dumnezeiască, naşterea fără dureri şi rămânerea pururea fecioară sunt de la Dumnezeu. Deci, Fiul a venit ca să slujească, nu să I Se slujească, Mântuitorul nu a venit aici ca să facă o cetate stătătoare, pentru că El Se întoarce la Tatăl Cel Ceresc, dar Se întoarce împreună cu noi. El este Lumina Care a biruit întunericul! Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este o refacere a firii noastre cotropite de păcatele noastre! Creaţia cea dintâi a Lui Dumnezeu a eşuat, a pierdut Raiul, iar, Creaţia cea de-a doua, prin Însuşi Fiul Lui Dumnezeu, va rămâne veşnică. Toţi suntem primiţi, prin Mântuitorul Hristos, prin însuşi Trupul Său, aşa cum în sămânţă sunt toate boabele de grâu din spic! Toţi suntem cuprinşi în Mântuitorul Iisus Hristos, suntem purtaţi în El, răstigniţi în El, iar, Mântuitorul Hristos, prin răstignirea Sa, ne-a curăţit pe toţi de toate fărădelegile noastre”, a subliniat Înaltul nostru Ierarh! În continuare, printr-o analiză magistrală, a precizat că venirea magilor în Ierusalim a trezit conştiinţa poporului, ca să înţeleagă iudeii că S-a născut Mesia din poporul lor, cu toate că un fel de adormire a continuat mai departe, ca şi în vremea Mântuitorului Iisus Hristos, când, cei adormiţi în umbra morţii, la fel au rămas şi în continuare! Magii au devenit cu timpul propovăduitorii Mântuitorului Hristos, când s-au întors în patria lor! Mântuitorul Hristos S-a născut într-o peşteră, nu într-un loc deosebit, ci, într-un loc, totuşi, curat, departe de privirile iscoditoare ale oamenilor, pentru că Naşterea Lui a fost mai presus de fire, fără dureri pentru Născătoarea de Dumnezeu! De aceea: ,,Atotştiinţa Lui Dumnezeu nu anulează Voinţa, libertatea, iar, dacă noi trebuie să facem ceva în lumea aceasta, Dumnezeu ne dă toate darurile pe care, dacă le folosim, ajungem în Împărăţia Sa! Dumnezeu ştie viaţa noastră, încă, înainte de a ne naşte noi, ştie ce trebuie să facem şi cum trebuie să facem! Dumnezeu are puterea aceasta de a interveni în istorie, fără ca cineva să-L tragă la răspundere, dar, totuşi, El, nu forţează, nu ia măsuri împotriva celor răi, îi îngăduie şi pe cei păcătoşi! Tatăl Cel ceresc face ca tocmai creaţia Sa să biruiasă răul, aşa cum lumina biruie întunericul! Puterea Lui Dumnezeu se vede prin iubire, iar, Atotştiinţa Lui Dumnezeu este totdeauna în relaţie cu Atotputernicia Lui”!
,,Aceşti sfinţi au privit Naşterea Mântuitorului ca o prefacere a vieţii lor”!
Înaltul Păstor al Olteniei a spus că: ,,Sfântul Nicodim, care s-a ostenit aici, trăia în peştera de deasupra, dar, veneau vrăjmaşi diavoli şi îl chinuiau permanent şi nu I-a cerut Lui Dumnezeu ca să-i pedepsească, ci, îşi făcea sfânta cruce, astfel că Dumnezeu, prin suferinţa sfântului, i-a dat putere peste vrăjmaşii diavoli! Deci, nu sfântul cu puterile lui a dobândit acest har de a-i înfrunta pe demoni, ci, Mântuitorul Hristos, Care era permanent în viaţa sfântului, i-a dat această putere! Când îl vedem pe Sf. Nicodim, noi credem că el este puternic, dar, de fapt, el este ajutat de către Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că Domnul a fost permanent în ajutorul lui! Acelaşi lucru s-a petrecut cu Sfântul Gherasim, care a început cu post şi rugăciune, viaţa în comuniune cu Dumnezeu, în mănăstire! El nu s-a îndumnezeit în temniţă, ci, aici, în chilia lui, prin viaţă pustnicească. Aceşti sfinţi au privit cu ochii aţintiţi la Domnul şi au privit Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos ca o prefacere a vieţii lor! Pentru că Naşterea Domnului are valoare în măsura în care noi participăm şi ne încorporăm în această lucrare a Lui Dumnezeu! El S-a născut pentru noi şi noi trebuie să ne naştem pentru Împărăţia Lui Dumnezeu! El S-a făcut om pentru noi, iar, noi trebuie să-L primim pe Mântuitorul Hristos în sufletele noastre, ca să Se nască în noi! Şi noi suntem, şi Maica Domnului a fost Născătoare de Dumnezeu, deci, şi noi să fim născători de Dumnezeu prin mintea noastră, prin sufletul nostru şi prin Sfintele Taine cu sângele Mântuitorului Iisus Hristos! Aşadar, Sărbătoarea de astăzi este o continuitate a Naşterii Domnului, dar, în acelaşi timp, pentru noi, cei de aici de la Sfânta Mănăstire Tismana, cei din Oltenia şi din toată ţara, când îi cinstim pe cei doi cuvioşi Nicodim şi Gherasim, avem o tresăltare în plus, o bucurie mai înfloritoare, mai încoronată cu stelele acestei Naşteri a Mântuitorului Hristos! Aşadar, să-L rugăm pe Mântuitorul Hristos, s-o rugăm pe Maica Domnului şi pe sfinţii Nicodim şi Gherasim – acesta fiind prima dată când se cinsteşte cu slujbă şi cu pomenire în această zi, pentru că data de 26 decembrie este consemnată în calendarele noastre, ca fiind cinstirea Sfântului Nicodim şi a Sfântului Gherasim! Dar, mai avem şi pe 21 septembrie, când s-a proclamat canonizarea locală a Sfântului Gherasim, şi sperăm, cu ajutorul Lui Dumnezeu, ca să cinstim şi această dată spre Slava Lui Dumnezeu şi pentru mântuirea noastră! Amin”.
Profesor Vasile GOGONEA
